1 Paolo, servo di Cristo Gesù, chiamato a essere apostolo, appartato per l’evangelo di Dio, 2 che egli aveva già promesso per mezzo dei suoi profeti nelle sante Scritture 3 e che riguarda il Figlio suo, nato dal seme di Davide secondo la carne, 4 dichiarato Figlio di Dio con potenza secondo lo Spirito di santità mediante la sua risurrezione dai morti, cioè Gesù Cristo nostro Signore, 5 per mezzo del quale abbiamo ricevuto grazia e apostolato per trarre all’ubbidienza della fede tutti i Gentili, per il suo nome - 6 fra i quali siete anche voi, chiamati da Gesù Cristo - 7 a quanti sono in Roma, amati da Dio, chiamati santi, grazia a voi e pace da Dio nostro Padre e dal Signore Gesù Cristo.

8 Prima di tutto io rendo grazie al mio Dio per mezzo di Gesù Cristo per tutti voi perché la vostra fede è annunciata per tutto il mondo. 9 Poiché Dio, il quale servo nello spirito mio annunciando l’evangelo del Figlio suo, mi è testimone che faccio continuamente menzione di voi in tutte le mie preghiere, 10 chiedendo che in qualche modo mi sia data finalmente, per la volontà di Dio, l’occasione di venire a voi. 11 Poiché desidero vivamente di vedervi per comunicarvi qualche dono spirituale affinché siate fortificati 12 o, meglio, perché quando sarò tra voi ci confortiamo a vicenda mediante la fede che abbiamo in comune, voi e io. 13 Non voglio che ignoriate, fratelli, che molte volte mi sono proposto di recarmi da voi (ma finora ne sono stato impedito) per avere qualche frutto anche fra voi come fra il resto dei Gentili. 14 Io sono debitore tanto ai Greci quanto ai Barbari, tanto ai sapienti quanto agli ignoranti; 15 così, per quanto dipende da me, io sono pronto ad annunciare l’evangelo anche a voi che siete in Roma.

16 Poiché io non mi vergogno dell’evangelo, perché esso è potenza di Dio per la salvezza di chiunque crede, del Giudeo prima e poi del Greco, 17 poiché in esso la giustizia di Dio è rivelata da fede a fede, com’è scritto: "Ma il giusto vivrà per fede".

18 Poiché l’ira di Dio si rivela dal cielo contro ogni empietà e ingiustizia degli uomini che soffocano la verità con l’ingiustizia, 19 infatti quel che si può conoscere di Dio è manifesto in loro, avendolo Dio loro manifestato, 20 poiché le perfezioni invisibili di lui, la sua eterna potenza e divinità, si vedono chiaramente fin dalla creazione del mondo, essendo intese per mezzo delle opere sue; perciò essi sono inescusabili, 21 perché, pur avendo conosciuto Dio, non l’hanno glorificato, né l’hanno ringraziato come Dio, ma si sono dati a vani ragionamenti e l’insensato loro cuore si è ottenebrato. 22 Dicendosi sapienti, sono diventati stolti 23 e hanno mutato la gloria dell’incorruttibile Dio in immagini simili a quelle dell’uomo corruttibile, di uccelli, di quadrupedi e di rettili.

24 Per questo Dio li ha abbandonati all’impurità, secondo le concupiscenze del loro cuore, perché disonorassero fra di loro i loro corpi; 25 essi, che hanno mutato la verità di Dio in menzogna, e hanno adorato e servito la creatura invece del Creatore, che è benedetto in eterno. Amen.

26 Perciò Dio li ha abbandonati a passioni infami: le loro femmine hanno mutato l’uso naturale in quello che è contro natura; 27 allo stesso modo anche i maschi, lasciando il rapporto naturale con la donna, si sono infiammati nella loro libidine gli uni per gli altri, commettendo uomini con uomini cose ignobili, ricevendo in loro stessi la meritata ricompensa del proprio traviamento.

28 Siccome non si sono curati di ritenere la conoscenza di Dio, Dio li ha abbandonati a una mente perversa, perché facessero le cose che sono sconvenienti, 29 ricolmi di ogni ingiustizia, malvagità, cupidigia, malizia, pieni di invidia, d’omicidio, di contesa, di frode, di malignità, 30 calunniatori, maldicenti, abominevoli a Dio, insolenti, superbi, vanagloriosi, inventori di mali, disubbidienti ai genitori, 31 insensati, senza fede nei patti, senza affetto naturale, spietati, 32 i quali, pur conoscendo che secondo il giudizio di Dio quelli che fanno tali cose sono degni di morte, non soltanto le fanno, ma approvano anche chi le commette.

