1 La donna saggia costruisce la sua casa, ma la stolta l’abbatte con le proprie mani.

2 Chi cammina nella rettitudine teme l’Eterno, ma chi è pervertito nelle sue vie lo disprezza.

3 Nella bocca dello stolto germoglia la superbia, ma le labbra dei saggi sono la loro custodia.

4 Dove mancano i buoi il granaio è vuoto, ma l’abbondanza della raccolta sta nella forza del bue.

5 Il testimone fedele non mente, ma il testimone falso spaccia menzogne.

6 Il beffardo cerca la sapienza e non la trova, ma per l’uomo intelligente la scienza è cosa facile.

7 Vattene lontano dallo stolto; sulle sue labbra certo non hai trovato scienza.

8 La sapienza dell’uomo accorto sta nel discernere la propria strada, ma la follia degli stolti non è che inganno.

9 Gli insensati si burlano delle colpe commesse, ma il favore dell’Eterno sta fra gli uomini retti.

10 Il cuore conosce la propria amarezza e alla sua gioia non può prendere parte un estraneo.

11 La casa degli empi sarà distrutta, ma la tenda degli uomini retti fiorirà.

12 C’è una via che all’uomo sembra dritta, ma finisce per condurre alla morte.

13 Anche ridendo, il cuore può essere triste; e la gioia può finire in dolore.

14 Lo sviato di cuore avrà la ricompensa del suo modo di vivere, l’uomo onesto quella delle sue opere.

15 L’ingenuo crede tutto quello che si dice, ma l’uomo prudente bada ai suoi passi.

16 Il saggio teme ed evita il male, ma lo stolto è arrogante e presuntuoso.

17 Chi è pronto all’ira commette follie, e l’uomo pieno di malizia diventa odioso.

18 Gli sciocchi ereditano stoltezza, ma i prudenti si incoronano di scienza.

19 I malvagi si inchinano davanti ai buoni, e gli empi alle porte dei giusti.

20 Il povero è odiato anche dal suo compagno, ma gli amici del ricco sono molti.

21 Chi disprezza il prossimo pecca, ma beato chi ha pietà dei miseri!

22 Quelli che meditano il male non sono forse traviati? ma quelli che meditano il bene trovano grazia e fedeltà.

23 In ogni fatica c’è profitto, ma il chiacchierare conduce alla povertà.

24 La corona dei saggi è la loro ricchezza, ma la follia degli stolti non è che follia.

25 Il testimone veritiero salva delle vite, ma chi spaccia bugie non fa che ingannare.

26 C’è grande sicurezza nel timore dell’Eterno; egli sarà un rifugio per i figli di chi lo teme.

27 Il timore dell’Eterno è fonte di vita e fa evitare le insidie della morte.

28 La moltitudine del popolo è la gloria del re, ma la scarsezza dei sudditi è la rovina del principe.

29 Chi è lento all’ira ha un grande buon senso, ma chi è pronto ad andare in collera mostra la sua follia.

30 Un cuore calmo è la vita del corpo, ma l’invidia è la carie delle ossa.

31 Chi opprime il povero oltraggia colui che lo ha fatto, ma chi ha pietà del bisognoso, lo onora.

32 L’empio è travolto dalla sua sventura, ma il giusto spera anche nella morte.

33 La sapienza riposa nel cuore dell’uomo intelligente, ma in mezzo agli stolti si riconosce subito.

34 La giustizia innalza una nazione, ma il peccato è la vergogna dei popoli.

35 Il favore del re è per il servo prudente, ma la sua ira è per chi lo disonora.

1 Femeia*Cap. 24:3. înțeleaptă își zidește*Rut 4:11. casa,

iar femeia nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.

2 Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,

dar*Iov 12:4. cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocotește.

3 În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,

dar*Cap. 12:6. pe înțelepți îi păzesc buzele lor.

4 Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,

dar puterea boilor aduce belșug de roade.

5 Un martor*Exod 20:16;23:1. Cap. 6:19;12:17;14:25. credincios nu minte,

dar un martor mincinos spune minciuni.

6 Batjocoritorul caută înțelepciunea și n-o găsește,

dar pentru omul priceput*Cap. 8:9;17:24. știința este lucru ușor.

7 Depărtează-te de nebun,

căci nu pe buzele lui vei găsi știința!

8 Înțelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,

dar nebunia celor nesocotiți îi înșală pe ei înșiși.

9 Cei*Cap. 10:23. nesocotiți glumesc cu păcatul,

dar între cei fără prihană este bunăvoință.

10 Inima își cunoaște necazurile

și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

11 Casa*Iov 8:15. celor răi va fi nimicită,

dar cortul celor fără prihană va înflori.

12 Multe căi pot*Cap. 16:25. părea bune omului,

dar la*Rom. 6:21. urmă se văd că duc la moarte.

13 De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită,

și bucuria poate sfârși*Cap. 5:4.Ecl. 2:2. prin necaz.

14 Cel cu inima rătăcită se satură*Cap. 1:31;12:14. de căile lui

și omul de bine se satură și el de ce este în el.

15 Omul lesne crezător crede orice vorbă,

dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

16 Înțeleptul*Cap. 22:3. se teme și se abate de la rău,

dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.

17 Cine este iute la mânie face prostii,

și omul plin de răutate se face urât.

18 Cei proști au parte de nebunie,

dar oamenii chibzuiți sunt încununați cu știință.

19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni,

și cei nelegiuiți, înaintea porților celui neprihănit.

20 Săracul*Cap. 19:7. este urât chiar și de prietenul său,

dar bogatul are foarte mulți prieteni.

21 Cine disprețuiește pe aproapele său face un păcat,

dar*Ps. 41:1;112:9. ferice de cine are milă de cei nenorociți.

22 În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,

dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie.

23 Oriunde se muncește este și câștig,

dar oriunde numai se vorbește este lipsă.

24 Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți,

dar cei nesocotiți n-au altceva decât nebunie.

25 Martorul*Vers. 5. care spune adevărul scapă suflete,

dar cel înșelător spune minciuni.

26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El

și copiii lui au un loc de adăpost la El.

27 Frica*Cap. 13:14. de Domnul este un izvor de viață,

ea ne ferește de cursele morții.

28 Mulțimea poporului este slava împăratului,

lipsa poporului este pieirea voievodului.

29 Cine*Cap. 16:32.Iac. 1:19. este încet la mânie are multă pricepere,

dar cine se aprinde iute face multe prostii.

30 O inimă liniștită este viața trupului,

dar pizma*Ps. 112:10. este putrezirea*Cap. 12:4. oaselor.

31 Cine*Cap. 17:5.Mat. 25:40,45. asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul*Iov 31:15,16. Cap. 22:2. său,

dar cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său.

32 Cel rău este doborât de răutatea lui,

dar cel neprihănit*Iov 13:15;19:26.Ps. 23:4;37:37.2 Cor. 1:9;5:8.2 Tim. 4:18. chiar și la moarte trage nădejde.

33 Înțelepciunea se odihnește într-o inimă pricepută,

dar în*Cap. 12:16;29:11. mijlocul celor nesocotiți ea se dă de gol.

34 Neprihănirea înalță pe un popor,

dar păcatul este rușinea popoarelor.

35 Un împărat are plăcere*Mat. 24:45,47. de un slujitor chibzuit,

dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.