1 Il popolo che camminava nelle tenebre, vede una gran luce; su quelli che abitavano il paese dell’ombra della morte, la luce risplende. 2 Tu moltiplichi il popolo, tu gli doni una grande gioia; esso si rallegra davanti a te come uno si rallegra al tempo della mietitura, come uno gioisce quando si divide il bottino. 3 Poiché il giogo che gravava su di lui, il bastone che gli percuoteva il dorso, la verga di chi lo opprimeva tu li spezzi, come nel giorno di Madian. 4 Poiché ogni calzatura portata dal guerriero nella mischia, ogni mantello sporco di sangue, saranno dati alle fiamme, saranno divorati dal fuoco. 5 Poiché un bambino ci è nato, un figlio ci è stato dato, e l’impero riposerà sulle sue spalle; sarà chiamato Consigliere ammirabile, Dio potente, Padre eterno, Principe della pace, 6 per dare incremento all’impero e una pace senza fine al trono di Davide e al suo regno, per stabilirlo fermamente e sostenerlo mediante il diritto e la giustizia, da ora e per sempre: questo farà lo zelo dell’Eterno degli eserciti.

7 Il Signore manda una parola a Giacobbe, ed essa cade sopra Israele. 8 Tutto il popolo ne avrà conoscenza, Efraim e gli abitanti di Samaria, che nel loro orgoglio e nella superbia del loro cuore dicono: 9 "I mattoni sono caduti, ma noi costruiremo con pietre squadrate; i sicomori sono stati tagliati, ma noi li sostituiremo con dei cedri". 10 Per questo l’Eterno farà sorgere contro il popolo gli avversari di Resin, ed ecciterà i suoi nemici: 11 i Siri da oriente, i Filistei da occidente; ed essi divoreranno Israele a bocca spalancata. Nonostante tutto, la sua ira non si calma e la sua mano rimane stesa.

12 Ma il popolo non torna a colui che lo colpisce e non cerca l’Eterno degli eserciti. 13 Perciò l’Eterno reciderà da Israele capo e coda, palma e giunco, in uno stesso giorno. 14 L’anziano e il notabile sono il capo, e il profeta che insegna la menzogna è la coda. 15 Quelli che guidano questo popolo lo sviano, e quelli che si lasciano guidare vanno in perdizione. 16 Perciò l’Eterno non si compiacerà dei giovani del popolo, né avrà compassione dei suoi orfani e delle sue vedove; poiché tutti quanti sono empi e perversi, e ogni bocca proferisce follia. Nonostante tutto, la sua ira non si calma e la sua mano rimane stesa.

17 Infatti la malvagità arde come il fuoco che divora rovi e pruni, divampa nel folto della foresta da cui si elevano vorticosamente colonne di fumo. 18 Per l’ira dell’Eterno degli eserciti il paese è in fiamme, e il popolo è in preda al fuoco; nessuno risparmia il fratello. 19 Si saccheggia a destra, e si ha fame; si divora a sinistra, e non si è saziati; ognuno divora la carne del proprio braccio: 20 Manasse divora Efraim, ed Efraim Manasse; insieme piombano su Giuda. Nonostante tutto, la sua ira non si calma e la sua mano rimane stesa.

1 Totuși întunericul*Cap. 8:22. nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile*2 Împ. 15:29.2 Cron. 16:4. trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în*Lev. 26:24.2 Împ. 17:5,6.1 Cron. 5:26. vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2 Poporul*Mat. 4:16.Efes. 5:8,14. care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină. 3 Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș, cum se veselește la*Jud. 5:30. împărțirea prăzii. 4 Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul*Cap. 10:5;14:5. care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian*Jud. 7:22.Ps. 83:9. Cap. 10:26.. 5 Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei și orice haină de război tăvălită în sânge vor*Cap. 66:15,16. fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6 Căci*Cap. 7:14.Luca 2:11. un Copil ni S-a născut, un Fiu*Ioan 3:16. ni s-a dat și domnia*Mat. 28:18.1 Cor. 15:25. va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat*Jud. 13:18., Sfetnic, Dumnezeu*Tit 2:13. tare, Părintele veșniciilor, Domn*Efes. 2:14. al păcii. 7 El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără*Dan. 2:44.Luca 1:32,33. sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna*2 Împ. 19:31. Cap. 37:32. Domnului oștirilor.

8 Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov, cuvânt care cade asupra lui Israel. 9 Tot poporul va avea cunoștință de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mândrie și îngâmfare: 10 „Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiați niște smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri." 11 De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin și va stârni pe vrăjmașii lor: 12 pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu*Cap. 5:25;10:4.Ier. 4:8. toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 13 Căci nici poporul*Ier. 5:3.Osea 7:10. nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor. 14 De aceea Domnul va smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia într-o*Cap. 10:17.Apoc. 18:8. singură zi. 15 (Bătrânul și dregătorul sunt capul, și prorocul care învață pe oameni minciuni este coada.) 16 Cei ce povățuiesc*Cap. 3:12. pe poporul acesta îl duc în rătăcire și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți. 17 De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii*Ps. 147:10,11. lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toți*Mica 7:2. sunt niște nelegiuiți și niște răi și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate*Vers. 12,21. Cap. 5:25;10:4. acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. 18 Căci răutatea arde*Cap. 10:17.Mal. 4:1. ca un foc, care mănâncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalță stâlpi de fum. 19 De mânia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă*Cap. 8:22. și poporul este ca ars de foc; nimeni*Mica 7:2,6. nu cruță pe fratele său, 20 fiecare jefuiește în dreapta și rămâne flămând, mănâncă în stânga și*Lev. 26:26. nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare*Cap. 49:26.Ier. 19:9. carnea brațului său: 21 Manase mănâncă pe Efraim, Efraim – pe Manase și amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate*Vers. 12,17. Cap. 5:25;10:4. acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă.