1 L’uomo che, dopo essere stato spesso ripreso, irrigidisce il collo, sarà abbattuto all’improvviso e senza rimedio.

2 Quando i giusti sono numerosi il popolo si rallegra, ma quando domina l’empio il popolo geme.

3 L’uomo che ama la sapienza rallegra suo padre, ma chi frequenta le prostitute sperpera i suoi beni.

4 Il re, con la giustizia, rende stabile il paese; ma chi ama i regali, lo rovina.

5 L’uomo che lusinga il prossimo gli tende una rete davanti ai piedi.

6 Nella trasgressione del malvagio c’è un’insidia, ma il giusto canta e si rallegra.

7 Il giusto conosce la causa dei poveri, ma l’empio non ha intendimento né conoscenza.

8 I beffardi soffiano nel fuoco delle discordie cittadine, ma i saggi calmano le ire.

9 Se un saggio viene a contesa con uno stolto, quello va in collera e ride, e non c’è da intendersi.

10 Gli uomini sanguinari odiano chi è integro, ma gli uomini retti proteggono la sua vita.

11 Lo stolto dà sfogo a tutta la sua ira, ma il saggio trattiene la propria.

12 Quando il sovrano dà retta alle parole bugiarde, tutti i suoi ministri sono malvagi.

13 Il povero e l’oppressore s’incontrano, l’Eterno illumina gli occhi di entrambi.

14 Il re che fa giustizia ai miseri secondo verità, avrà il trono stabile per sempre.

15 La verga e la riprensione danno sapienza, ma il fanciullo lasciato a sé stesso fa vergogna a sua madre.

16 Quando abbondano gli empi, abbondano le trasgressioni, ma i giusti ne vedranno la rovina.

17 Correggi tuo figlio; egli ti darà conforto e procurerà gioie alla tua anima.

18 Quando non c’è visione, il popolo è senza freno, ma beato colui che osserva la legge!

19 Uno schiavo non si corregge a parole; anche se comprende, non ubbidisce.

20 Hai tu visto un uomo precipitoso nel suo parlare? C’è più da sperare da uno stolto che da lui.

21 Se uno alleva delicatamente da bambino il suo servo, questo finirà per volere essere figlio.

22 L’uomo irascibile fa nascere contese, e l’uomo collerico abbonda in trasgressioni.

23 L’orgoglio abbassa l’uomo, ma chi è umile di spirito ottiene gloria.

24 Chi fa società con il ladro odia la sua anima; egli ode la maledizione e non dice nulla.

25 La paura degli uomini costituisce una trappola, ma chi confida nell’Eterno è al sicuro.

26 Molti cercano il favore del principe, ma l’Eterno fa giustizia a ognuno.

27 L’uomo iniquo è un abominio per i giusti, e chi cammina rettamente è un abominio per gli empi.

1 Un*1 Sam. 2:25.2 Cron. 36:16. Cap. 1:24-27. om care se împotrivește tuturor mustrărilor

va fi zdrobit deodată și fără leac.

2 Când*Est. 8:15. Cap. 11:10; 28:12,28. se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,

dar când stăpânește cel rău, poporul*Est. 3:15. geme.

3 Cine*Cap. 10:1;15:20;27:11. iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său,

dar*Cap. 5:9,10;6:26;28:7.Luca 15:13,30. cine umblă cu curvele risipește averea.

4 Un împărat întărește țara prin dreptate,

dar cine ia mită o nimicește.

5 Cine lingușește pe aproapele său

îi întinde un laț sub pașii lui.

6 În păcatul omului rău este o cursă,

dar cel bun biruiește și se bucură.

7 Cel*Iov 29:16;31:13.Ps. 41:1. bun pricepe pricina săracilor,

dar cel rău nu poate s-o priceapă.

8 Cei*Cap. 11:11. ușuratici aprind focul în cetate,

dar înțelepții potolesc*Ezec. 22:30. mânia.

9 Când se ceartă un înțelept cu un nebun,

să se tot supere sau*Mat. 11:17. să tot râdă, căci pace nu se face.

10 Oamenii*Gen. 4:5,8.1 Ioan 3:12. setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană,

dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.

11 Nebunul*Jud. 16:17. Cap. 12:16; 14:33. își arată toată patima,

dar înțeleptul o stăpânește.

12 Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,

toți slujitorii lui sunt niște răi.

13 Săracul și asupritorul se*Cap. 22:2. întâlnesc,

dar Domnul*Mat. 5:45. le luminează ochii amândurora.

14 Un împărat*Cap. 20:8;25:5. care judecă pe săraci după*Ps. 72:2,4,13,14. adevăr

își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.

15 Nuiaua*Vers. 17. și certarea dau înțelepciunea,

dar copilul*Cap. 10:1;17:21,25. lăsat de capul lui face rușine mamei sale.

16 Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,

dar*Ps. 37:36;58:10;91:8;92:11. cei buni le vor vedea căderea.

17 Pedepsește-ți*Cap. 13:24;19:18;22:15;23:13,14;29:15. fiul, și el îți va da odihnă

și îți va aduce desfătare sufletului.

18 Când*1 Sam. 3:1.Amos 8:11,12. nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;

dar*Ioan 13:17.Iac. 1:25. ferice de poporul care păzește legea!

19 Nu prin vorbe se pedepsește un rob,

căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.

20 Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,

poți să nădăjduiești mai*Cap. 26:12. mult de la un nebun decât de la el.

21 Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie

la urmă ajunge de se crede fiu.

22 Un om*Cap. 15:18;26:21. mânios stârnește certuri

și un înfuriat face multe păcate.

23 Mândria*Iov 22:29. Cap. 15:33;18:12.Is. 66:2.Dan. 4:30.Mat. 23:12.Luca 14:11;18:14.Fapte 12:23.Iac. 4:6,10.1 Pet. 5:5. unui om îl coboară,

dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

24 Cine împarte cu un hoț își urăște viața,

aude*Lev. 5:1. blestemul și nu spune nimic.

25 Frica*Gen. 12:12;20:2,11. de oameni este o cursă,

dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

26 Mulți*Ps. 20:9. Cap. 19:6. umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,

dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.

27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,

dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.