1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat*Fapte 22:21.1 Cor. 1:1.Gal. 1:1.1 Tim. 1:11;2:7.2 Tim. 1:11. să fie apostol, pus deoparte*Fapte 9:15;13:2.Gal. 1:15. ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o*Fapte 26:6.Tit 1:2. făgăduise mai înainte prin*Cap. 3:21;16:26.Gal. 3:8. prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3 Ea privește pe Fiul Său, născut*Mat. 1:6,16.Luca 1:32.Fapte 2:30.2 Tim. 2:8. din sămânța lui David, în ce privește trupul, 4 iar în ce privește*Ioan 1:14.Gal. 4:4. duhul*Fapte 13:33. sfințeniei, dovedit cu putere*Evr. 9:14. că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 5 prin care am*Cap. 12:3;15:15.1 Cor. 15:10.Gal. 1:15;2:9.Efes. 3:8. primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru*Fapte 6:7. Cap. 16:26. Numele Lui, la ascultarea*Fapte 9:15. credinței pe toate neamurile, 6 între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos. 7 Deci, vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați*Cap. 9:24.1 Cor. 1:2.1 Tes. 4:7. să fiți sfinți: Har*1 Cor. 1:3.2 Cor. 1:2.Gal. 1:3. și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

8 Mai întâi mulțumesc*1 Cor. 1:4.Filip. 1:3.Col. 1:3,4.1 Tes. 1:2.Filim. 4. Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința*Cap. 16:19.1 Tes. 1:8. voastră este vestită în toată lumea. 9 Dumnezeu*Cap. 9:1.2 Cor. 1:23.Filip. 1:8.1 Tes. 2:5., căruia Îi slujesc*Fapte 27:23.2 Tim. 1:3. în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat*1 Tes. 3:10. în rugăciunile mele 10 și cer totdeauna*Cap. 15:23,32.1 Tes. 3:10. ca, prin voia*Iac. 4:15. lui Dumnezeu, să am, în sfârșit, fericirea să vin la voi. 11 Căci doresc să vă văd, ca să*Cap. 15:29. vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră 12 sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința*Tit 1:4.2 Pet. 1:1. pe care o avem împreună, și voi, și eu. 13 Nu vreau să nu știți, fraților, că de*Cap. 15:23. multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod*Filip. 4:17.Fapte 16:7. printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar*1 Tes. 2:18. am fost împiedicat până acum. 14 Eu*1 Cor. 9:16. sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați. 15 Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

16 Căci*Ps. 40:9,10.Marcu 8:38.2 Tim. 1:8. mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă*1 Cor. 1:18;15:2. ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a*Luca 2:30-32;24:47.Fapte 3:26;13:26,46. Cap. 2:9. iudeului, apoi a grecului; 17 deoarece în*Cap. 3:21. ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit*Hab. 2:4.Ioan 3:36.Gal. 3:11.Filip. 3:9.Evr. 10:38. va trăi prin credință."

18 Mânia*Fapte 17:30.Efes. 5:6.Col. 3:6. lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă*Fapte 14:17. ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu*Ioan 1:9.. 20 În adevăr, însușirile nevăzute*Ps. 19:1.Fapte 14:17;17:27. ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, 21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte*2 Împ. 17:15.Ier. 2:5.Efes. 4:17,18. și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au*Ier. 10:14. fălit că sunt înțelepți și au înnebunit 23 și au schimbat slava Dumnezeului*Deut. 4:16.Ps. 106:20.Is. 40:18,25.Ier. 2:11.Ezec. 8:10.Fapte 17:29. nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. 24 De aceea*Ps. 81:12.Fapte 7:42.Efes. 4:18,19.2 Tes. 2:11,12., Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că*1 Cor. 6:18.1 Tes. 4:4.1 Pet. 4:3. își necinstesc singuri*Lev. 18:22. trupurile, 25 căci au schimbat în minciună adevărul*1 Tes. 1:9.1 Ioan 5:20. lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în*Is. 44:20.Ier. 10:14;13:25.Amos 2:4. locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi*Lev. 18:22,23.Efes. 5:12.Iuda 10. scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite*Efes. 5:4.. 29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, 30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, 31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. 32 Și, măcar că știu*Cap. 2:2. hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt*Cap. 6:21. vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni*Ps. 50:18.Osea 7:3. pe cei ce le fac.