1 Ora noi, che siamo forti, dobbiamo sopportare le debolezze dei deboli e non compiacere a noi stessi. 2 Ciascuno di noi compiaccia al prossimo nel bene, a scopo di edificazione. 3 Poiché anche Cristo non compiacque a sé stesso, ma come è scritto:

"Gli oltraggi di quelli che ti oltraggiano sono caduti sopra di me".

4 Perché tutto quello che fu scritto in passato fu scritto per nostra istruzione, affinché, mediante la pazienza e la consolazione delle Scritture, riteniamo la speranza.

5 Il Dio della pazienza e della consolazione vi conceda di avere fra voi un medesimo sentimento secondo Cristo Gesù, 6 affinché di un solo animo e di una stessa bocca glorifichiate Dio, il Padre del nostro Signore Gesù Cristo. 7 Perciò accoglietevi gli uni gli altri, come anche Cristo ha accolto noi per la gloria di Dio.

8 Infatti io dico che Cristo è stato fatto ministro dei circoncisi, a dimostrazione della veracità di Dio, per confermare le promesse fatte ai padri, 9 mentre i Gentili possono glorificare Dio per la sua misericordia, come sta scritto:

"Per questo ti celebrerò fra i Gentili e salmeggerò al tuo nome".

10 Ed è detto ancora:

"Rallegratevi, o Gentili, con il suo popolo".

11 E altrove:

"Gentili, lodate tutti il Signore, e tutti i popoli lo celebrino".

12 E di nuovo Isaia dice:

"Vi sarà la radice di Isai, e colui che sorgerà a governare i Gentili; in lui spereranno i Gentili".

13 Ora il Dio della speranza vi riempia di ogni gioia e di ogni pace nel vostro credere, affinché abbondiate nella speranza, mediante la potenza dello Spirito Santo.

14 Ora, fratelli miei, io pure sono persuaso, a vostro riguardo, che anche voi siete pieni di bontà, ricolmi di ogni conoscenza, capaci anche di ammonirvi a vicenda. 15 Ma vi ho scritto un po’ arditamente su alcuni punti, per ricordarveli di nuovo, a motivo della grazia che mi è stata fatta da Dio, 16 di essere un ministro di Cristo Gesù per i Gentili, esercitando il sacro servizio dell’evangelo di Dio, affinché l’offerta dei Gentili sia gradita, santificata dallo Spirito Santo.

17 Io ho dunque di che vantarmi in Cristo Gesù, per quel che concerne le cose di Dio, 18 perché io non ardirei dire cosa che Cristo non abbia operata per mio mezzo, in vista dell’ubbidienza dei Gentili, in parola e in opera, 19 con potenza di segni e prodigi, con potenza dello Spirito Santo. Così, da Gerusalemme e dintorni fino all’Illiria, ho predicato dovunque l’evangelo di Cristo, 20 avendo l’ambizione di predicare l’evangelo là dove Cristo non era già stato nominato, per non edificare sul fondamento altrui, 21 come è scritto:

"Coloro ai quali nulla era stato annunciato di lui, lo vedranno; e coloro che non ne avevano udito parlare, intenderanno".

22 Per questa ragione appunto sono stato tante volte impedito di venire a voi, 23 ma ora, non avendo più campo da lavorare in queste contrade e avendo già da molti anni gran desiderio di recarmi da voi, 24 quando andrò in Spagna, spero, passando, di vedervi e di essere da voi aiutato nel mio viaggio fin là, dopo che mi sarò in parte saziato della vostra compagnia.

25 Ma per ora vado a Gerusalemme per rendere un servizio ai santi, 26 perché la Macedonia e l’Acaia si sono compiaciute di raccogliere una contribuzione per i poveri fra i santi che sono in Gerusalemme. 27 Si sono compiaciute, dico, ed è anche un debito che esse hanno verso di loro, perché, se i Gentili sono stati fatti partecipi dei loro beni spirituali, sono anche in obbligo di aiutarli con i beni materiali. 28 Quando dunque avrò compiuto questo servizio e consegnato questo frutto, andrò in Spagna passando da voi 29 e so che, recandomi da voi, verrò con la pienezza delle benedizioni di Cristo.

30 Ora, fratelli, vi esorto per il Signore nostro Gesù Cristo e per l’amore dello Spirito a combattere con me nelle vostre preghiere a Dio in mio favore, 31 affinché io sia liberato dai disubbidienti di Giudea e la sovvenzione che porto a Gerusalemme sia gradita ai santi, 32 in modo che, se piace a Dio, io possa venire da voi con gioia e rinfrancarmi in vostra compagnia. 33 Ora il Dio della pace sia con tutti voi. Amen.

