1 È meglio un tozzo di pane secco con la pace, che una casa piena di carni con la discordia.

2 Il servo intelligente dominerà sul figlio che fa vergogna e avrà parte all’eredità insieme con i fratelli.

3 Il crogiuolo è per l’argento e il fornello per l’oro, ma chi prova i cuori è l’Eterno.

4 Il malvagio dà ascolto alle labbra inique, e il bugiardo dà retta alla cattiva lingua.

5 Chi deride il povero oltraggia colui che lo ha fatto; chi si rallegra della sventura degli altri non rimarrà impunito.

6 I figli dei figli sono la corona dei vecchi, e i padri sono la gloria dei loro figli.

7 Un parlare solenne non si addice all’uomo da nulla; quanto meno si addicono a un principe labbra bugiarde!

8 Il regalo è una pietra preziosa agli occhi di chi lo possiede; dovunque si volga, egli riesce.

9 Chi copre gli sbagli si procura amore, ma chi ci torna sempre su, disunisce gli amici migliori.

10 Un rimprovero fa più impressione all’uomo intelligente, che cento percosse allo stolto.

11 Il malvagio non cerca che ribellione, ma un messaggero crudele gli sarà mandato contro.

12 Meglio imbattersi in un’orsa derubata dei suoi piccoli, che in un insensato nella sua follia.

13 Il male non si allontanerà dalla casa di chi rende male per bene.

14 Cominciare una contesa è dare la stura all’acqua; perciò ritirati prima che la lite si inasprisca.

15 Chi assolve il colpevole e chi condanna il giusto sono entrambi in abominio all’Eterno.

16 A che serve il denaro in mano allo stolto? Ad acquistare saggezza? Ma se non ha senno.

17 L’amico ama in ogni tempo, è nato per essere un fratello nella sventura.

18 L’uomo privo di senno dà la mano e si fa garante per altri davanti al suo prossimo.

19 Chi ama le liti ama il peccato; chi alza troppo la sua porta, cerca la rovina.

20 Chi ha il cuore falso non trova bene, e chi ha la lingua perversa cade nella sciagura.

21 Chi genera uno stolto ne avrà dolore, il padre dell’uomo da nulla non avrà gioia.

22 Un cuore allegro è un buon rimedio, ma uno spirito abbattuto fiacca le ossa.

23 L’empio accetta regali di nascosto per pervertire le vie della giustizia.

24 La sapienza sta davanti a chi ha intelligenza, ma gli occhi dello stolto vagano agli estremi confini della terra.

25 Il figlio stolto è il dolore del padre e l’amarezza di colei che lo ha partorito.

26 Non è bene condannare il giusto, fosse anche a un’ammenda, né colpire i prìncipi per la loro onestà.

27 Chi modera le sue parole possiede la scienza e chi ha lo spirito calmo è un uomo prudente.

28 Anche lo stolto, quando tace, passa per saggio; chi tiene chiuse le labbra è un uomo intelligente.

1 Mai bine o bucată*Cap. 15:17. de pâine uscată cu pace

decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul*Cap. 10:5;19:26. care face rușine

și va împărți moștenirea cu frații lui.

3 Tigaia*Ps. 26:2. Cap. 27:21.Ier. 17:10.Mal. 3:3. lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,

dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită

și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

5 Cine*Cap. 14:31.Iov 31:29.Obad. 12. își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;

cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6 Copiii copiilor sunt cununa*Ps. 127:3;128:3. bătrânilor

și părinții sunt slava copiilor lor.

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;

cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!

8 Darurile par o*Cap. 18:16;19:6. piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:

oriîncotro se întorc, izbândesc.

9 Cine*Cap. 10:12. acoperă o greșeală caută dragostea,

dar*Cap. 16:28. cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput

decât o sută de lovituri pe cel nebun.

11 Cel rău nu caută decât răscoală,

dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 Mai*Osea 13:8. bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei

decât un nebun în timpul nebuniei lui.

13 Celui ce întoarce*Ps. 109:4,5.Ier. 18:20.Rom. 12:17.1 Tes. 5:15.1 Pet. 3:9. rău pentru bine

nu-i va părăsi răul casa.

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;

de aceea, curmă*Cap. 20:3.1 Tes. 4:11. cearta înainte de a se înteți.

15 Cel*Exod 23:7. Cap. 24:24.Is. 5:23. ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat

sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?

Să cumpere înțelepciunea?… Dar*Cap. 21:25,26. n-are minte!

17 Prietenul*Rut 1:16. Cap. 18:24. adevărat iubește oricând

și în nenorocire ajunge ca un frate.

18 Omul*Cap. 6:1;11:15. fără minte dă chezășie,

se pune chezaș pentru aproapele său.

19 Cine iubește certurile iubește păcatul

și cine-și*Cap. 16:18. zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.

20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea

și cel cu limba*Iac. 3:8. stricată cade în nenorocire.

21 Cine*Cap. 10:1;19:13;17:25. dă naștere unui nebun va avea întristare

și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

22 O inimă*Cap. 12:25;15:13,15. veselă este un bun leac,

dar un*Ps. 22:15. duh mâhnit usucă oasele.

23 Cel rău primește daruri pe ascuns

ca să sucească*Exod 23:8. și căile dreptății.

24 Înțelepciunea*Cap. 14:6.Ecl. 2:14;8:1. este în fața omului priceput,

dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

25 Un fiu nebun aduce necaz*Cap. 10:1;15:20. Vers. 21. Cap. 19:13. tatălui său

și amărăciune celei ce l-a născut.

26 Nu este bine să osândești*Vers. 15. Cap. 18:5. pe cel neprihănit la o gloabă,

nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

27 Cine*Iac. 1:19. își înfrânează vorbele cunoaște știința

și cine are duhul potolit este un om priceput.

28 Chiar*Iov 13:5. și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea

și de priceput dacă și-ar ține gura.