1 Poi udii una gran voce dal tempio che diceva ai sette angeli: "Andate e versate sulla terra le sette coppe dell’ira di Dio".

2 Allora il primo andò e versò la sua coppa sulla terra, e un’ulcera maligna e dolorosa colpì gli uomini che avevano il marchio della bestia e che adoravano la sua immagine.

3 Poi il secondo angelo versò la sua coppa nel mare; esso divenne sangue come quello di un morto e ogni essere vivente che si trovava nel mare morì.

4 Poi il terzo angelo versò la sua coppa nei fiumi e nelle fonti delle acque e le acque diventarono sangue. 5 E udii l’angelo delle acque che diceva: "Sei giusto, tu che sei e che eri, tu, il Santo, per aver così giudicato. 6 Hanno sparso il sangue dei santi e dei profeti e tu hai dato loro da bere del sangue; è quello che meritano!". 7 E udii l’altare che diceva: "Sì, o Signore Dio onnipotente, i tuoi giudizi sono veritieri e giusti".

8 Poi il quarto angelo versò la sua coppa sul sole e al sole fu concesso di bruciare gli uomini con il fuoco. 9 E gli uomini furono arsi dal gran calore, e bestemmiarono il nome di Dio che ha il potere su queste piaghe e non si ravvidero per dargli gloria.

10 Poi il quinto angelo versò la sua coppa sul trono della bestia e il suo regno fu avvolto dalle tenebre. Gli uomini si mordevano la lingua per il dolore 11 e bestemmiarono il Dio del cielo a causa dei loro dolori e delle loro ulcere, ma non si ravvidero dalle loro opere.

12 Il sesto angelo versò la sua coppa sul gran fiume Eufrate e l’acqua ne fu asciugata, affinché fosse preparata la via ai re provenienti dall’Oriente. 13 E vidi uscire dalla bocca del dragone, dalla bocca della bestia e dalla bocca del falso profeta tre spiriti immondi simili a rane, 14 perché sono spiriti di demòni che fanno dei segni e si recano dai re di tutto il mondo per radunarli per la battaglia del gran giorno del Dio Onnipotente. 15 (Ecco, io vengo come un ladro; beato chi veglia e serba le sue vesti perché non cammini nudo e non si vedano le sue vergogne). 16 Ed essi li radunarono nel luogo che si chiama in ebraico Harmaghedon.

17 Poi il settimo angelo versò la sua coppa nell’aria e una gran voce uscì dal tempio, dal trono, dicendo: "È fatto". 18 Allora ci furono lampi, voci e tuoni e ci fu un gran terremoto, tale che, da quando gli uomini sono stati sulla terra, non si ebbe mai terremoto così grande e così forte.

19 La grande città fu divisa in tre parti, le città delle nazioni caddero e Dio si ricordò di Babilonia la grande per darle il calice del vino del furore della sua ira. 20 Ogni isola fuggì e i monti non furono più trovati. 21 E cadde dal cielo sugli uomini una grandine enorme con chicchi del peso di circa un talento; gli uomini bestemmiarono Dio a causa della grandine, perché era un flagello veramente grande.

1 Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor*Cap. 15:1. șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei*Cap. 14:10;15:7. lui Dumnezeu!" 2 Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe*Cap. 8:7. pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit*Exod 9:9-11. pe oamenii care*Cap. 13:16,17. aveau semnul fiarei și care*Cap. 13:14. se închinau icoanei ei. 3 Al doilea a vărsat potirul lui în*Cap. 8:8. mare. Și marea s-a*Exod 7:17,20. făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și*Cap. 8:9. a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. 4 Al treilea a vărsat potirul lui în*Cap. 8:10. râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au*Exod 7:20. făcut sânge. 5 Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept*Cap. 15:3. ești Tu, Doamne, care*Cap. 1:4,8;4:8;11:17. ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6 Fiindcă aceștia au*Mat. 23:34,35. Cap. 13:15. vărsat sângele sfinților*Cap. 11:18;18:20. și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge*Is. 49:26.. Și sunt vrednici." 7 Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne*Cap. 15:3. Dumnezeule, Atotputernice, adevărate*Cap. 13:10;14:10;19:2. și drepte sunt judecățile Tale!" 8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste*Cap. 8:12. soare. Și*Cap. 9:17,18;14:18. soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9 Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au*Vers. 11,21. hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și*Dan. 5:22,23. Cap. 9:20. nu s-au pocăit ca să-I*Cap. 11:13;14:7. dea slavă. 10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste*Cap. 13:2. scaunul de domnie al fiarei. Și*Cap. 9:2. împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își*Cap. 11:10. mușcau limbile de durere. 11 Și au*Vers. 9,21. hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor*Vers. 2. lor rele și*Vers. 9. nu s-au pocăit de faptele lor. 12 Al șaselea a vărsat potirul lui peste*Cap. 9:14. râul cel mare, Eufrat. Și*Ier. 50:38;51:36. apa lui a secat, ca*Is. 41:2,25. să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului*1 Ioan 4:1-3. și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos*Cap. 12:3,9. trei duhuri necurate*Cap. 19:20;20:10., care semănau cu niște broaște. 14 Acestea sunt*1 Tim. 4:1.Iac. 3:15. duhuri de draci, care fac*2 Tes. 2:9. Cap. 13:13,14; 19:20. semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg*Luca 2:1., ca să-i strângă pentru războiul*Cap. 17:14;19:19;20:8. zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată*Mat. 24:43.1 Tes. 5:2.2 Pet. 3:10. Cap. 3:3., Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca*2 Cor. 5:3. Cap. 3:4,18.să nu umble gol și să i se vadă rușinea!"16 Duhurile*Cap. 19:19. cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. 17 Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a*Cap. 21:6. isprăvit!" 18 Și au urmat*Cap. 4:5;8:5;11:19. fulgere, glasuri, tunete și s-a*Cap. 11:13. făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum*Dan. 12:1., de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea*Cap. 14:8;17:18. cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a*Cap. 18:5. adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i*Is. 51:17,22.Ier. 25:15,16. Cap. 14:10. dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Toate*Cap. 6:14. ostroavele au fugit și munții nu s-au mai găsit. 21 O*Cap. 11:19. grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii*Vers. 9,11. au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei*Exod 9:23-25. grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.