1 Poi vennero a dire a Davide: "Ecco, i Filistei hanno attaccato Cheila e saccheggiano le aie". 2 E Davide consultò l’Eterno, dicendo: "Devo andare a sconfiggere questi Filistei?". L’Eterno rispose a Davide: "Va’, sconfiggi i Filistei e salva Cheila". 3 Ma la gente di Davide gli disse: "Tu vedi che qui a Giuda abbiamo paura; e che sarà se andiamo a Cheila contro le schiere dei Filistei?". 4 Davide consultò di nuovo l’Eterno, e l’Eterno gli rispose e gli disse: "Alzati, scendi a Cheila, perché io darò i Filistei nelle tue mani". 5 Davide dunque andò con la sua gente a Cheila, combatté contro i Filistei, portò via il loro bestiame e inflisse loro una grande sconfitta. Così Davide liberò gli abitanti di Cheila. 6 - Quando Abiatar, figlio di Aimelec, si rifugiò da Davide a Cheila, portò con sé l’efod. - 7 Saul fu informato che Davide era giunto a Cheila. E Saul disse: "Iddio lo dà nelle mie mani, poiché è venuto a rinchiudersi in una città che ha porte e sbarre". 8 Saul dunque convocò tutto il popolo per andare alla guerra, per scendere a Cheila e cingere d’assedio Davide e la sua gente. 9 Ma Davide, venuto a conoscenza che Saul macchinava del male contro di lui, disse al sacerdote Abiatar: "Porta qua l’efod". 10 Poi disse: "Eterno, Dio d’Israele, il tuo servo ha sentito come cosa certa che Saul cerca di venire a Cheila per distruggere la città a causa mia. 11 Gli abitanti di Cheila mi daranno nelle sue mani? Saul scenderà come il tuo servo ha sentito dire? O Eterno, Dio d’Israele, ti prego, fallo sapere al tuo servo!". L’Eterno rispose: "Scenderà". Davide chiese ancora: 12 "Quelli di Cheila daranno me e la mia gente nelle mani di Saul?". L’Eterno rispose: "Vi daranno nelle sue mani". 13 Allora Davide e la sua gente, circa seicento uomini, si alzarono, uscirono da Cheila e andarono qua e là a caso e Saul, avvertito che Davide era fuggito da Cheila, rinunciò alla sua spedizione. 14 Davide rimase nel deserto in luoghi sicuri; e se ne stette nella regione montuosa del deserto di Zif. Saul lo cercava continuamente, ma Dio non glielo diede nelle mani. 15 E Davide, sapendo che Saul si era mosso per togliergli la vita, restò nel deserto di Zif, nella foresta. 16 Allora Gionatan, figlio di Saul, si alzò e si recò da Davide nella foresta. Egli fortificò la sua fiducia in Dio, 17 e gli disse: "Non temere, poiché Saul, mio padre, non riuscirà a metterti le mani addosso: tu regnerai sopra Israele, e io sarò il secondo dopo di te; e lo sa bene anche Saul mio padre". 18 E i due fecero alleanza in presenza dell’Eterno; poi Davide rimase nella foresta, e Gionatan se ne andò a casa sua. 19 Ora gli Zifei salirono da Saul a Ghibea e gli dissero: "Davide non sta forse nascosto fra noi, nei luoghi sicuri della foresta, sul colle di Achila che è a mezzogiorno del deserto? 20 Scendi dunque, o re, poiché tutto il desiderio della tua anima è di scendere, e penseremo noi a darlo nelle mani del re". 21 Saul disse: "Siate benedetti dall’Eterno, voi che avete pietà di me! 22 Andate, vi prego, informatevi ancora con più certezza per sapere e scoprire il luogo dove è solito fermarsi, e chi l’abbia visto là; poiché mi dicono che egli è molto astuto. 23 Vedete di conoscere tutti i nascondigli dove lui si rifugia; poi tornate da me con notizie sicure, e io verrò con voi. Se è nel paese, io lo cercherò fra tutte le migliaia di Giuda". 24 Quelli dunque si alzarono e se ne andarono a Zif, davanti a Saul; ma Davide e i suoi erano nel deserto di Maon, nella pianura a mezzogiorno del deserto. 25 Saul con la sua gente partì in cerca di Davide; ma lui, che ne fu informato, scese dalla roccia e rimase nel deserto di Maon. E quando Saul lo seppe, andò in cerca di Davide nel deserto di Maon. 26 Saul camminava da un lato del monte e Davide con la sua gente dall’altro lato; e mentre Davide affrettava la marcia per sfuggire a Saul e Saul e la sua gente stavano per circondare Davide e i suoi per prenderli, 27 arrivò a Saul un messaggero che disse: "Affrettati a venire, perché i Filistei hanno invaso il paese". 28 Così Saul cessò di inseguire Davide e andò ad affrontare i Filistei; perciò quel luogo fu chiamato Sela-Ammalecot.

1 Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei*Ios. 15:44. și au jefuit ariile." 2 David a întrebat*Vers. 4,6,9. Cap. 30:8.2 Sam. 5:19,23. pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?" Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila." 3 Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici, în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oștilor filistenilor?" 4 David a întrebat iarăși pe Domnul. Și Domnul i-a răspuns: „Scoală-te și coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale." 5 David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila și s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele și le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6 Când a fugit*Cap. 22:20. Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. 7 Saul a fost înștiințat de sosirea lui David la Cheila și a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porți și zăvoare." 8 Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9 David, luând cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis*Num. 27:21. Cap. 30:7. preotului Abiatar: „Adu efodul!" 10 Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească*Cap. 22:19. cetatea din pricina mea. 11 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!" Și Domnul a răspuns: „Se va coborî." 12 David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâinile lui Saul?" Și Domnul a răspuns: „Te vor da." 13 Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui, în număr*Cap. 22:2;25:13. de aproape șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14 David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele*Ps. 11:1. din pustia Zif*Ios. 15:55.. Saul îl căuta*Ps. 54:3,4. mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

15 David, văzând că Saul a pornit să-i ia viața, a stat în pustia Zif, în pădure. 16 Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17 și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe*Cap. 24:20. și el bine lucrul acesta." 18 Au făcut iarăși amândoi legământ*Cap. 18:3;20:16,42.2 Sam. 21:7. înaintea Domnului și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19 Zifiții*Cap. 26:1. Ps. 54, titlu. s-au suit la Saul, la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20 Coboară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău; lasă pe noi dacă*Ps. 54:3. e vorba să-l dăm în mâinile împăratului." 21 Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveți milă de mine! 22 Duceți-vă, vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. 23 Cercetați și vedeți toate locurile unde se ascunde, veniți apoi la mine cu ceva temeinic și voi porni cu voi. Dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda." 24 S-au sculat dar și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustia Maon*Ios. 15:55. Cap. 25:2., și anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25 Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă și a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26 Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea*Ps. 31:22. repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră*Ps. 17:9. pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27 când un sol*2 Împ. 19:9. a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în țară." 28 Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărțirii). 29 De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi*2 Cron. 20:2. și a locuit acolo.