1 C’era un uomo di Ramataim-Sofim, della regione montuosa di Efraim, che si chiamava Elcana, figlio di Ieroam, figlio di Eliù, figlio di Tou, figlio di Suf, Efraimita. 2 Aveva due mogli: una di nome Anna, e l’altra si chiamava Peninna. Peninna aveva dei figli, ma Anna non ne aveva. 3 E quest’uomo, ogni anno, saliva dalla sua città per andare ad adorare l’Eterno degli eserciti e a offrirgli dei sacrifici a Silo; e là c’erano i due figli di Eli, Ofni e Fineas, sacerdoti dell’Eterno. 4 Quando venne il giorno, Elcana offrì il sacrificio, e diede a Peninna, sua moglie, e a tutti i figli e a tutte le figlie di lei le loro parti; 5 ma ad Anna diede una parte doppia, perché amava Anna, benché l’Eterno l’avesse fatta sterile. 6 La rivale mortificava continuamente Anna per inasprirla perché l’Eterno l’aveva fatta sterile. 7 Così avveniva ogni anno; ogni volta che Anna saliva alla casa dell’Eterno, Peninna la mortificava in quel modo; così lei piangeva e non mangiava più. 8 Elcana, suo marito, le diceva: "Anna, perché piangi? Perché non mangi? Perché è triste il tuo cuore? Non valgo io per te più di dieci figli?". 9 E, dopo aver mangiato e bevuto a Silo, Anna si alzò. Il sacerdote Eli a quell’ora stava seduto sulla sua sedia all’entrata del tempio dell’Eterno. 10 Lei aveva l’anima piena di amarezza e pregò l’Eterno piangendo a dirotto. 11 Fece un voto, dicendo: "O Eterno degli eserciti! se hai riguardo all’afflizione della tua serva, e ti ricordi di me, e non dimentichi la tua serva, e dai alla tua serva un figlio maschio, io lo consacrerò all’Eterno per tutti i giorni della sua vita, e il rasoio non passerà sulla sua testa". 12 E, mentre lei prolungava la sua preghiera davanti all’Eterno, Eli stava osservando la sua bocca. 13 Anna parlava nel suo cuore e si muovevano soltanto le sue labbra ma non si sentiva la sua voce; perciò Eli credette che fosse ubriaca e le disse: 14 "Quanto durerà questa tua ubriachezza? Va’ a smaltire il tuo vino!". 15 Ma Anna, rispondendo, disse: "No, signor mio, io sono una donna tribolata nello spirito e non ho bevuto né vino né bevanda alcolica, ma stavo spandendo la mia anima davanti all’Eterno. 16 Non prendere la tua serva per una donna da nulla; perché l’eccesso del mio dolore e della mia tristezza mi ha fatto parlare fino ad ora". 17 Allora Eli replicò: "Va’ in pace, e l’Iddio d’Israele esaudisca la preghiera che gli hai rivolto!". 18 Lei rispose: "Possa la tua serva trovare grazia agli occhi tuoi!". Così la donna se ne andò per la sua strada, mangiò, e il suo aspetto non fu più quello di prima. 19 L’indomani, lei e suo marito, si alzarono di buon’ora e si prostrarono davanti all’Eterno; poi partirono e ritornarono a casa loro a Rama. Elcana si unì ad Anna, sua moglie, e l’Eterno si ricordò di lei. 20 Nel corso dell’anno, Anna concepì e partorì un figlio che chiamò Samuele, "perché", disse, "l’ho chiesto all’Eterno". 21 E quell’uomo, Elcana, salì con tutta la sua famiglia per andare a offrire all’Eterno il sacrificio annuale e per adempiere il suo voto. 22 Ma Anna non salì, e disse a suo marito: "Io non salirò finché il bambino non sia svezzato; allora lo condurrò, perché sia presentato davanti all’Eterno e rimanga là per sempre". 23 Elcana, suo marito, le rispose: "Fa’ come ti sembra bene; rimani finché tu lo abbia svezzato, purché l’Eterno adempia la sua parola!". Così la donna rimase a casa, e allattò suo figlio fino al momento di svezzarlo. 24 E quando lo ebbe svezzato, lo condusse con sé, e prese tre giovenchi, un efa di farina e un otre di vino; e lo condusse nella casa dell’Eterno a Silo. Il fanciullo era ancora molto piccolo. 25 Elcana e Anna immolarono il giovenco e condussero il fanciullo da Eli. 26 Anna gli disse: "Signor mio! Com’è vero che vive l’anima tua, o mio signore, io sono quella donna che stava qui vicino a te a pregare l’Eterno. 27 Pregai per avere questo fanciullo e l’Eterno mi ha concesso quello che io gli avevo domandato. 28 E, dal canto mio, lo dono all’Eterno; e, finché vivrà, egli sarà donato all’Eterno". E si prostrarono là davanti all’Eterno.

CAPITOLELE 1—12

1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana*1 Cron. 6:27,34., fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit*Rut 1:2.. 2 El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an*Exod 23:14.Deut. 16:16.Luca 2:41. din cetatea sa la Silo*Ios. 18:1., ca să se închine*Deut. 12:5-7. înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4 În ziua când își aducea Elcana jertfa*Deut. 12:17,18;16:11., dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul*Gen. 30:2. o făcuse stearpă. 6 Potrivnica ei o înțepa*Iov 24:21. deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult*Rut 4:15. decât zece fii?"

9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului*Cap. 3:3. Domnului. 10 Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât*Iov 7:11;10:1. și plângea. 11 Ea a făcut o juruință*Gen. 28:20.Num. 30:3.Jud. 11:30. și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre*Gen. 29:32.Exod 4:31.2 Sam. 16:12.Ps. 25:18. întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce*Gen. 8:1;30:22. aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici*Num. 6:5.Jud. 13:5. nu va trece peste capul lui." 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14 și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește." 15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam*Ps. 62:8;142:2. sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată*Deut. 13:13., căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum." 17 Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te*Jud. 18:6.Marcu 5:34.Luca 7:50;8:48. în pace, și Dumnezeul*Ps. 20:4,5. lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!" 18 Ea a zis: „Să capete*Gen. 33:15.Rut 2:13. roaba ta trecere înaintea ta!" Și femeia a plecat*Ecl. 9:7.. A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași. 19 S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.

Elcana s-a culcat*Gen. 4:1. cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus*Gen. 30:22. aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci", a zis ea, „de la Domnul l-am cerut". 21 Bărbatul său, Elcana, s-a suit*Cap. 1:3. apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința. 22 Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duce*Luca 2:22. ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână*Vers. 11,28. Cap. 2:11,18;3:1. acolo pentru totdeauna*Exod 21:6.." 23 Elcana*Num. 30:7., bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai*2 Sam. 7:25. împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!" Și femeia a rămas acasă și a dat țâță fiului ei până l-a înțărcat. 24 Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus*Deut. 12:5,6,11. în Casa*Ios. 18:1. Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25 Au înjunghiat taurii și au dus*Luca 2:22. copilul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău*Gen. 42:15.2 Împ. 2:2,4,6. trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului! 27 Pentru*Mat. 7:7. copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau*Vers. 11,22. Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului." Și s-au*Gen. 24:26,52. închinat acolo înaintea Domnului.