1 Figlio mio, sta’ attento alla mia sapienza, inclina l’orecchio alla mia intelligenza, 2 affinché tu conservi la riflessione, e le tue labbra ritengano la scienza. 3 Poiché le labbra dell’adultera stillano miele, e la sua bocca è più morbida dell’olio; 4 ma la fine cui conduce è amara come l’assenzio, è acuta come una spada a doppio taglio. 5 I suoi piedi scendono alla morte, i suoi passi portano al soggiorno dei morti. 6 Lungi dal prendere il sentiero della vita, le sue vie sono erranti, e non sa dove va. 7 Ora dunque, figlioli, ascoltatemi e non allontanatevi dalle parole della mia bocca. 8 Tieni lontana da lei la tua via e non ti accostare alla porta della sua casa, 9 per non dare ad altri il fiore della tua gioventù, e i tuoi anni al tiranno crudele; 10 perché degli stranieri non si sazino dei tuoi beni, e le tue fatiche non vadano in casa di altri; 11 perché tu non debba gemere quando verrà la tua fine, quando la tua carne e il tuo corpo saranno consumati, 12 e tu non dica: "Come ho fatto a odiare la correzione e come ha potuto il mio cuore disprezzare la riprensione? 13 come ho fatto a non ascoltare la voce di chi mi ammaestrava, e a non porgere l’orecchio a chi mi insegnava? 14 mancò poco che non mi trovassi immerso in ogni male, in mezzo al popolo e all’assemblea". 15 Bevi l’acqua della tua cisterna, l’acqua viva del tuo pozzo. 16 Le tue fonti devono forse spargersi al di fuori? e i tuoi ruscelli devono forse scorrere per le strade? 17 Siano solo per te, e non per degli stranieri con te. 18 Sia benedetta la tua fonte, e vivi felice con la sposa della tua gioventù. 19 Cerva d’amore, capriola di grazia, le sue carezze ti inebrino in ogni tempo, e sii sempre rapito nel suo amore. 20 Perché, figlio mio, ti dovresti invaghire di un’estranea, e dovresti abbracciare il seno della donna altrui? 21 Infatti le vie dell’uomo stanno davanti agli occhi dell’Eterno, il quale osserva tutti i suoi sentieri. 22 L’empio sarà preso nelle proprie iniquità, e tenuto stretto dalle funi del suo peccato. 23 Egli morirà per mancanza di correzione, andrà vacillando per la grandezza della sua follia.

1 Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea

și pleacă urechea la învățătura mea,

2 ca să fii cu chibzuință

și buzele tale să aibă*Mal. 2:7. cunoștință.

3 Căci*Cap. 2:16;6:24. buzele femeii străine strecoară miere

și cerul gurii ei este mai lunecos*Ps. 55:21. decât untdelemnul,

4 dar*Ecl. 7:26. la urmă este amară ca pelinul,

ascuțită*Evr. 4:12. ca o sabie cu două tăișuri.

5 Picioarele*Cap. 7:27. ei coboară la moarte,

pașii ei dau în Locuința morților.

6 Așa că ea nu poate găsi calea vieții,

rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.

7 Și acum, fiule, ascultă-mă

și nu te abate de la cuvintele gurii mele:

8 depărtează-te de drumul care duce la ea

și nu te apropia de ușa casei ei,

9 ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta

și unui om fără milă anii tăi,

10 ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta

și tu să te trudești pentru casa altuia,

11 ca nu cumva să gemi, la urmă,

când carnea și trupul ți se vor istovi

12 și să zici: „Cum am putut eu să urăsc*Cap. 1:29. certarea

și cum a disprețuit inima*Cap. 1:25;12:1. mea mustrarea?

13 Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei

și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?

14 Cât pe ce să mă nenorocesc de tot

în mijlocul poporului și adunării!"

15 Bea apă din fântâna ta

și din izvoarele puțului tău!

16 Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară?

Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?

17 Lasă-le să fie numai pentru tine,

și nu pentru străinii de lângă tine.

18 Izvorul tău să fie binecuvântat

și bucură-te de nevasta*Mal. 2:14. tinereții tale!

19 Cerboaică*Cânt. 2:9;4:5;7:3. iubită, căprioară plăcută:

fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,

fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20 Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o*Cap. 2:16;7:5. străină

și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?

21 Căci*2 Cron. 16:9.Iov 31:4;34:21. Cap. 15:3.Ier. 16:17;32:19.Osea 7:2.Evr. 4:13. căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului

și El vede toate cărările lui.

22 Cel rău este prins în înseși*Ps. 9:15. nelegiuirile lui

și este apucat de legăturile păcatului lui.

23 El va muri din lipsă de înfrânare*Iov 4:21;36:12.,

se va poticni din prea multa lui nebunie.