1 Saul aveva trent’anni quando cominciò a regnare; e regnò quarantadue anni sopra Israele. 2 Saul si scelse tremila uomini d’Israele: duemila stavano con lui a Micmas e sul monte di Betel e mille con Gionatan a Ghibea di Beniamino; e rimandò il resto del popolo, ognuno alla sua tenda. 3 Gionatan batté la guarnigione dei Filistei che stava a Gheba, e i Filistei lo seppero e Saul fece suonare la tromba per tutto il paese, dicendo: "Lo sappiano gli Ebrei!". 4 E tutto Israele sentì dire: "Saul ha battuto la guarnigione dei Filistei e Israele si è reso odioso ai Filistei". Così il popolo fu convocato a Ghilgal per seguire Saul. 5 E i Filistei si radunarono per combattere contro Israele; avevano trentamila carri, seimila cavalieri e gente numerosa come la sabbia che è sulla riva del mare. Salirono, dunque, e si accamparono a Micmas, a oriente di Bet-Aven. 6 Ora gli Israeliti, essendo in difficoltà, perché il popolo era messo alle strette, si nascosero nelle caverne, nelle macchie, tra le rocce, nelle buche e nelle cisterne. 7 Ci furono degli Ebrei che passarono il Giordano, per andare nel paese di Gad e di Galaad. Quanto a Saul, egli era ancora a Ghilgal, e tutto il popolo che lo seguiva tremava. 8 Egli aspettò sette giorni, secondo il termine fissato da Samuele; ma Samuele non giungeva a Ghilgal, e il popolo cominciò a disperdersi e ad abbandonarlo. 9 Allora Saul disse: "Portatemi l’olocausto e i sacrifici di riconoscenza"; e offrì l’olocausto. 10 E appena ebbe finito di offrire l’olocausto, ecco che arrivò Samuele; e Saul gli uscì incontro per salutarlo. 11 Ma Samuele gli disse: "Che hai fatto?", Saul rispose: "Siccome vedevo che il popolo si disperdeva e mi abbandonava, che tu non giungevi nel giorno stabilito, e che i Filistei erano adunati a Micmas, mi sono detto: 12 ‘Ora i Filistei mi piomberanno addosso a Ghilgal e io non ho ancora implorato l’Eterno!’. Così, mi sono fatto violenza e ho offerto l’olocausto". 13 Allora Samuele disse a Saul: "Tu hai agito stoltamente; non hai osservato il comandamento che l’Eterno, il tuo Dio, ti aveva dato. L’Eterno avrebbe stabilito il tuo regno sopra Israele per sempre; 14 ma ora il tuo regno non durerà; l’Eterno si è cercato un uomo secondo il suo cuore, e l’Eterno lo ha destinato a essere principe del suo popolo, poiché tu non hai osservato quello che l’Eterno ti aveva ordinato". 15 Poi Samuele si alzò e salì da Ghilgal a Ghibea di Beniamino, e Saul fece la rassegna del popolo che si trovava con lui; erano circa seicento uomini. 16 Ora Saul, Gionatan suo figlio, e la gente che si trovava con loro occupavano Ghibea di Beniamino, mentre i Filistei erano accampati a Micmas. 17 Dall’accampamento dei Filistei uscirono dei razziatori divisi in tre schiere; una prese la via di Ofra, verso il paese di Sual; 18 l’altra prese la via di Bet-Oron; la terza prese la via della frontiera che guarda la valle di Seboim, verso il deserto. 19 Ora in tutto il paese d’Israele non si trovava un fabbro; poiché i Filistei avevano detto: "Impediamo agli Ebrei di fabbricarsi spade o lance". 20 E tutti gli Israeliti scendevano dai Filistei per farsi affilare chi il suo vomero, chi la sua zappa, chi la sua scure, chi la sua vanga. 21 E il prezzo dell’arrotatura era di un pim per le vanghe, per le zappe, per i tridenti, per le scuri e per aggiustare i pungoli. 22 Così il giorno della battaglia avvenne che in mano a tutta la gente che era con Saul e con Gionatan non si trovava né una spada né una lancia; se ne trovava soltanto in mano a Saul e a Gionatan suo figlio. 23 Poi la guarnigione dei Filistei uscì a occupare il passo di Micmas.

CAPITOLELE 13—31

1 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani peste Israel. 2 Saul și-a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el la Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea*Cap. 10:26. lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. 3 Ionatan a bătut tabăra*Cap. 10:5. filistenilor care era la Gheba, și filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbița prin toată țara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!" 4 Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor și Israel s-a făcut urât filistenilor." Și poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. 5 Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care și șase mii de călăreți; și poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe țărmul mării. Au venit și au tăbărât la Micmaș, la răsărit de Bet-Aven. 6 Bărbații lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânși de aproape, și s-au ascuns*Jud. 2:6. în peșteri, în tufișuri, în stânci, în turnuri și în gropile pentru apă. 7 Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în țara lui Gad și Galaad. Saul era tot la Ghilgal, și tot poporul de lângă el tremura. 8 A așteptat*Cap. 10:8. șapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, și poporul se împrăștia de lângă Saul. 9 Atunci, Saul a zis: „Aduceți-mi arderea-de-tot și jertfele de mulțumire." Și a jertfit arderea-de-tot. 10 Pe când sfârșea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, și Saul i-a ieșit înainte să-i ureze de bine. 11 Samuel a zis: „Ce-ai făcut?" Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt strânși la Micmaș, 12 mi-am zis: ‘Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, și eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit și am adus arderea-de-tot." 13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun*2 Cron. 16:9. și n-ai păzit*Cap. 15:11. porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14 dar, acum*Cap. 15:28., domnia ta nu va dăinui. Domnul*Ps. 89:20.Fapte 13:22. Și-a ales un om după inima Lui și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul." 15 Apoi, Samuel s-a sculat și s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape*Cap. 14:2. șase sute de oameni. 16 Saul, fiul său Ionatan și poporul care se afla cu ei se așezaseră la Gheba lui Beniamin, și filistenii tăbărau la Micmaș. 17 Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra*Ios. 18:23., spre țara Șual, 18 alta a luat drumul spre Bet-Horon*Ios. 16:3;18:13,14. și a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Țeboim*Neem. 11:34., înspre pustie. 19 În toată țara lui Israel nu*2 Împ. 24:14.Ier. 24:1. se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseseră: „Să împiedicăm pe evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20 Și fiecare om din Israel se cobora la filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21 când se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vârf țepușului cu care mâna boii. 22 Și așa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu*Jud. 5:8. era nici sabie, nici suliță în mâinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu aveau decât Saul și fiul său Ionatan. 23 O ceată*Cap. 14:1,4. de filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului.