1 La sapienza non chiama forse? l’intelligenza non fa udire la sua voce? 2 Essa sta in piedi in cima ai luoghi elevati, sulla strada, agli incroci; 3 grida presso le porte della città, all’ingresso, sulla soglia delle porte: 4 "Chiamo voi, o uomini principali, e la mia voce si rivolge ai figli del popolo. 5 Imparate, o semplici, l’accorgimento, e voi, stolti, diventate assennati! 6 Ascoltate, perché dirò cose eccellenti, e le mie labbra si apriranno per insegnare cose rette. 7 Poiché la mia bocca esprime la verità, e le mie labbra detestano la malvagità. 8 Tutte le parole della mia bocca sono conformi a giustizia, non c’è nulla di ambiguo o di perverso in esse. 9 Sono tutte rette per l’uomo intelligente, e giuste per quelli che hanno trovato la scienza. 10 Ricevete la mia istruzione anziché l’argento, e la scienza invece dell’oro scelto; 11 poiché la sapienza vale più delle perle e tutti gli oggetti preziosi non la equivalgono.
12 Io, la sapienza, sto con l’accorgimento e trovo la scienza della riflessione. 13 Il timore dell’Eterno è odiare il male; io odio la superbia, l’arroganza, la via del male e la bocca perversa. 14 A me appartiene il consiglio e il successo; io sono l’intelligenza, a me appartiene la forza. 15 Per mezzo mio regnano i re, e i prìncipi decretano ciò che è giusto. 16 Per mezzo mio governano i capi, i nobili, tutti i giudici della terra. 17 Io amo quelli che mi amano, e quelli che mi cercano mi trovano. 18 Con me sono ricchezze e gloria, i beni duraturi e la giustizia. 19 Il mio frutto è migliore dell’oro fino, e il mio prodotto vale più dell’argento scelto. 20 Io cammino per la via della giustizia, per i sentieri dell’equità, 21 per far ereditare beni reali a quelli che mi amano, e per riempire i loro tesori.
22 L’Eterno mi ebbe con sé al principio dei suoi atti, prima di fare alcuna delle sue opere più antiche. 23 Fui stabilita fin dall’eternità, dal principio, prima che la terra fosse. 24 Fui generata quando non vi erano ancora abissi, quando ancora non vi erano sorgenti straripanti di acqua. 25 Fui generata prima che i monti fossero fondati, prima che esistessero le colline, 26 quando egli ancora non aveva fatto né la terra né i campi né le prime zolle della terra coltivabile. 27 Quando egli disponeva i cieli io ero là; quando tracciava un cerchio sulla superficie dell’abisso, 28 quando condensava le nuvole in alto, quando rafforzava le fonti dell’abisso, 29 quando assegnava al mare il suo limite perché le acque non oltrepassassero il suo cenno, quando poneva i fondamenti della terra, 30 io ero presso di lui come un artefice, ero sempre esuberante di gioia, mi rallegravo in ogni tempo nel suo cospetto; 31 mi rallegravo nella parte abitabile della sua terra, e trovavo la mia gioia tra i figli degli uomini.
32 E ora, figlioli, ascoltatemi; beati quelli che osservano le mie vie! 33 Ascoltate l’istruzione, siate saggi, e non la respingete! 34 Beato l’uomo che mi ascolta, che veglia ogni giorno alle mie porte, che vigila alla soglia della mia casa! 35 Poiché chi trova me trova la vita e ottiene il favore dall’Eterno. 36 Ma chi pecca contro di me fa torto alla sua anima; tutti quelli che mi odiano amano la morte".
1 Nu strigă înțelepciuneaCap. 1:20;9:3.
și nu-și înalță priceperea glasul?
2 Ea se așază sus, pe înălțimi,
afară pe drum, la răspântii,
3 și strigă lângă porți, la intrarea cetății,
la intrarea porților:
4 „Oamenilor, către voi strig
și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învățați-vă minte, proștilor,
și înțelepțiți-vă, nebunilor!
6 Ascultați, căci am lucruriCap. 22:20. mari de spus
și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept!
7 Căci gura mea vestește adevărul
și buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit știința.
10 Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul
și mai degrabă știința decât aurul scump.
11 CăciIov 28:15.Ps. 19:10;119:127. Cap. 3:14,15;4:5,7; 16:16. înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele
și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea
și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 FricaCap. 16:6. de Domnul este urârea răului;
trufia și mândriaCap. 6:17., purtarea rea
și guraCap. 4:24. mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14 De la mine vin sfatul și izbânda,
eu sunt priceperea, a meaEcl. 7:19. este puterea.
15 PrinDan. 2:21.Rom. 13:1. mine împărățesc împărații
și dau voievozii porunci drepte.
16 Prin mine cârmuiesc dregătorii
și mai-marii, toți judecătorii pământului.
17 Eu1 Sam. 2:30.Ps. 91:14.Ioan 14:21. iubesc pe cei ce mă iubesc,
și ceiIac. 1:5. ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine sunt bogățiaCap. 3:16.Mat. 6:33. și slava,
avuțiile trainice și dreptatea.
19 RodulCap. 3:14;8:10. meu este mai bun decât aurul cel mai curat
și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăției,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22 DomnulCap. 3:19.Ioan 1:1. m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost așezată dinPs. 2:6. veșnicie, înainte de orice început,
înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când încă nu erau adâncuri,
nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainteIov 15:7,8. de întărirea munților,
înainte de a fi dealurile,
26 când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față;
când a tras o zare pe fața adâncului,
28 când a pironit norii sus
și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29 cândGen. 1:9,10.Iov 38:10,11.Ps. 33:7;104:9.Ier. 5:22. a pus un hotar mării,
ca apele să nu treacă peste porunca Lui,
când a pus temeliileIov 38:4. pământului,
30 eu eramIoan 1:1,2,18. meșterul Lui, la lucru lângă El,
și în toate zilele eram desfătareaMat. 3:17.Col. 1:13. Lui,
jucând neîncetat înaintea Lui,
31 jucând pe rotocolul pământului Său
și găsindu-mi plăcereaPs. 16:3. în fiii oamenilor.
32 Și acum, fiilor, ascultați-mă,
căci fericePs. 119:1,2;128:1,2.Luca 11:28. de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți,
și nu lepădați sfatul meu!
34 FericeCap. 3:13,18. de omul care m-ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele
și păzește pragul ușii mele!
35 Căci cel ce mă găsește, găsește viața
și capătă bunăvoințaCap. 12:2. Domnului.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămăCap. 2:20. sufletul său;
toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea."
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)