1 Poi vidi l’Agnello che stava in piedi sul monte Sion, e con lui erano centoquarantaquattromila persone che avevano il suo nome e il nome di suo Padre scritto sulla loro fronte. 2 E udii una voce dal cielo come il suono di molte acque e come rumore di gran tuono; la voce che udii era come il suono prodotto da arpisti che suonano le loro arpe. 3 Essi cantavano un cantico nuovo davanti al trono e davanti alle quattro creature viventi e agli anziani; nessuno poteva imparare il cantico se non i centoquarantaquattromila, i quali sono stati riscattati dalla terra. 4 Essi sono quelli che non si sono contaminati con donne, poiché sono vergini. Essi sono quelli che seguono l’Agnello dovunque vada. Essi sono stati riscattati fra gli uomini per essere primizie a Dio e all’Agnello. 5 E nella bocca loro non è stata trovata menzogna: sono irreprensibili.

6 Poi vidi un altro angelo che volava in mezzo al cielo, recante l’evangelo eterno per annunciarlo a quelli che abitano sulla terra, a ogni nazione, tribù, lingua e popolo; 7 e diceva a gran voce: "Temete Dio e dategli gloria poiché l’ora del suo giudizio è venuta e adorate colui che ha fatto il cielo, la terra, il mare e le fonti delle acque".

8 Poi un altro, un secondo angelo, seguì dicendo: "Caduta, caduta è Babilonia la grande, che ha fatto bere a tutte le nazioni del vino dell’ira della sua fornicazione".

9 E un altro, un terzo angelo, venne dietro a quelli, dicendo a gran voce: "Se qualcuno adora la bestia e la sua immagine e ne prende il marchio sulla fronte o sulla mano, 10 berrà anch’egli del vino dell’ira di Dio, versato puro nel calice della sua ira, e sarà tormentato con fuoco e zolfo davanti ai santi angeli e davanti all’Agnello". 11 Il fumo del loro tormento sale nei secoli dei secoli; quelli che adorano la bestia e la sua immagine, e chiunque prende il marchio del suo nome, non hanno requie né giorno né notte.

12 Qui è la costanza dei santi che osservano i comandamenti di Dio e la fede in Gesù.

13 E udii una voce dal cielo che diceva: "Scrivi: beati i morti che d’ora in poi muoiono nel Signore. Sì, dice lo Spirito, così si riposeranno dalle loro fatiche, poiché le loro opere li seguono".

14 Poi vidi una nuvola bianca e sulla nuvola stava seduto uno simile a un figlio d’uomo, che aveva sul capo una corona d’oro e in mano una falce tagliente. 15 E un altro angelo uscì dal tempio, gridando a gran voce a colui che sedeva sulla nuvola: "Metti mano alla tua falce e mieti, poiché l’ora di mietere è giunta, perché la mèsse della terra è ben matura". 16 E colui che sedeva sulla nuvola lanciò la sua falce sulla terra e la terra fu mietuta.

17 Poi un altro angelo uscì dal tempio che è nel cielo, avendo anch’egli una falce tagliente. 18 E un altro angelo, che aveva potere sul fuoco, uscì dall’altare e gridò a gran voce a quello che aveva la falce tagliente, dicendo: "Metti mano alla tua falce tagliente e vendemmia i grappoli della vigna della terra, perché le sue uve sono mature". 19 Allora l’angelo lanciò la sua falce sulla terra e vendemmiò la vigna della terra e gettò l’uva nel grande tino dell’ira di Dio. 20 Il tino fu pigiato fuori della città e dal tino uscì del sangue che giungeva fino alle briglie dei cavalli, per una distesa di milleseicento stadi.

1 Apoi m-am uitat și iată că Mielul*Cap. 5:6. stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o*Cap. 7:4. sută patruzeci și patru de mii, care*Cap. 7:3;13:16. aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2 Și am auzit venind din cer un glas ca*Cap. 1:15;19:6. un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta*Cap. 5:8. și cântau*Cap. 5:9;15:3. din alăutele lor. 3 Cântau o cântare*Vers. 1. nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ. 4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci*2 Cor. 11:2. sunt verguri*14:4 Virgini., și*Cap. 3:4;7:15,17;17:14. urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost*Cap. 5:9. răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod*Iac. 1:18. pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5 Și în*Ps. 32:2.Ţef. 3:13. gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt*Efes. 5:26.Iuda 24. fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6 Și am văzut un alt înger, care zbura*Cap. 8:13. prin mijlocul cerului cu o*Efes. 3:3-11.Tit 1:2. Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui*Cap. 13:7. neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeți-vă*Cap. 1:18;15:4. de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă*Neem. 9:6.Ps. 33:6;124:8;146:5,6.Fapte 14:15;17:24. Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!" 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: „A*Is. 21:9.Ier. 51:8. Cap. 18:2. căzut, a căzut Babilonul, cetatea*Ier. 51:7. Cap. 11:8;16:19;17:2,5;18:2,10,18,21;19:2. cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!" 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva*Cap. 13:14-16. fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea*Ps. 75:8.Is. 51:17.Ier. 25:15. și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat*Cap. 18:6. neamestecat în*Cap. 16:19. paharul mâniei Lui, și va fi chinuit*Cap. 20:10. în foc*Cap. 19:20. și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. 11 Și fumul*Is. 34:10. Cap. 19:3. chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei! 12 Aici*Cap. 13:10. este răbdarea sfinților, care*Cap. 12:17. păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus." 13 Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice*Ecl. 4:1,2. Cap. 20:6. de acum încolo de morții care*1 Cor. 15:18.1 Tes. 4:16. mor în Domnul!" „Da", zice Duhul, „ei*2 Tes. 1:7.Evr. 4:9,10. Cap. 6:11. se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!" 14 Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna*Ezec. 1:26.Dan. 7:13. Cap. 1:13. cu un fiu al omului; pe cap avea*Cap. 6:2. o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a*Cap. 16:17. ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera*Ioel 3:13.Mat. 13:39. Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului*Ier. 51:33. Cap. 13:12. este copt." 16 Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. 17 Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18 Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit*Cap. 16:8. din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune*Ioel 3:13. cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți." 19 Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul*Cap. 19:15. cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Și teascul*Is. 63:3.Plâng. 1:15. a fost călcat în picioare afară*Evr. 13:12. Cap. 11:8. din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor*Cap. 19:14., pe o întindere de o mie șase sute de stadii.