1 Quando Davide ebbe finito di parlare con Saul, l’anima di Gionatan rimase così legata all’anima di Davide, che Gionatan lo amò come l’anima sua. 2 Da quel giorno Saul lo tenne presso di sé e non permise più che egli se ne tornasse a casa di suo padre. 3 E Gionatan fece alleanza con Davide, perché lo amava come l’anima propria. 4 Quindi Gionatan si tolse il mantello che indossava e lo diede a Davide; e così fece con le sue vesti, fino alla sua spada, al suo arco e alla sua cintura. 5 Davide andava e riusciva bene dovunque Saul lo mandava: Saul lo mise a capo della gente di guerra ed egli era gradito a tutto il popolo, anche ai servi di Saul. 6 All’arrivo dell’esercito, quando Davide faceva ritorno dopo aver ucciso il Filisteo, le donne uscirono da tutte le città d’Israele incontro al re Saul, cantando e danzando al suono dei timpani e dei triangoli e alzando grida di gioia; 7 le donne, danzando, si rispondevano a vicenda e dicevano: "Saul ha ucciso i suoi mille, e Davide i suoi diecimila". 8 Saul si irritò moltissimo; quelle parole gli dispiacquero, e disse: "Ne attribuiscono diecimila a Davide, e a me non ne attribuiscono che mille! Non gli manca altro che il regno!". 9 E Saul, da quel giorno in poi, guardò Davide di mal occhio. 10 Il giorno dopo, un cattivo spirito, permesso da Dio, si impossessò di Saul che era come fuori di sé in mezzo alla casa, mentre Davide suonava l’arpa, come era solito fare tutti i giorni. Saul aveva in mano la sua lancia; 11 e la scagliò, dicendo: "Inchioderò Davide al muro!". Ma Davide schivò il colpo per due volte. 12 Saul aveva paura di Davide, perché l’Eterno era con lui e si era ritirato da Saul; 13 perciò Saul lo allontanò da sé e lo fece capitano di mille uomini; ed egli andava e veniva alla testa del popolo. 14 Davide riusciva bene in tutte le sue imprese, e l’Eterno era con lui. 15 Quando Saul vide che egli riusciva splendidamente, cominciò ad avere timore di lui; 16 ma tutto Israele e Giuda amavano Davide, perché andava e veniva alla loro testa. 17 Saul disse a Davide: "Ecco Merab, la mia figlia maggiore, io te la darò in moglie; soltanto sii valoroso per me, e combatti le battaglie dell’Eterno". Ora Saul diceva tra sé: "Non sia la mia mano che lo colpisca, ma sia la mano dei Filistei". 18 Ma Davide rispose a Saul: "Chi sono io, che cos’è la vita mia, e che cos’è la famiglia di mio padre in Israele, perché io debba essere genero del re?". 19 Quando Merab, figlia di Saul, doveva essere data a Davide, fu invece data in sposa ad Adriel di Meola. 20 Ma Mical, figlia di Saul, amava Davide; lo riferirono a Saul, e la cosa gli piacque. 21 E Saul disse: "Gliela darò, perché sia per lui un’insidia ed egli cada sotto la mano dei Filistei". Saul dunque disse a Davide: "Oggi, per la seconda volta, tu puoi diventare mio genero". 22 Poi Saul diede quest’ordine ai suoi servitori: "Parlate in segreto a Davide, e ditegli: ‘Ecco, tu sei nelle grazie del re, e tutti i suoi servi ti amano, diventa dunque genero del re’". 23 I servi di Saul riportarono queste parole a Davide. Ma Davide replicò: "Vi sembra cosa da poco diventare genero del re? Io sono povero e di umile condizione". 24 I servi riferirono a Saul: "Davide ha risposto così e così". 25 E Saul disse: "Dite così a Davide: ‘Il re non chiede dote; ma domanda cento prepuzi di Filistei, per fare vendetta dei suoi nemici’". Ora Saul aveva in animo di far cadere Davide nelle mani dei Filistei. 26 I servitori dunque riferirono quelle parole a Davide, e a Davide piacque di diventare genero del re in questo modo. Prima del termine fissato 27 Davide si alzò, partì con la sua gente, uccise duecento uomini dei Filistei, portò i loro prepuzi e ne consegnò il numero preciso al re, per diventare suo genero. 28 E Saul gli diede per moglie Mical, sua figlia. Saul vide e riconobbe che l’Eterno era con Davide; e Mical, figlia di Saul, lo amava. 29 Saul continuò più che mai a temere Davide, e gli fu sempre nemico. 30 Ora i prìncipi dei Filistei uscivano a combattere; e ogni volta che uscivano, Davide riusciva meglio di tutti i servi di Saul, così che il suo nome divenne molto famoso.

