1 Poi apparve nel cielo un grande segno: una donna rivestita del sole, con la luna sotto i piedi e sul capo una corona di dodici stelle. 2 Era incinta e gridava per le doglie tormentose del parto.

3 Apparve un altro segno nel cielo ed ecco un gran dragone rosso, che aveva sette teste e dieci corna e sulle teste sette diademi. 4 La sua coda trascinava la terza parte delle stelle del cielo e le gettò sulla terra. Il dragone si fermò davanti alla donna che stava per partorire, per divorarne il figlio, quando l’avrebbe partorito. 5 Ed ella partorì un figlio maschio che deve governare tutte le nazioni con verga di ferro; e il figlio di lei fu rapito vicino a Dio e al suo trono. 6 Allora la donna fuggì nel deserto, dove ha un luogo preparato da Dio, affinché vi sia nutrita per milleduecentosessanta giorni.

7 E vi fu battaglia in cielo: Michele e i suoi angeli combatterono contro il dragone. Il dragone e i suoi angeli combatterono, 8 ma non vinsero e non si trovò più posto per loro in cielo. 9 E il gran dragone, il serpente antico, che è chiamato Diavolo e Satana, il seduttore di tutto il mondo, fu gettato giù; fu gettato sulla terra e con lui furono gettati i suoi angeli.

10 E io udii una grande voce nel cielo che diceva: "Ora è venuta la salvezza, la potenza, il regno del nostro Dio e il potere del suo Cristo, perché è stato gettato giù l’accusatore dei nostri fratelli, che li accusava davanti al nostro Dio, giorno e notte. 11 Ma essi l’hanno vinto per mezzo del sangue dell’Agnello e per mezzo della parola della loro testimonianza; non hanno amato la loro vita, anzi l’hanno esposta alla morte. 12 Perciò rallegratevi, o cieli, e voi che abitate in essi. Guai a voi, o terra, o mare! Perché il diavolo è sceso a voi con gran furore, sapendo di non avere che breve tempo".

13 E quando il dragone si vide gettato sulla terra, perseguitò la donna che aveva partorito il figlio maschio. 14 Ma alla donna furono date le due ali della grande aquila, affinché se ne volasse nel deserto, nel suo luogo, dove è nutrita per un tempo, dei tempi e la metà di un tempo, lontano dalla presenza del serpente. 15 E il serpente gettò dell’acqua dalla sua bocca, dietro alla donna, come un fiume, per farla portare via dalla corrente. 16 Ma la terra soccorse la donna; la terra aprì la sua bocca e inghiottì il fiume che il dragone aveva gettato fuori dalla sua bocca. 17 Allora il dragone si adirò contro la donna e andò a far guerra a quelli che restano della discendenza di lei, che osservano i comandamenti di Dio e possiedono la testimonianza di Gesù. 18 E si fermò sulla riva del mare.

1 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin*Is. 66:7.Gal. 4:19. ca să nască. 3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un*Cap. 17:3. mare balaur roșu, cu*Cap. 17:9,10. șapte capete, zece coarne și*Cap. 13:1. șapte cununi împărătești pe capete. 4 Cu coada*Cap. 9:10,19. trăgea după el a treia parte din*Cap. 17:18. stelele cerului și*Dan. 8:10. le arunca pe pământ.

Balaurul a stat înaintea*Vers. 2. femeii care stătea să nască, pentru ca*Exod 1:16. să-i mănânce copilul, când îl va naște. 5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El*Ps. 2:9. Cap. 2:27; 19:15. are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. 6 Și femeia*Vers. 4. a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o*Cap. 11:3. mie două sute șaizeci de zile. 7 Și în cer s-a făcut un război. Mihail*Dan. 10:13,21;12:1. și îngerii lui s-au luptat cu*Vers. 3. Cap. 20:2. balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, 8 dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi*Luca 10:18.Ioan 12:31., numit diavolul și Satana, acela care*Gen. 3:1,4. Cap. 20:2. înșală întreaga lume, a fost*Cap. 20:3. aruncat pe pământ și împreună cu el au fost*Cap. 9:1. aruncați și îngerii lui. 10 Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum*Cap. 11:15;19:1. au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi*Iov 1:9;2:5.Zah. 3:1. pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. 11 Ei*Rom. 8:33,34,37;16:20. l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu*Luca 14:26. și-au iubit viața chiar până la moarte. 12 De aceea bucurați-vă*Ps. 96:11.Is. 49:13. Cap. 18:20., ceruri și voi care locuiți în ceruri! Vai*Cap. 8:13;11:10. de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă*Cap. 10:6. știe că are puțină vreme." 13 Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe*Vers. 5. femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Și*Exod 19:4. cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca*Vers. 6. să zboare cu ele în*Cap. 17:3. pustie, în locul ei, unde este hrănită o*Dan. 7:25;12:7. vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui. 15 Atunci, șarpele a*Is. 59:19. aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. 16 Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. 17 Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a*Gen. 3:15. Cap. 11:7;13:7. dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care*Cap. 14:12. păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia*1 Cor. 2:1.1 Ioan 5:10. Cap. 1:2,9; 6:9; 20:4. lui Isus Hristos.