1 Noi*Gal. 6:1., care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile*Cap. 14:1. celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. 2 Fiecare*1 Cor. 9:19,22;10:24,33;13:5.Filip. 2:4,5. din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii*Cap. 14:19. altora. 3 Căci*Mat. 26:39.Ioan 5:30;6:38. și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, după cum este scris: „Ocările*Ps. 69:9. celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine." 4 Și tot ce a fost*Cap. 4:23,24.1 Cor. 9:9,10;10:11.2 Tim. 3:16,17. scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. 5 Dumnezeul*Cap. 12:16.1 Cor. 1:10.Filip. 3:16. răbdării și al mângâierii să vă facă să aveți aceleași simțăminte unii față de alții, după pilda lui Hristos Isus, 6 pentru ca toți împreună, cu*Fapte 4:24,32. o inimă și cu o gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7 Așadar primiți-vă*Cap. 14:1,3. unii pe alții, cum*Cap. 5:2. v-a primit și pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

8 Hristos*Mat. 15:24.Ioan 1:11.Fapte 3:25,26;13:46. a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioșia lui Dumnezeu și să*Cap. 3:3.2 Cor. 1:20. întărească făgăduințele date părinților 9 și ca neamurile să slăvească*Ioan 10:16. Cap. 9:23. pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea*Ps. 18:49. Te voi lăuda printre neamuri și voi cânta Numelui Tău." 10 Este zis iarăși: „Veseliți-vă*Deut. 32:43., neamuri, împreună cu poporul Lui." 11 Și iarăși: „Lăudați*Ps. 117:1. pe Domnul, toate neamurile; slăviți-L, toate noroadele." 12 Tot astfel, și Isaia zice: „Din Iese va*Is. 11:1,10.Apoc. 5:5;22:16. ieși o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, și neamurile vor nădăjdui în El." 13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria*Cap. 12:12;14:17. și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!

14 În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt*2 Pet. 1:12.1 Ioan 2:21. încredințat că sunteți plini de bunătate, plini*1 Cor. 8:1,7,10. și de orice fel de cunoștință și, astfel, sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții. 15 Totuși, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului*Cap. 1:5;12:3.Gal. 1:15.Efes. 3:7,8. pe care mi l-a dat Dumnezeu, 16 ca să*Cap. 11:13.Gal. 2:7-9.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11. fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă*Is. 66:20.Filip. 2:17. bine primită, sfințită de Duhul Sfânt. 17 Eu dar mă pot lăuda în*Evr. 5:1. Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. 18 Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe*Fapte 21:19.Gal. 2:8. care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca*Cap. 1:5;16:26. să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, 19 fie prin*Fapte 19:11.2 Cor. 12:12. puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Hristos. 20 Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca*2 Cor. 10:13,15,16. să nu zidesc pe temelia pusă de altul, 21 după cum este scris: „Aceia cărora*Is. 52:15. nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște."

22 Iată ce m-a*Cap. 1:13.1 Tes. 2:17,18. împiedicat de multe ori să vin la voi. 23 Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă țină pe aceste meleaguri și*Fapte 19:21. Cap. 1:11. Vers. 32. fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, 24 nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, și*Fapte 15:3. să fiu însoțit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorința de a fi stat la voi. 25 Acum, mă duc*Fapte 19:21;20:22;24:17. la Ierusalim să duc niște ajutoare sfinților. 26 Căci cei din Macedonia și Ahaia au*1 Cor. 16:1,2.2 Cor. 8:1. avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. 27 Negreșit, au avut bunătatea, dar era și o datorie față de ei, pentru că, dacă*2 Cor. 9:2,12. Cap. 11:17. neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovnicești, este*1 Cor. 9:11.Gal. 6:6. de datoria lor să-i ajute și ele cu bunurile lor pământești. 28 După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta și le voi încredința aceste daruri*Filip. 4:17., voi pleca în Spania și voi trece pe la voi. 29 Știu*Cap. 1:11. că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. 30 Vă îndemn dar, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru*Filip. 2:1. dragostea Duhului, să*2 Cor. 1:11.Col. 4:12. vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, 31 ca să*2 Tes. 3:2. fiu izbăvit de răzvrătiții din Iudeea și pentru ca slujba*2 Cor. 8:4. pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinți; 32 și astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia*Cap. 1:10. lui Dumnezeu și să*Fapte 18:21.1 Cor. 4:19.Iac. 4:15. mă răcoresc*1 Cor. 16:18.2 Cor. 7:13.2 Tim. 1:16.Filim. 7,20. puțin în mijlocul vostru. 33 Dumnezeul*Cap. 16:20.1 Cor. 14:33.2 Cor. 13:11.Filip. 4:9.1 Tes. 5:23.2 Tes. 3:16.Evr. 13:20. păcii să fie cu voi cu toți! Amin.