1 David sfârșise de vorbit cu Saul. Și, de atunci, sufletul*Gen. 44:30. lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan*Cap. 19:2;20:17.2 Sam. 1:26.Deut. 13:6. l-a iubit ca pe sufletul din el. 2 În aceeași zi, Saul a oprit pe David și nu l-a*Cap. 17:15. lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui. 5 David se ducea și izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul.

6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile*Exod 15:20.Jud. 11:34. au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând și jucând, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțând strigăte de bucurie.

7 Femeile care cântau își răspundeau*Exod 15:21. unele altora și ziceau:

„Saul*Cap. 21:11;29:5. a bătut miile lui,

iar David, zecile lui de mii."

8 Saul s-a mâniat foarte tare și nu*Ecl. 4:4. i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește*Cap. 15:28. decât împărăția." 9 Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10 A doua zi, duhul*Cap. 16:14. cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a*Cap. 19:24.1 Împ. 18:29.Fapte 16:16. înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca și în celelalte zile, și Saul era cu sulița*Cap. 19:9. în mână. 11 Saul a ridicat*Cap. 19:10;20:33.Prov. 27:4. sulița, zicându-și în sine: „Voi pironi pe David de perete." Dar David s-a ferit de el de două ori. 12 Saul se temea*Vers. 15,29. de David, pentru că Domnul*Cap. 16:13,18. era cu David și Se depărtase*Cap. 16:14;28:15. de la el. 13 L-a îndepărtat de lângă el și l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieșea*Vers. 16.Num. 27:17.2 Sam. 5:2. și intra în fruntea poporului; 14 izbutea în tot ce făcea și Domnul*Gen. 39:2,3,23.Ios. 6:27. era cu el. 15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16 dar tot*Vers. 5. Israelul și Iuda iubeau pe David, pentru că ieșea și intra în fruntea lor.

17 Saul a zis lui David: „Iată, îți voi da de nevastă*Cap. 17:25. pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujești cu vitejie și să porți războaiele*Num. 32:20,27,29. Cap. 25:28. Domnului." Dar Saul își zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna*Vers. 21,25.2 Sam. 12:9. mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui." 18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt*Vers. 23. Cap. 9:21.2 Sam. 7:18. eu și ce este viața mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?" 19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel*2 Sam. 21:8. din Mehola*Jud. 7:22.. 20 Mical*Vers. 28., fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, și lucrul i-a plăcut. 21 El își zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă*Exod 10:7. și să cadă sub*Vers. 17. mâna filistenilor." Și Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi*Vers. 26. ginere." 22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiți în taină lui David și spuneți-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor față de tine și toți slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.’" 23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Și David a răspuns: „Credeți că este ușor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate." 24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25 Saul a zis: „Așa să vorbiți lui David: ‘Împăratul nu cere nicio*Gen. 34:12.Exod 22:17. zestre; ci dorește o sută de prepuțuri de ale filistenilor, ca să-și răzbune*Cap. 14:24. pe vrăjmașii lui.’" Saul avea de gând*Vers. 17. să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea*Vers. 21. hotărâtă, 27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii*Vers. 13. lui și a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus*2 Sam. 3:14. prepuțurile și a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28 Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu David; și fiică-sa Mical iubea pe David. 29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David și toată viața i-a fost vrăjmaș. 30 Domnitorii filistenilor ieșeau la*2 Sam. 11:1. luptă și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă*Vers. 5. decât toți slujitorii lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit.