1 Poi vidi quando l’Agnello aprì uno dei sette sigilli e udii una delle quattro creature viventi che diceva, con voce come di tuono: "Vieni". 2 Guardai e vidi un cavallo bianco. Colui che lo cavalcava aveva un arco; gli fu data una corona ed egli venne fuori da vincitore, e per vincere.

3 Quando l’Agnello aprì il secondo sigillo, udii la seconda creatura vivente che diceva: "Vieni". 4 E venne fuori un altro cavallo, rosso; e a colui che lo cavalcava fu dato di togliere la pace dalla terra, affinché gli uomini si uccidessero gli uni gli altri, e gli fu data una grande spada.

5 Quando aprì il terzo sigillo, udii la terza creatura vivente che diceva: "Vieni". Io vidi, ed ecco un cavallo nero; colui che lo cavalcava aveva una bilancia in mano. 6 E udii come una voce in mezzo alle quattro creature viventi che diceva: "Una misura di frumento per un denaro e tre misure d’orzo per un denaro, ma non danneggiare né l’olio né il vino".

7 Quando l’Agnello aprì il quarto sigillo, udii la voce della quarta creatura vivente che diceva: "Vieni". 8 Io vidi, ed ecco un cavallo giallastro; colui che lo cavalcava aveva nome Morte e gli teneva dietro l’Ades.

Fu loro dato potere sopra la quarta parte della terra di uccidere con la spada, con la fame, con la mortalità e con le belve della terra.

9 Quando aprì il quinto sigillo, vidi sotto l’altare le anime di quelli che erano stati uccisi per la parola di Dio e per la testimonianza che avevano resa; 10 essi gridarono a gran voce, dicendo: "Fino a quando, o nostro Signore che sei santo e veritiero, non giudicherai e non vendicherai il nostro sangue su quelli che abitano sopra la terra?". 11 E a ciascuno di essi fu data una veste bianca e fu detto loro che si riposassero ancora un po’ di tempo, finché fosse completo il numero dei loro compagni di servizio e dei loro fratelli, che dovevano essere uccisi come loro.

12 Vidi quando l’Agnello aprì il sesto sigillo; si fece un grande terremoto, il sole divenne nero come un sacco di crine e tutta la luna diventò come sangue; 13 le stelle del cielo caddero sulla terra come quando un fico scosso da un gran vento lascia cadere i suoi fichi immaturi. 14 Il cielo si ritrasse come una pergamena che si arrotola; ogni montagna e ogni isola fu rimossa dal suo luogo. 15 I re della terra, i grandi, i capitani, i ricchi, i potenti e ogni servo e ogni libero si nascosero nelle spelonche e nelle rocce dei monti 16 e dicevano ai monti e alle rocce: "Cadeteci addosso e nascondeteci dalla presenza di colui che siede sul trono e dall’ira dell’Agnello, 17 perché è venuto il gran giorno della sua ira e chi può resistere?".

1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am*Cap. 5:5-7. uitat și am auzit pe una*Cap. 4:7. din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!" 2 M-am uitat și iată că s-a arătat un*Zah. 6:3. Cap. 9:11. cal alb. Cel ce*Ps. 45:4,5. sta pe el avea un arc; i*Zah. 6:11. Cap. 14:14. s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am*Cap. 4:7. auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!" 4 Și*Zah. 6:2. s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am*Cap. 4:7. auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!" M-am uitat și iată că s-a arătat un*Zah. 6:2. cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu*6:6 Grecește: dinar! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul*Cap. 9:4. și vinul!" 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am*Cap. 4:7. auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!" 8 M-am uitat*Zah. 6:3. și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să*Ezec. 14:21. ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și*Lev. 26:22. cu fiarele pământului. 9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar*Cap. 8:3;9:13;14:18. sufletele*Cap. 20:4. celor ce fuseseră înjunghiați din pricina*Cap. 1:9. Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii*2 Tim. 1:8. Cap. 12:17; 19:10. pe care o ținuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până*Zah. 1:12. când, Stăpâne, Tu, care*Cap. 3:7. ești sfânt și adevărat, zăbovești să*Cap. 11:18;9:2. judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?" 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină*Cap. 3:4,5;7:9,14. albă și i s-a spus să*Evr. 11:40. Cap. 14:13. se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. 12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată*Cap. 16:18. că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele*Ioel 2:10,31;3:15.Mat. 24:29.Fapte 2:20. s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 și*Cap. 8:10;9:1. stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul*Ps. 102:26.Is. 34:4.Evr. 1:12,13. s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți*Ier. 3:23;4:24. Cap. 16:20. munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au*Is. 2:19. ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și*Osea 10:8.Luca 23:30. Cap. 9:6. ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 căci*Is. 13:6.Ţef. 1:14. Cap. 16:14. a venit ziua cea mare a mâniei Lui și*Ps. 76:7. cine poate sta în picioare?"