1 Che diremo dunque che l’antenato nostro Abraamo abbia ottenuto secondo la carne? 2 Poiché, se Abraamo fosse stato giustificato per le opere, egli avrebbe di che gloriarsi, ma non davanti a Dio, infatti, che dice la Scrittura?

3 "Abraamo credette a Dio, e ciò gli fu messo in conto come giustizia".

4 Ora a chi opera il salario non è messo in conto come grazia, ma come debito, 5 mentre a chi non opera, ma crede in colui che giustifica l’empio, la sua fede gli è messa in conto come giustizia.

6 Così pure Davide proclama la beatitudine dell’uomo al quale Dio imputa la giustizia senza opere, dicendo:

7 "Beati quelli le cui iniquità sono perdonate, e i cui peccati sono coperti.8 Beato l’uomo al quale il Signore non imputa il peccato".

9 Questa beatitudine è soltanto per i circoncisi o anche per gli incirconcisi? Poiché noi diciamo che la fede fu messa in conto ad Abraamo come giustizia. 10 In che modo dunque gli fu messa in conto? Quando era circonciso o quando era incirconciso? Non quando era circonciso, ma quando era incirconciso; 11 poi ricevette il segno della circoncisione, quale sigillo della giustizia ottenuta per la fede che aveva quando era incirconciso, affinché fosse il padre di tutti quelli che credono essendo incirconcisi, in modo che anche a loro sia messa in conto la giustizia, 12 e il padre dei circoncisi, di quelli, cioè, che non soltanto sono circoncisi, ma seguono anche le orme della fede del nostro padre Abraamo quando era ancora incirconciso.

13 Poiché la promessa di essere erede del mondo non fu fatta ad Abraamo o alla sua discendenza in base alla legge, ma in base alla giustizia che viene dalla fede. 14 Poiché, se sono eredi quelli della legge, la fede è resa vana e la promessa è annullata, 15 poiché la legge produce ira, ma dove non c’è legge, non c’è neppure trasgressione. 16 Perciò l’eredità è per fede, affinché sia per grazia, in modo che la promessa sia sicura per tutta la discendenza, non soltanto per quella che è sotto la legge, ma anche per quella che ha la fede di Abraamo, il quale è padre di noi tutti 17 (com’è scritto: "Io ti ho costituito padre di molte nazioni") davanti al Dio a cui egli credette, il quale fa rivivere i morti e chiama le cose che non sono come se fossero. 18 Egli, sperando contro speranza, credette per diventare padre di molte nazioni, secondo quello che gli era stato detto: "Così sarà la tua discendenza". 19 Senza venire meno nella fede, egli vide bensì che il suo corpo era svigorito (aveva quasi cent’anni) e che Sara non era più in grado di essere madre, 20 ma davanti alla promessa di Dio non vacillò per incredulità, ma fu fortificato per la sua fede dando gloria a Dio 21 ed essendo pienamente convinto che, ciò che aveva promesso, egli era anche potente da effettuarlo. 22 Perciò gli fu messo in conto come giustizia.

23 Ora non per lui soltanto sta scritto che questo gli fu messo in conto come giustizia, 24 ma anche per noi ai quali sarà così messo in conto, per noi che crediamo in colui che ha risuscitato dai morti Gesù, nostro Signore, 25 il quale è stato dato a causa delle nostre offese ed è stato risuscitato a motivo della nostra giustificazione.

1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam*Is. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit*Cap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam*Gen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celui*Cap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit*Ios. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „Ferice*Ps. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a*Gen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să*Luca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni*Gen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 Căci*Gal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că Legea*Cap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har*Cap. 3:24., și pentru ca*Gal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care*Is. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am*Gen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care*Cap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurile*Cap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa*Gen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a*Gen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate*Ps. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nu*Cap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel*Fapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care*Is. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat*1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.