1 Isole, fate silenzio davanti a me! Riprendano nuove forze i popoli, si accostino e poi parlino! Veniamo assieme in giudizio! 2 Chi ha suscitato dall’oriente colui che la giustizia chiama sui suoi passi? Egli dà in sua balìa le nazioni e lo fa dominare sui re; egli riduce la loro spada in polvere e il loro arco come pula portata via dal vento. 3 Egli li insegue e passa in trionfo per una via che i suoi piedi non hanno mai calcato. 4 Chi ha operato, chi ha fatto questo? Colui che fin dal principio ha chiamato le generazioni alla vita; io, l’Eterno, che sono il primo, e che sarò con gli ultimi sempre lo stesso. 5 Le isole lo vedono e sono prese da paura; le estremità della terra tremano. Essi si avvicinano, arrivano! 6 Si aiutano a vicenda; ognuno dice a suo fratello: "Coraggio!". 7 Il fabbro incoraggia l’orafo; chi batte con il martello per levigare incoraggia colui che batte l’incudine, e dice della saldatura: "È buona!" e fissa l’idolo con dei chiodi, perché non si muova.

8 "Ma tu, Israele, mio servo, Giacobbe che io ho scelto, discendenza di Abraamo, l’amico mio, 9 tu che ho preso dalle estremità della terra, che ho chiamato dalle parti più remote di essa, a cui ho detto: ‘Tu sei il mio servo’; ti ho scelto e non ti ho rigettato. 10 Tu non temere perché io sono con te, non ti smarrire perché io sono il tuo Dio; io ti fortifico, io ti soccorro, io ti sostengo con la destra della mia giustizia. 11 Ecco, tutti quelli che si sono infiammati contro di te saranno svergognati e confusi; i tuoi avversari saranno ridotti a nulla e periranno. 12 Tu li cercherai e non li troverai più; quelli che contendevano con te, quelli che ti facevano guerra saranno come nulla, come cosa che non è più; 13 perché io, l’Eterno, il tuo Dio, sono colui che ti prendo per la mano destra e ti dico: ‘Non temere, io ti aiuto! 14 Non temere, Giacobbe, vermiciattolo, residuo d’Israele! Sono io che ti aiuto’, dice l’Eterno. Il tuo Redentore è il Santo d’Israele. 15 Ecco, io faccio di te un erpice nuovo dai denti aguzzi; tu trebbierai i monti e li ridurrai in polvere, e renderai le colline simili alla pula. 16 Tu li ventilerai e il vento li porterà via, il turbine li disperderà; ma tu giubilerai nell’Eterno e ti glorierai nel Santo d’Israele".

17 I miseri e i poveri cercano acqua, e non ce n’è; la loro lingua è secca dalla sete; io, l’Eterno, li esaudirò; io, l’Iddio d’Israele, non li abbandonerò. 18 Io farò scaturire dei fiumi sulle nude alture, e delle fonti in mezzo alle valli; farò del deserto uno stagno di acqua, e della terra arida una terra di sorgenti; 19 pianterò nel deserto il cedro, l’acacia, il mirto e l’ulivo; metterò nei luoghi sterili il cipresso, il platano e il larice tutti assieme, 20 affinché quelli vedano, sappiano, considerino e capiscano tutti quanti che la mano dell’Eterno ha operato questo, e che il Santo d’Israele ne è il creatore.

21 "Presentate la vostra causa", dice l’Eterno, "esponete le vostre ragioni", dice il Re di Giacobbe. 22 "Le espongano essi e ci dichiarino quello che dovrà avvenire. Le vostre predizioni di prima quali sono? Ditecele, perché possiamo porvi mente e riconoscerne il compimento; oppure fateci udire le cose future. 23 Annunciateci quello che succederà più tardi, e sapremo che siete degli dèi; sì, fate del bene o del male affinché noi lo vediamo e lo consideriamo insieme. 24 Ecco, voi siete niente, e la vostra opera non vale nulla: È un abominio scegliere voi!

25 Io l’ho suscitato dal settentrione ed egli viene; dall’oriente ed egli invoca il mio nome; egli calpesta i prìncipi come fango, come il vasaio che calca l’argilla. 26 Chi ha annunciato questo fin dal principio perché lo sapessimo? e molto prima perché dicessimo: ‘È vero?’. Nessuno lo ha annunciato, nessuno lo ha predetto e nessuno ha udito i vostri discorsi. 27 Io per primo ho detto a Sion: ‘Guardate, eccoli!’ e a Gerusalemme ho inviato un messaggero di buone notizie. 28 Io guardo… e non c’è nessuno; non c’è tra loro nessuno che sappia dare un consiglio e che, se io lo interrogo, possa darmi risposta. 29 Ecco, tutti costoro non sono che vanità; le loro opere sono nulla e i loro idoli non sono che vento e cose da niente".

1 „Tăceți*Zah. 2:13., ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2 Cine a ridicat de la*Cap. 46:11. răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune*Gen. 14:14. Vers. 25. Cap. 45:1. neamuri și împărați? Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt? 3 El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4 Cine*Vers. 26. Cap. 44:7;46:10. a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel*Cap. 43:10;44:6;48:12.Apoc. 1:17;22:13. dintâi și Același până în cele din urmă veacuri. 5 Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. 6 Se*Cap. 40:19;44:12. ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’ 7 Lemnarul*Cap. 40:19. îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și țintuiește idolul în cuie ca*Cap. 40:20. să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales*Deut. 7:6;10:15;14:2.Ps. 135:4. Cap. 43:1;44:1., sămânța lui Avraam, prietenul*2 Cron. 20:7.Iac. 2:23. Meu, 9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’, 10 nu*Vers. 13,14. Cap. 43:5. te teme, căci*Deut. 31:6,8. Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. 11 Iată, înfruntați și acoperiți de rușine*Exod 23:22. Cap. 45:24; 60:12.Zah. 12:3. vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12 Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. 13 Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: ‘Nu*Vers. 10. te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! 14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiță slabă a lui Israel, căci Eu îți vin în ajutor’, zice Domnul, ‘și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’ 15 Iată, te fac*Mica 4:13.2 Cor. 10:4,5. o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava. 16 Le vei vântura*Ier. 51:2. Cap. 45:25. și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17 Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să izvorască râuri*Cap. 35:6,7;43:19;44:3. pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia*Ps. 107:35. în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape; 19 voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, 20 ca*Iov 12:9. să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit. 21 Apărați-vă pricina", zice Domnul, „arătați-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov. 22 „Să le arate*Cap. 45:21. și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiți-ne viitorul. 23 Spuneți-ne*Cap. 42:9;44:7,8;45:3.Ioan 13:19. ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți*Ier. 10:5. măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții. 24 Iată că nu sunteți*Ps. 115:5. Cap. 44:9.1 Cor. 8:4. nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă*Ezra 1:2. Numele Meu; trece*Vers. 2. peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26 Cine*Cap. 43:9. a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27 Eu*Vers. 4., Cel dintâi, am zis*Cap. 40:9. Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ și Ierusalimului: ‘Îți trimit un vestitor de vești bune!’ 28 Căci*Cap. 63:5. Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29 Iată*Vers. 24. că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!