1 Dopo questo, vidi quattro angeli che stavano in piedi ai quattro angoli della terra; essi trattenevano i quattro venti della terra, affinché non soffiasse alcun vento sulla terra né sopra il mare né sopra alcun albero. 2 E vidi un altro angelo che saliva dal sol levante, il quale aveva il sigillo del Dio vivente; egli gridò a gran voce ai quattro angeli ai quali era stato concesso di danneggiare la terra e il mare, dicendo: 3 "Non danneggiate la terra né il mare né gli alberi, finché non abbiamo segnato sulla fronte, con il sigillo, i servi del nostro Dio". 4 E udii il numero dei segnati: centoquarantaquattromila segnati di tutte le tribù dei figli d’Israele: 5 della tribù di Giuda dodicimila segnati, della tribù di Ruben dodicimila, della tribù di Gad dodicimila, 6 della tribù di Aser dodicimila, della tribù di Neftali dodicimila, della tribù di Manasse dodicimila, 7 della tribù di Simeone dodicimila, della tribù di Levi dodicimila, della tribù di Issacar dodicimila, 8 della tribù di Zabulon dodicimila, della tribù di Giuseppe dodicimila, della tribù di Beniamino dodicimila segnati.

9 Dopo queste cose vidi una folla immensa, che nessun uomo poteva contare, di tutte le nazioni, tribù, popoli e lingue, che stava in piedi davanti al trono e davanti all’Agnello, vestiti di vesti bianche e con delle palme in mano. 10 E gridavano a gran voce, dicendo: "La salvezza appartiene al nostro Dio, il quale siede sul trono, e all’Agnello". 11 E tutti gli angeli stavano in piedi intorno al trono, agli anziani e alle quattro creature viventi; si prostrarono sulle loro facce davanti al trono e adorarono Dio, dicendo: 12 "Amen! Al nostro Dio la benedizione, la gloria, la sapienza, il ringraziamento, l’onore, la potenza e la forza, nei secoli dei secoli! Amen".

13 Allora uno degli anziani mi rivolse la parola, dicendomi: "Chi sono queste persone vestite di bianco e da dove sono venute?". 14 Io gli risposi: "Signore mio, tu lo sai". Ed egli mi disse: "Sono quelli che vengono dalla grande tribolazione; essi hanno lavato le loro vesti e le hanno imbiancate nel sangue dell’Agnello. 15 Perciò sono davanti al trono di Dio e lo servono giorno e notte nel suo tempio; colui che siede sul trono stenderà la sua tenda su di loro. 16 Non avranno più fame e non avranno più sete, non li colpirà più il sole né alcuna arsura, 17 perché l’Agnello che è in mezzo al trono li pascerà e li guiderà alle sorgenti delle acque della vita e Dio asciugherà ogni lacrima dagli occhi loro".

1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau*Dan. 7:2. cele patru vânturi ale pământului, ca*Cap. 9:4. să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, 3 zicând: „Nu*Cap. 6:6;9:4. vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea*Ezec. 9:4. Cap. 14:1. pe fruntea*Cap. 22:4. slujitorilor Dumnezeului nostru!" 4 Și*Cap. 9:16. am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o*Cap. 14:1. sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel. 5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; 7 din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți. 9 După aceea m-am uitat și iată că era o mare*Rom. 11:25. gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din*Cap. 5:9. orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați*Cap. 3:5,18;4:4;6:11. Vers. 14. în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, 10 și strigau cu glas tare și ziceau: „Mântuirea*Ps. 3:8.Is. 43:21.Ier. 3:23.Osea 13:14. Cap. 19:1. este a Dumnezeului nostru, care*Cap. 5:13. șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!" 11 Și*Cap. 4:6. toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu 12 și au zis*Cap. 5:13,14.: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin." 13 Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine*Vers. 9. albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?" 14 „Doamne", i-am răspuns eu, „tu știi." Și el mi-a zis: „Aceștia*Cap. 6:9;17:6. vin din necazul cel mare; ei și-au spălat*Is. 1:18.Evr. 9:14.1 Ioan 1:7. Cap. 1:5.Zah. 3:3-5. hainele și le-au albit în sângele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde*Is. 4:5,6. Cap. 21:3. peste ei cortul Lui. 16 Nu*Is. 49:10. le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici*Ps. 121:6. Cap. 21:4. soarele, nici vreo altă arșiță. 17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor*Ps. 23:1;36:8.Ioan 10:11,14., îi va duce la izvoarele apelor vieții și*Is. 25:8. Cap. 21:4. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor."