1 Io poi, Paolo, vi esorto per la mansuetudine e la mitezza di Cristo, io, che quando sono presente fra voi sono umile, ma quando sono assente sono ardito verso di voi, 2 vi prego di non obbligarmi, quando sarò presente, a procedere arditamente con quella fermezza con la quale intendo agire contro taluni che pensano che noi camminiamo secondo la carne.

3 Perché, sebbene camminiamo nella carne, non combattiamo secondo la carne, 4 infatti le armi della nostra guerra non sono carnali, ma hanno da Dio il potere di distruggere le fortezze, 5 poiché demoliamo i ragionamenti e tutto ciò che si eleva contro la conoscenza di Dio, e facciamo prigioniero ogni pensiero fino a renderlo ubbidiente a Cristo, 6 e siamo pronti a punire ogni disubbidienza, quando la vostra ubbidienza sarà completa.

7 Voi guardate all’apparenza delle cose. Se uno confida dentro di sé di essere di Cristo, consideri anche questo dentro di sé: che come egli è di Cristo, così lo siamo anche noi. 8 Infatti, se anche volessi vantarmi un po’ di più dell’autorità che il Signore ci ha data per l’edificazione vostra e non per la vostra rovina, non ne sarei svergognato. 9 Dico questo perché non sembri che io cerchi d’intimidirvi con le mie lettere. 10 Qualcuno infatti dice: "Le sue lettere sono gravi e forti, ma la sua presenza personale è debole, e la sua parola è cosa da nulla". 11 Quel tale sappia per certo che quali siamo a parole, per via di lettere, quando siamo assenti, tali saremo anche a fatti quando saremo presenti.

12 Poiché noi non osiamo annoverarci o paragonarci con certuni che si raccomandano da sé, i quali però, misurandosi alla propria misura e paragonandosi con sé stessi, sono senza intelligenza. 13 Noi, invece, non ci vanteremo oltre misura, ma entro la misura del campo di attività di cui Dio ci ha segnato i limiti, dandoci di giungere anche fino a voi. 14 Infatti, noi non ci estendiamo oltre il dovuto, quasi che non fossimo giunti fino a voi, perché siamo realmente giunti fino a voi con l’evangelo di Cristo, 15 né ci vantiamo oltre misura di fatiche altrui, ma nutriamo la speranza che, mentre cresce la vostra fede, noi saremo tenuti, entro i nostri limiti, in maggiore considerazione da voi, 16 in modo da evangelizzare anche i paesi che sono al di là del vostro e da non vantarci, entrando nel campo altrui, di cose già preparate. 17 Ma chi si vanta, si vanti nel Signore. 18 Poiché non colui che raccomanda sé stesso è approvato, ma colui che il Signore raccomanda.

1 Eu*Rom. 12:1., Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel*Vers. 10. Cap. 12:5,7,9. „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe" – 2 vă rog dar să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să*1 Cor. 4:21. Cap. 13:2,10. alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. 3 Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. 4 Căci*Efes. 6:13.1 Tes. 5:8. armele cu care ne luptăm*1 Tim. 1:18.2 Tim. 2:3. noi nu sunt supuse firii pământești, ci*Fapte 7:22.1 Cor. 2:5. Cap. 6:7;13:3,4. sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să*Ier. 1:10. surpe întăriturile. 5 Noi răsturnăm*1 Cor. 1:19;3:19. izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6 Îndată*Cap. 13:2,10. ce se va săvârși*Cap. 2:9;7:15. ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7 La*Ioan 7:24. Cap. 5:12;11:18. înfățișare vă uitați? Dacă*1 Cor. 14:37.Ioan 4:6. cineva crede că „este al lui Hristos", să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi*1 Cor. 3:23;9:1. Cap. 11:23.. 8 Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu*Cap. 13:10. stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu*Cap. 7:14;12:6. mi-ar fi rușine. 9 Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. 10 „De fapt", zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar*1 Cor. 2:3,4. Vers. 1. Cap. 12:5,7,9.Gal. 4:13. când este de față el însuși, este moale, și cuvântul*1 Cor. 1:17;2:1,4. Cap. 11:6. lui n-are nicio greutate." 11 Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față!

12 Negreșit*Cap. 3:1;5:12., n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. 13 Noi*Vers. 15. însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. 14 Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci*1 Cor. 3:3,5,10;4:15;9:1., în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. 15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu*Rom. 15:20. ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. 16 Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. 17 Ci „oricine*Is. 65:16.Ier. 9:24.1 Cor. 1:31. se laudă să se laude în Domnul". 18 Pentru că nu*Prov. 27:2. cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe*Rom. 2:29.1 Cor. 4:5. care Domnul îl laudă.