1 C’era un uomo di Beniamino, di nome Chis, figlio di Abiel, figlio di Seror, figlio di Becorat, figlio di Afiac, figlio di un Beniaminita. Era un uomo forte e valoroso; 2 aveva un figlio di nome Saul, giovane e bello; non ce n’era tra i figli d’Israele uno più bello di lui; era più alto di tutta la gente dalle spalle in su. 3 Ora le asine di Chis, padre di Saul, si erano smarrite; e Chis disse a Saul, suo figlio: "Prendi con te uno dei servi, alzati e va’ in cerca delle asine". 4 Egli passò per la regione montuosa di Efraim e attraversò il paese di Salisa, senza trovarle; poi passarono per il paese di Saalim, ma non c’erano; attraversarono il paese dei Beniaminiti, ma non le trovarono. 5 Quando furono giunti nel paese di Suf, Saul disse al servo che era con lui: "Vieni, torniamo indietro, altrimenti mio padre smetterà di pensare alle asine e comincerà a essere in pena per noi". 6 Il servo gli disse: "Ecco, in questa città c’è un uomo di Dio, che è tenuto in grande onore; tutto quello che dice succede sicuramente; andiamoci, forse ci indicherà la via che dobbiamo seguire". 7 E Saul disse al suo servo: "Ma, ecco, se ci andiamo, cosa porteremo all’uomo di Dio? Poiché non ci sono più provviste nei nostri sacchi e non abbiamo nessun regalo da offrire all’uomo di Dio. Che abbiamo con noi?". 8 Il servo replicò a Saul, dicendo: "Ecco, io mi trovo in possesso di un quarto di un siclo d’argento; lo darò all’uomo di Dio, ed egli ci indicherà la via". 9 Anticamente, in Israele, quando uno andava a consultare Iddio, diceva: "Venite, andiamo dal Veggente!", poiché colui che oggi si chiama Profeta, anticamente si chiamava Veggente. 10 E Saul disse al suo servo: "Dici bene; vieni, andiamo". E andarono alla città dove stava l’uomo di Dio. 11 Mentre facevano la salita che porta alla città, trovarono delle fanciulle che uscivano ad attingere l’acqua, e chiesero loro: "È qui il veggente?". 12 Quelle risposero, dicendo: "Sì, c’è; è là dove sei diretto; ma va’ presto, poiché è venuto oggi in città, dato che oggi il popolo fa un sacrificio sull’alto luogo. 13 Quando sarete entrati in città, lo troverete di certo, prima che egli salga all’alto luogo a mangiare. Il popolo non mangerà prima che egli sia arrivato, perché è lui che deve benedire il sacrificio; dopodiché i convitati mangeranno. Ora dunque salite, perché lo troverete proprio ora". 14 Ed essi salirono alla città; e, quando vi furono entrati, ecco Samuele che usciva loro incontro per salire all’alto luogo. 15 Ora un giorno prima dell’arrivo di Saul, l’Eterno aveva avvertito Samuele, dicendo: 16 "Domani, a quest’ora, ti manderò un uomo del paese di Beniamino, e tu lo ungerai come capo del mio popolo d’Israele. Egli salverà il mio popolo dalle mani dei Filistei; poiché io ho rivolto lo sguardo verso il mio popolo, perché il suo grido è giunto fino a me". 17 E quando Samuele vide Saul, l’Eterno gli disse: "Ecco l’uomo di cui ti ho parlato; egli è colui che regnerà sul mio popolo". 18 Saul si avvicinò a Samuele nella porta della città, e gli disse: "Indicami, ti prego, dove sia la casa del veggente". 19 E Samuele rispose a Saul: "Sono io il veggente. Sali davanti a me all’alto luogo, e oggi mangerete con me; poi domattina ti lascerò partire e ti dirò tutto quello che hai nel cuore. 20 E quanto alle asine smarrite tre giorni fa, non dartene pensiero, perché sono state trovate. E per chi è tutto quello che c’è di desiderabile in Israele? Non è per te e per tutta la casa di tuo padre?". 21 Saul, rispondendo, disse: "Non sono io un Beniaminita? di una delle più piccole tribù d’Israele? La mia famiglia non è la più piccola fra tutte le famiglie della tribù di Beniamino? Perché dunque mi parli in questo modo?". 22 Samuele prese Saul e il suo servo, li introdusse nella sala e li fece sedere a capo tavola fra gli invitati, che erano circa trenta persone. 23 E Samuele disse al cuoco: "Porta qua la porzione che ti ho dato e della quale ti ho detto: ‘Tienila in serbo vicino a te’". 24 Il cuoco allora prese la coscia e ciò che aderiva e la mise davanti a Saul. E Samuele disse: "Ecco ciò che è stato tenuto in serbo; mettitelo davanti e mangia, poiché è stato conservato apposta per te quando ho invitato il popolo". Così Saul, quel giorno, mangiò con Samuele. 25 Poi scesero dall’alto luogo in città, e Samuele si trattenne con Saul sul terrazzo. 26 L’indomani si alzarono presto; allo spuntare dell’alba, Samuele chiamò Saul sul terrazzo, e gli disse: "Vieni, io ti lascio partire". Saul si alzò, e uscirono fuori entrambi, lui e Samuele. 27 Quando furono scesi all’estremità della città, Samuele disse a Saul: "Di’ al servo che passi, e vada davanti a noi". E il servo passò. "Ma tu adesso fermati, e io ti farò udire la parola di Dio".
