(capitoli 25—29)
1 Ecco altri proverbi di Salomone, raccolti dalla gente di Ezechia, re di Giuda.
2 È gloria di Dio nascondere le cose, ma la gloria dei re sta nell’investigarle.
3 L’altezza del cielo, la profondità della terra e il cuore dei re non si possono investigare.
4 Togli le scorie dall’argento e ne uscirà un vaso per l’artefice, 5 togli l’empio dalla presenza del re e il suo trono sarà reso stabile dalla giustizia.
6 Non fare il presuntuoso alla presenza del re e non ti mettere nel luogo dei grandi, 7 poiché è meglio che ti sia detto: "Sali qui", anziché essere abbassato davanti al principe che i tuoi occhi hanno visto.
8 Non ti affrettare a intentare processi, perché alla fine tu non sappia che fare, quando il tuo prossimo ti avrà svergognato.
9 Difendi la tua causa contro il tuo prossimo, ma non rivelare il segreto di un altro, 10 affinché chi ti ascolta non ti disprezzi e la tua vergogna non si cancelli più.
11 Le parole dette a tempo sono come frutti d’oro in vasi d’argento cesellato.
12 Per un orecchio docile, chi riprende con saggezza è un anello d’oro, un ornamento d’oro fino.
13 Il messaggero fedele, per quelli che lo mandano, è come il fresco della neve al tempo della mietitura; egli ristora l’anima del suo padrone.
14 Nuvole e vento, ma senza pioggia; ecco l’uomo che si vanta falsamente della sua generosità.
15 Con la pazienza si piega un principe, e la lingua dolce spezza le ossa.
16 Se trovi del miele, mangiane quanto ti basta; perché, mangiandone troppo, tu non debba poi vomitarlo.
17 Metti di rado il piede in casa del prossimo, perché egli, stufandosi di te, non abbia a odiarti.
18 L’uomo che attesta il falso contro il suo prossimo è un martello, una spada, una freccia acuminata.
19 La fiducia in un perfido, nel giorno della difficoltà, è un dente spezzato, un piede slogato.
20 Cantare delle canzoni a un cuore sofferente è come togliersi l’abito in giorno di freddo, o mettere aceto sulla soda.
21 Se il tuo nemico ha fame, dagli del pane da mangiare; se ha sete, dagli dell’acqua da bere; 22 perché, così, radunerai dei carboni accesi sul suo capo, e l’Eterno ti ricompenserà.
23 Il vento del nord porta la pioggia, e la lingua che sparla di nascosto fa oscurare il viso.
24 Meglio abitare sul canto di un tetto, che in una grande casa con una moglie rissosa.
25 Una buona notizia da un paese lontano è come acqua fresca a una persona stanca e assetata.
26 Il giusto che vacilla davanti all’empio è come una fontana torbida e una sorgente inquinata.
27 Mangiare troppo miele non è bene, ma scrutare cose difficili è un onore.
28 L’uomo che non ha autocontrollo è una città smantellata, priva di mura.
1 Iată încă1 Împ. 4:32. vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2 SlavaDeut. 29:29.Rom. 11:33. lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraților stă în cercetareaIov 29:16. lucrurilor.
3 Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului
și inima împăraților sunt nepătrunse.
4 Scoate2 Tim. 2:21. zgura din argint
și argintarul va face din el un vas ales!
5 ScoateCap. 20:8. și pe cel rău dinaintea împăratului
și scaunul lui de domnieCap. 16:12;29:14. se va întări prin neprihănire.
6 Nu te făli înaintea împăratului
și nu lua locul celor mari;
7 căciLuca 14:8-10. este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!"
decât să fii coborât înaintea voievodului
pe care ți-l văd ochii.
8 NuCap. 17:14.Mat. 5:25. te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci
când te va lua la ocări aproapele tău.
9 Apără-țiMat. 5:25;18:15. pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe față taina altuia,
10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine
și să-ți iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!
11 Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca niște mereCap. 15:23.Is. 50:4. de aur într-un coșuleț de argint.
12 Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,
așa este înțeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.
13 CaCap. 13:17. răcoreala zăpezii pe vremea secerișului,
așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
14 Ca noriiIuda 12. și vântul fără ploaie,
așa este un om careCap. 20:6. se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
15 PrinGen. 32:4.1 Sam. 25:24. Cap. 15:1;16:14. răbdare se înduplecă un voievod
și o limbă dulce poate zdrobi oase.
16 DacăVers. 27. dai peste miere, nu mânca decât atât cât îți ajunge,
ca să nu ți se scârbească și s-o verși din gură.
17 Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască.
18 Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită,
așa este un om carePs. 57:4;120:3,4. Cap. 12:18. face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,
așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20 Ca unul care își scoate haina pe o zi rece sau varsă oțet pe silitră,
așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
21 DacăDan. 6:18.Rom. 12:15. este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete, dă-i apă să bea!
22 CăciExod 23:4,5.Mat. 5:44.Rom. 12:20., făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui,
și2 Sam. 16:12. Domnul îți va răsplăti.
23 VântulIov 37:22. de miazănoapte aduce ploaia
și limbaPs. 101:5. clevetitoare aduce o față mâhnită.
24 MaiCap. 19:13;21:9,19. bine să locuiești într-un colț pe acoperiș
decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată.
26 Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,
așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
27 NuVers. 16. este bine să mănânci multă miere:
tot așa, nu este o cinste săCap. 27:2. alergi după slava ta însuți.
28 Omul careCap. 16:32. nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată și fără ziduri.