1 All’uomo spettano i disegni del cuore, ma la risposta della lingua viene dall’Eterno.
2 Tutte le vie dell’uomo a lui sembrano pure, ma l’Eterno pesa gli spiriti.
3 Affida all’Eterno le tue opere, e i tuoi progetti riusciranno.
4 L’Eterno ha fatto ogni cosa per uno scopo; anche l’empio, per il giorno della sventura.
5 Chi ha il cuore superbo è in abominio all’Eterno; certo è che non rimarrà impunito.
6 Con la bontà e con la fedeltà si espia la colpa, e con il timore dell’Eterno si evita il male.
7 Quando l’Eterno gradisce le vie di un uomo, riconcilia con lui anche i suoi nemici.
8 Meglio poco con giustizia che grandi entrate senza equità.
9 Il cuore dell’uomo medita la sua via, ma l’Eterno dirige i suoi passi.
10 Sulle labbra del re sta una sentenza divina; quando pronuncia il giudizio la sua bocca non sbaglia.
11 La stadera e le bilance giuste appartengono all’Eterno, tutti i pesi del sacchetto sono opera sua.
12 I re hanno orrore di fare il male, perché il trono è reso stabile con la giustizia.
13 Le labbra giuste sono gradite ai re; essi amano chi parla rettamente.
14 Ira del re vuol dire messaggeri di morte, ma l’uomo saggio la placherà.
15 La serenità del volto del re dà la vita, il suo favore è come una nuvola di pioggia primaverile.
16 L’acquisto della sapienza è migliore di quello dell’oro, l’acquisto dell’intelligenza preferibile a quello dell’argento!
17 La strada maestra dell’uomo retto è evitare il male; chi bada alla sua via preserva la sua anima.
18 La superbia precede la rovina, e lo spirito altero precede la caduta.
19 Meglio essere umile di spirito con i miseri, che dividere la preda con i superbi.
20 Chi presta attenzione alla Parola se ne troverà bene, e beato colui che confida nell’Eterno!
21 Il saggio di cuore è chiamato intelligente, la dolcezza delle labbra aumenta il sapere.
22 Il senno, per chi lo possiede, è fonte di vita, ma la stoltezza è il castigo degli stolti.
23 Il cuore del saggio gli rende assennata la bocca e aumenta il sapere sulle sue labbra.
24 Le parole gentili sono un favo di miele: dolcezza all’anima, salute al corpo.
25 C’è una via che all’uomo sembra diritta, ma finisce con il condurre alla morte.
26 La fame del lavoratore lavora per lui, perché la sua bocca lo stimola.
27 L’uomo cattivo va scavando il male ad altri; sulle sue labbra c’è come un fuoco divorante.
28 L’uomo perverso semina contese, il maldicente disunisce gli amici migliori.
29 L’uomo violento trascina il compagno e lo conduce per una via non buona.
30 Chi chiude gli occhi per tramare cose perverse, chi si morde le labbra, ha già compiuto il male.
31 I capelli bianchi sono una corona d’onore, la si trova sulla via della giustizia.
32 Chi è lento all’ira vale più del prode guerriero; chi ha autocontrollo vale più di chi espugna città.
33 Si getta la sorte nel grembo, ma ogni decisione viene dall’Eterno.
1 PlanurileVers. 9. Cap. 19:21;20:24.Ier. 10:23. pe care le face inima atârnă de om,
darMat. 10:19,20. răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
2 Toate căile omului sunt curate înCap. 21:2. ochii lui,
dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul1 Sam. 16:7..
3 Încredințează-ți lucrărilePs. 37:5;55:22.Mat. 6:25.Luca 12:22.Filip. 4:6.1 Pet. 5:7. în mâna Domnului,
și îți vor izbuti planurile.
4 DomnulIs. 43:7.Rom. 11:36. a făcut toate pentru o țintă,
chiarIov 21:30.Rom. 9:22. și pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
5 Orice inimă trufașă este o scârbăCap. 6:17;8:13. înaintea Domnului:
hotărâtCap. 11:21., ea nu va rămâne nepedepsită.
6 PrinDan. 4:27.Luca 11:41. dragoste și credincioșie, omul ispășește nelegiuirea,
și prin fricaCap. 14:16. de Domnul, se abate de la rău.
7 Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.
8 MaiPs. 37:16. Cap. 15:16. bine puțin cu dreptate
decât mari venituri cu strâmbătate.
9 InimaVers. 1. Cap. 19:21. omului se gândește pe ce cale să meargă,
darPs. 37:23. Cap. 20:24.Ier. 10:23. Domnul îi îndreaptă pașii.
10 Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greșeli când judecă.
11 CântarulLev. 19:36. Cap. 11:1. și cumpăna dreaptă vin de la Domnul;
toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12 Împăraților le este scârbă să facă rău,
căci prinCap. 25:5;29:14. neprihănire se întărește un scaun de domnie.
13 BuzeleCap. 14:35;22:11. neprihănite sunt plăcute împăraților,
și ei iubesc pe cel ce vorbește cu neprihănire.
14 MâniaCap. 19:12;20:2. împăratului este un vestitor al morții,
dar un om înțelept trebuie s-o potolească.
15 Seninătatea feței împăratului este viața
și bunăvoințaCap. 19:12. lui este caIov 29:23.Zah. 10:1. o ploaie de primăvară.
16 Cu cât mai mult face câștigareaCap. 8:11,19. înțelepciunii decât a aurului!
Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului!
17 Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;
acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale.
18 MândriaCap. 11:2;17:19;18:12. merge înaintea pieirii
și trufia merge înaintea căderii.
19 Mai bine să fii smerit cu cei smeriți
decât să împarți prada cu cei mândri.
20 Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea
și cine se încredePs. 2:12;34:8;125:1.Is. 30:18.Ier. 17:7. în Domnul este fericit.
21 Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput,
dar dulceața buzelor mărește știința.
22 ÎnțelepciuneaCap. 13:14;14:27. este un izvor de viață pentru cine o are,
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
23 Cine are o inimăPs. 37:30.Mat. 12:34. înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește
și mereu se văd învățături noi pe buzele lui.
24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere:
dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.
25 Multe căiCap. 14:12. i se par bune omului,
dar la urmă duc la moarte.
26 CineCap. 9:12.Ecl. 6:7. muncește pentru el muncește,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
27 Omul stricat pregătește nenorocirea
și pe buzele lui este ca un foc aprins.
28 OmulCap. 6:14,19;15:18;26:21;29:22. neastâmpărat stârnește certuri
și pârâtorulCap. 17:9. dezbină pe cei mai buni prieteni.
29 Omul asupritor amăgeșteCap. 1:10. pe aproapele său
și-l duce pe o cale care nu este bună.
30 Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate,
cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul.
31 PeriiCap. 20:29. albi sunt o cunună de cinste,
ea se găsește pe calea neprihănirii.
32 CelCap. 19:11. încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz
și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.
33 Se aruncă sorțul în poala hainei,
dar orice hotărâre vine de la Domnul.