1 Ora, fratelli, vogliamo farvi sapere della grazia di Dio concessa alle chiese di Macedonia. 2 In mezzo alle molte afflizioni con le quali esse sono provate, l’abbondanza della loro gioia e la loro estrema povertà hanno abbondato nelle ricchezze della loro generosità. 3 Poiché, io ne rendo testimonianza, secondo le loro possibilità, anzi al di là delle loro possibilità, hanno dato volenterosi, 4 chiedendoci con molta insistenza la grazia di contribuire a questa sovvenzione destinata ai santi. 5 E l’hanno fatto non solo come avevamo sperato, ma prima si sono dati loro stessi al Signore e poi a noi, per la volontà di Dio.

6 Così, noi abbiamo esortato Tito che, come l’ha già cominciata, così porti a compimento fra voi anche quest’opera di grazia. 7 Ma siccome abbondate in ogni cosa, in fede, in parola, in conoscenza, in ogni zelo e nell’amore che avete per noi, vedete di abbondare anche in quest’opera di grazia. 8 Non lo dico per darvi un ordine, ma per mettere alla prova, con l’esempio dell’altrui premura, anche la sincerità del vostro amore. 9 Perché voi conoscete la grazia del nostro Signore Gesù Cristo il quale, essendo ricco, si è fatto povero per amor vostro, affinché, mediante la sua povertà, voi poteste diventare ricchi. 10 E a tal proposito vi do un consiglio a vostro vantaggio, a voi i quali fin dall’anno passato avete per primi cominciato non soltanto a fare ma anche a volere: 11 portate ora a compimento anche il fare; come ci fu la prontezza del volere, così ci sia anche il compiere secondo i vostri mezzi. 12 Poiché, se c’è la prontezza d’animo, essa è gradita in ragione di quello che uno ha e non di quello che non ha. 13 Poiché questo non si fa per recare sollievo ad altri e aggravio a voi, ma per principio di uguaglianza; 14 nelle attuali circostanze, la vostra abbondanza serve a supplire al loro bisogno, perché la loro abbondanza supplisca altresì al vostro bisogno, affinché ci sia uguaglianza, secondo quel che è scritto: 15 "Chi aveva raccolto molto non ne ebbe in eccesso, e chi aveva raccolto poco, non ne ebbe mancanza".

16 Ringraziato sia Dio che ha messo in cuore a Tito lo stesso zelo per voi, 17 poiché non soltanto egli ha accettato la nostra esortazione, ma mosso da zelo anche maggiore si è spontaneamente messo in cammino per venire da voi. 18 Con lui abbiamo mandato questo fratello, la cui lode nella predicazione dell’evangelo è sparsa per tutte le chiese; 19 non solo, ma egli è stato anche scelto dalle chiese a viaggiare con noi per quest’opera di grazia, da noi amministrata per la gloria del Signore stesso e per dimostrare la prontezza dell’animo nostro. 20 Evitiamo così che qualcuno abbia a biasimarci circa quest’abbondante colletta che è da noi amministrata, 21 perché ci preoccupiamo di agire onestamente non soltanto davanti al Signore, ma anche di fronte agli uomini. 22 E con loro abbiamo mandato quel nostro fratello del quale spesse volte e in molte cose abbiamo sperimentato lo zelo e che ora è più zelante che mai per la gran fiducia che ha in voi. 23 Quanto a Tito, egli è mio compagno e collaboratore in mezzo a voi; quanto ai nostri fratelli, essi sono gli inviati delle chiese e gloria di Cristo. 24 Date loro dunque, in presenza delle chiese, la prova del vostro amore e mostrate loro che abbiamo ragione di gloriarci di voi.

1 Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. 2 În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie*Marcu 12:44. au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. 3 Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. 4 Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere*Fapte 11:29;24:17.Rom. 15:25,26.1 Cor. 16:1,3,4. Cap. 9:1. de ajutoare pentru sfinți. 5 Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. 6 Noi dar*Vers. 17. Cap. 12:18. am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. 7 După cum sporiți în*1 Cor. 1:5;12:13. toate lucrurile: în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi, căutați să*Cap. 9:8. sporiți și în această binefacere. 8 Nu*1 Cor. 7:6. spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. 9 Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El*Mat. 8:20.Luca 9:58.Filip. 2:6,7., măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. 10 În această privință vă dau*1 Cor. 7:25. un sfat. Și sfatul*Prov. 19:17.Mat. 10:42.1 Tim. 6:18,19.Evr. 13:16. acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi ați început nu numai să faceți, ci să și*Cap. 9:2. voiți. 11 Isprăviți dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12 Pentru că*Marcu 12:43,44.Luca 21:3., dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13 Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați, 14 ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire, 15 după cum este scris: „Cel*Exod 16:18. ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă."

16 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi. 17 Căci el a primit îndemnul*Vers. 6. nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. 18 Am trimis cu el și pe fratele*Cap. 12:18. a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile. 19 Mai mult, el a fost ales*1 Cor. 16:3,4. de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre*Cap. 4:15. slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră. 20 În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim. 21 Căci căutăm*Rom. 12:17.Filip. 4:8.1 Pet. 2:12. să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. 22 Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. 23 Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe frații noștri, care sunt trimișii*Filip. 2:25. Bisericilor și fala lui Hristos, 24 dați-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră și arătați-le că avem dreptul să ne lăudăm*Cap. 7:14;9:2. cu voi.