1 Era un om din Beniamin, numit ChisCap. 14:51.1 Cron. 8:33;9:39., fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare și voinic. 2 El avea un fiu cu numele Saul, tânăr și frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umărCap. 10:23. în sus. 3 Măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit, și Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te și du-te de caută măgărițele." 4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim și a străbătut țara Șalișa2 Împ. 4:42. fără să le găsească; au trecut prin țara Șaalim, și nu erau acolo; au străbătut țara lui Beniamin, și nu le-au găsit. 5 Ajunseseră în țara Țuf, când Saul a zis slugii care îl însoțea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgărițele, să fie îngrijorat de noi." 6 Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un omDeut. 33:1.1 Împ. 13:1. al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spuneCap. 3:19. el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm." 7 Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce săJud. 6:18;13:17.1 Împ. 14:3.2 Împ. 4:42;8:8. aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci și n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?" 8 Sluga a luat din nou cuvântul și a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu și ne va arăta drumul." 9 Odinioară, în Israel, când se ducea cineva să întrebeGen. 25:22. pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!" Căci acela care se numește azi proroc se numea odinioară văzător2 Sam. 24:11.2 Împ. 17:13.1 Cron. 26:28;29:29.2 Cron. 16:7,10.Is. 30:10.Amos 7:12.. 10 Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!" Și s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu. 11 Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit niște feteGen. 24:11. care ieșiseră să scoată apă și le-au zis: „Aici este văzătorul?" 12 Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăziGen. 31:54. Cap. 16:2. a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă1 Împ. 3:2. pe înălțime. 13 Când veți intra în cetate, îl veți găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce, căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă și cei poftiți. Suiți-vă dar, căci acum îl veți găsi." 14 Și s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetății, au fost întâlniți de Samuel, care ieșea să se suie pe înălțime. 15 Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, DomnulCap. 15:1.Fapte 13:21. înștiințase pe Samuel și-i zisese: 16 „Mâine, la ceasul acesta, îți voi trimite un om din țara lui Beniamin și să-l ungiCap. 10:1. drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutatExod 2:25;3:7,9. cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine." 17 Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „IatăCap. 16:12.Osea 13:11. omul despre care ți-am vorbit; el va domni peste poporul Meu." 18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porții și a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului." 19 Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălțime, și veți mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci și-ți voi spune tot ce se petrece în inima ta. 20 Nu te neliniști de măgărițeleVers. 3. pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Și pentru cine este păstratCap. 8:5,19;12:13. tot ce este mai de preț în Israel? Oare nu pentru tine și pentru toată casa tatălui tău?" 21 Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamitCap. 15:17., din una din cele mai miciJud. 20:46-48.Ps. 68:27. seminții ale lui Israel? Și familiaJud. 6:15. mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbești astfel?" 22 Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cel dintâi între cei poftiți, care erau aproape treizeci de inși. 23 Samuel a zis bucătarului: „Adu porția pe care ți-am dat-o când ți-am zis: ‘Pune-o deoparte.’" 24 Bucătarul a dat spataLev. 7:32,33.Ezec. 24:4. și ce era pe ea și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte și mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul." Astfel, Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea. 25 S-au coborât apoi de pe înălțime în cetate, și Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperișulDeut. 22:8.2 Sam. 11:2.Fapte 10:9. casei. 26 Apoi s-au sculat dis-de-dimineață, și, în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiș și a zis: „Scoală-te, și te voi însoți." Saul s-a sculat și au ieșit amândoi, el și Samuel. 27 Când s-au coborât la marginea cetății, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră." Și sluga a trecut înainte. „Oprește-te acum", a zis iarăși Samuel, „și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu."