1 Fratelli, il desiderio del mio cuore e la mia preghiera a Dio per loro è che siano salvati. 2 Poiché io rendo loro testimonianza che hanno zelo per le cose di Dio, ma zelo senza conoscenza. 3 Perché, ignorando la giustizia di Dio e cercando di stabilire la propria, non si sono sottoposti alla giustizia di Dio, 4 poiché il termine della legge è Cristo, per essere giustizia a ognuno che crede.

5 Infatti Mosè descrive così la giustizia che viene dalla legge: "L’uomo che farà quelle cose, vivrà per esse". 6 Ma la giustizia che viene dalla fede dice così: "Non dire in cuor tuo: ‘Chi salirà in cielo?’ (questo è un farne scendere Cristo) né: 7 ‘Chi scenderà nell’abisso?’ (questo è un far risalire Cristo dai morti)". 8 Ma che dice invece? "La parola è presso di te, nella tua bocca e nel tuo cuore"; questa è la parola della fede che noi proclamiamo, 9 perché, se con la bocca avrai confessato Gesù come Signore e avrai creduto con il cuore che Dio lo ha risuscitato dai morti, sarai salvato; 10 infatti con il cuore si crede per ottenere la giustizia e con la bocca si fa confessione per essere salvati. 11 Difatti la Scrittura dice: "Chiunque crede in lui, non sarà svergognato".

12 Poiché non vi è distinzione fra Giudeo e Greco, perché lo stesso Signore è Signore di tutti, ricco verso tutti quelli che lo invocano, 13 infatti chiunque avrà invocato il nome del Signore, sarà salvato.

14 Come dunque invocheranno colui nel quale non hanno creduto? E come crederanno in colui del quale non hanno sentito parlare? E come udranno, se non c’è chi predichi? 15 E come predicheranno se non sono mandati? Com’è scritto:

"Quanto sono belli i piedi di quelli che annunciano buone novelle!".

16 Ma tutti non hanno ubbidito all’evangelo; perché Isaia dice:

"Signore, chi ha creduto alla nostra predicazione?".

17 Così la fede viene dall’udire e l’udire si ha per mezzo della parola di Cristo.

18 Ma io dico: Non hanno essi udito? Anzi

"la loro voce è andata per tutta la terra, e le loro parole fino agli estremi confini del mondo".

19 Ma io dico: Israele non ha compreso? Mosè per primo dice: "Io vi muoverò a gelosia di una nazione che non è nazione; contro una nazione senza intelletto provocherò il vostro sdegno". 20 E Isaia si fa ardito quando dice:

"Sono stato trovato da quelli che non mi cercavano; mi sono manifestato a quelli che non chiedevano di me".

21 Ma riguardo a Israele dice:

"Tutto il giorno ho teso le mani verso un popolo disubbidiente e contestatore".

1 Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Le mărturisesc că*Fapte 21:20;22:3.Gal. 1:14;4:17. Cap. 9:31. ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu*Cap. 1:17;9:30., au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși*Filip. 3:9. și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos*Mat. 5:17.Gal. 3:24. este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 În adevăr, Moise scrie că omul*Lev. 18:5.Neem. 9:29.Ezec. 20:11,13,21.Gal. 3:12. care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să*Deut. 30:12,13. nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer) 7 sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți)." 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape*Deut. 30:14. de tine: în gura ta și în inima ta." Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă*Mat. 10:32.Luca 12:8.Fapte 8:37. mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine*Is. 28:16;49:23.Ier. 17:7. Cap. 9:33. crede în El nu va fi dat de rușine." 12 În adevăr, nu*Fapte 15:9. Cap. 3:22.Gal. 3:28. este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același*Fapte 10:36. Cap. 3:29.1 Tim. 2:5. Domn, care*Efes. 1:7;2:4,7. este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă*Ioel 2:32.Fapte 2:21. oricine va chema Numele*Fapte 9:14. Domnului va fi mântuit.

14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât*Is. 52:7.Naum 1:15. de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!" 16 Dar nu*Cap. 3:3.Evr. 4:2. toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne*Is. 53:1.Ioan 12:38., cine a crezut propovăduirea noastră?" 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?" Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin*Ps. 19:4.Mat. 24:14;28:19.Marcu 16:15.Col. 1:6,23. tot pământul și*1 Împ. 18:10.Mat. 4:8. cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii". 19 Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?" Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă*Deut. 32:21. Cap. 11:11. voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam*Tit 3:3. fără pricepere." 20 Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost*Is. 65:1. Cap. 9:30. găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine." 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată*Is. 65:2. ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă."