1 Paolo, apostolo di Cristo Gesù per la volontà di Dio, e il fratello Timoteo, alla chiesa di Dio che è in Corinto, con tutti i santi che sono in tutta l’Acaia, 2 grazia a voi e pace da Dio nostro Padre e dal Signore Gesù Cristo.

3 Benedetto sia Dio, il Padre del nostro Signore Gesù Cristo, il Padre delle misericordie e Dio di ogni consolazione, 4 il quale ci consola in ogni nostra afflizione, affinché, mediante la consolazione con la quale siamo noi stessi da Dio consolati, possiamo consolare quelli che si trovano in qualunque afflizione. 5 Perché, come abbondano in noi le sofferenze di Cristo, così, per mezzo di Cristo, abbonda anche la nostra consolazione. 6 Perciò, se siamo afflitti, è per la vostra consolazione e salvezza e, se siamo consolati, è per la vostra consolazione, la quale opera efficacemente nel rendervi capaci di sopportare le stesse sofferenze che anche noi patiamo. 7 E la nostra speranza nei vostri riguardi è ferma, sapendo che come siete partecipi delle sofferenze siete anche partecipi della consolazione.

8 Poiché, fratelli, non vogliamo che ignoriate, circa l’afflizione che ci colse in Asia, che siamo stati oltremodo aggravati, al di là delle nostre forze, tanto che stavamo in gran dubbio anche della vita. 9 Anzi avevamo già noi stessi pronunciata la nostra sentenza di morte, affinché non confidassimo in noi stessi, ma in Dio che risuscita i morti, 10 il quale ci ha liberati e ci libererà da un così gran pericolo di morte e nel quale abbiamo la speranza che ci libererà ancora, 11 aiutandoci anche voi con la preghiera, affinché per il favore ottenuto per mezzo di tante persone, siano rese grazie per noi da molti.

12 Questo, infatti, è il nostro vanto: la testimonianza della nostra coscienza, che ci siamo condotti nel mondo, e più che mai verso voi, con santità e sincerità di Dio, non con sapienza carnale, ma con la grazia di Dio. 13 Poiché non vi scriviamo altro se non quello che leggete e comprendete 14 e spero che sino alla fine comprenderete, come in parte avete già compreso, che noi siamo il vostro vanto, come anche voi sarete il nostro nel giorno del nostro Signore Gesù.

15 Con questa fiducia, per procurarvi un duplice beneficio, io volevo venire prima da voi 16 e, passando da voi, volevo andare in Macedonia, poi dalla Macedonia venire di nuovo a voi e voi mi avreste fatto proseguire per la Giudea. 17 Prendendo dunque questa decisione ho agito con leggerezza? Ovvero, le cose che decido, le decido secondo la carne, così che un momento io dica "Sì, sì" e l’altro "No, no?" 18 Ora, com’è vero che Dio è fedele, la parola che vi abbiamo rivolta non è "sì" e "no". 19 Perché il Figlio di Dio, Cristo Gesù, che è stato da noi predicato fra voi, cioè da me, da Silvano e da Timoteo, non è stato "sì" e "no", ma è "sì" in lui. 20 Poiché quante sono le promesse di Dio, tutte hanno in lui il loro "sì", perciò pure per mezzo di lui si pronuncia l’Amen alla gloria di Dio, in grazia del nostro ministerio. 21 Ora colui che con voi ci rende fermi in Cristo e che ci ha unti è Dio, 22 il quale ci ha pure segnati con il proprio sigillo e ci ha dato la caparra dello Spirito nei nostri cuori.

23 Ora io chiamo Dio a testimone sull’anima mia che è per risparmiarvi che io non sono più venuto a Corinto. 24 Non signoreggiamo sulla vostra fede, ma siamo collaboratori della vostra gioia, poiché nella fede voi state saldi.

1 Pavel, apostol*1 Cor. 1:1.Efes. 1:1.Col. 1:1.1 Tim. 1:1.2 Tim. 1:1. al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint și*Filip. 1:1.Col. 1:2. către toți sfinții, care sunt în toată Ahaia: 2 Har*Rom. 1:7.1 Cor. 1:3.Gal. 1:3.Filip. 1:2.Col. 1:2.1 Tes. 1:1.2 Tes. 1:2.Filim. 3. și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

3 Binecuvântat*Efes. 1:3.1 Pet. 1:3. să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, 4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! 5 Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele*Fapte 9:4. Cap. 4:10.Col. 1:24. lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere. 6 Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe*Cap. 4:15. ca și noi. 7 Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă*Rom. 8:17.2 Tim. 2:12. aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere. 8 În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul*Fapte 19:23.1 Cor. 15:32;16:9. care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. 9 Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu*Ier. 17:5,7. în noi înșine, ci în Dumnezeu, care înviază morții. 10 El*2 Pet. 2:9. ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. 11 Voi înșivă ne veți*Rom. 15:30.Filip. 1:19.Filim. 22. ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea*Cap. 4:15. făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej de mulțumiri lui Dumnezeu pentru noi.

12 Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție*Cap. 2:17;4:2. de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu*1 Cor. 2:4,13. pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 13 Nu vă scriem altceva decât ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că până la sfârșit veți cunoaște, 14 cum ați și cunoscut în parte, că*Cap. 5:12. noi suntem lauda voastră, după cum și voi*Filip. 2:16;4:1.1 Tes. 2:19,20. veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15 În această încredințare voiam*1 Cor. 4:19. să vin mai înainte la voi, ca să aveți un*Rom. 1:11. al doilea har. 16 Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi*1 Cor. 16:5,6. din Macedonia să mă întorc la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17 În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip ușuratic? Sau hotărârile mele sunt niște hotărâri pe care le iau în felul lumii*Cap. 10:2., ca să fie în mine „Da, da" și „Nu, nu"? 18 Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n-a fost și „Da", și „Nu". 19 Căci Fiul*Marcu 1:1.Luca 1:35.Fapte 9:20. lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan și prin Timotei, n-a fost „Da" și „Nu", ci*Evr. 13:8. în El nu este decât „Da". 20 În adevăr*Rom. 15:8,9., făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da"; de aceea și „Amin" pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. 21 Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a*1 Ioan 2:20,27. uns este Dumnezeu. 22 El ne-a*Efes. 1:13;4:30.2 Tim. 2:19.Apoc. 2:17. și pecetluit și ne-a*Cap. 5:5.Efes. 1:14. pus în inimă arvuna Duhului.

23 Iau*Rom. 1:9. Cap. 11:31.Gal. 1:20.Filip. 1:8. pe Dumnezeu martor față de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca*1 Cor. 4:21. Cap. 2:3;12:20;13:2,10. să vă cruț. 24 Nu doar că*1 Cor. 3:5.1 Pet. 5:3. am avea stăpânire peste credința voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci stați tari în*Rom. 11:20.1 Cor. 15:1. credință.