1 Il cuore del re, nella mano dell’Eterno, è come un corso d’acqua; egli lo dirige dovunque gli piace.

2 Tutte le vie dell’uomo gli sembrano diritte, ma l’Eterno pesa i cuori.

3 Praticare la giustizia e l’equità è cosa che l’Eterno preferisce ai sacrifici.

4 Gli occhi alteri e il cuore superbo, lampada degli empi, sono peccato.

5 I disegni dell’uomo diligente conducono sicuramente all’abbondanza, ma chi si affretta troppo non fa che cadere in miseria.

6 I tesori acquistati con lingua bugiarda sono un soffio fugace di gente che cerca la morte.

7 La violenza degli empi li porta via, perché rifiutano di praticare l’equità.

8 La via del colpevole è tortuosa, ma l’innocente opera con rettitudine.

9 Meglio abitare sul canto di un tetto, che in una casa grande con una moglie rissosa.

10 L’empio desidera il male; il suo stesso amico non trova pietà ai suoi occhi.

11 Quando il beffardo è punito, il semplice diventa saggio; quando si istruisce il saggio, egli acquista scienza.

12 Il Giusto tiene d’occhio la casa dell’empio e precipita gli empi nelle sciagure.

13 Chi chiude l’orecchio al grido del povero griderà anch’egli, e non gli sarà risposto.

14 Un dono fatto in segreto placa la collera, e un regalo dato di nascosto, l’ira violenta.

15 Fare ciò che è retto è una gioia per il giusto, ma è una rovina per i malfattori.

16 L’uomo che smarrisce la via del buon senso riposerà nell’assemblea dei defunti.

17 Chi ama godere sarà bisognoso, chi ama il vino e l’olio non arricchirà.

18 L’empio serve di riscatto al giusto; il perfido, agli uomini retti.

19 Meglio abitare in un deserto, che con una donna rissosa e stizzosa.

20 In casa del saggio ci sono dei tesori preziosi e dell’olio, ma l’uomo stolto dà fondo a tutto.

21 Chi ricerca la giustizia e la bontà troverà vita, giustizia e gloria.

22 Il saggio dà la scalata alla città dei forti, e abbatte il baluardo in cui essa confidava.

23 Chi custodisce la sua bocca e la sua lingua preserva la sua anima dalle avversità.

24 Il nome dell’insolente superbo è: beffardo; egli fa ogni cosa con furore di superbia.

25 I desideri del pigro lo uccidono perché le sue mani rifiutano di lavorare.

26 C’è chi da mattina a sera desidera avidamente, ma il giusto dona senza mai rifiutare.

27 Il sacrificio dell’empio è cosa abominevole; quanto più se lo offre con intento malvagio!

28 Il testimone bugiardo perirà, ma l’uomo che ascolta potrà sempre parlare.

29 L’empio fa la faccia tosta, ma l’uomo retto rende ferma la sua condotta.

30 Non c’è sapienza, né intelligenza, né consiglio che valga contro l’Eterno.

31 Il cavallo è pronto per il giorno della battaglia, ma la vittoria appartiene all’Eterno.

1 Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,

pe care îl îndreaptă încotro vrea.

2 Omul*Cap. 16:2. socotește că toate căile lui sunt fără prihană,

dar*Cap. 24:12.Luca 16:15. Cel ce cercetează inimile este Domnul.

3 A*1 Sam. 15:22.Ps. 50:8. Cap. 15:8.Is. 1:11.Osea 6:6.Mica 6:7,8. face dreptate și judecată

este mai plăcut Domnului decât jertfele.

4 Privirile*Cap. 6:17. trufașe și inima îngâmfată,

această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat.

5 Planurile*Cap. 10:4;13:4. omului harnic nu duc decât la belșug,

dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.

6 Comorile câștigate*Cap. 10:2;13:11;20:21.2 Pet. 2:3. cu o limbă mincinoasă

sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte.

7 Silnicia celor răi îi mătură,

pentru că nu vor să facă ce este drept.

8 Cel vinovat merge pe căi sucite,

dar cel nevinovat face ce este bine.

9 Mai*Vers. 19. Cap. 19:13;25:24;27:15. bine să locuiești într-un colț pe acoperiș

decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.

10 Sufletul*Iac. 4:5. celui rău dorește răul,

semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.

11 Când*Cap. 19:25. este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept;

și când se dă învățătură celui înțelept, el capătă știința.

12 Cel neprihănit*Mat. 7:2;18:30.Iac. 2:13. se uită la casa celui rău

și vede ce repede sunt aruncați cei răi în nenorocire.

13 Cine își astupă urechea la strigătul săracului,

nici el nu va căpăta răspuns când va striga.

14 Un dar*Cap. 17:8,23;18:16. făcut în taină potolește mânia

și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie.

15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,

dar*Cap. 10:29. pentru cei ce fac răul este o groază.

16 Omul care se abate de la calea înțelepciunii

se va odihni în adunarea celor morți.

17 Cine iubește petrecerile va duce lipsă

și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește.

18 Cel rău slujește ca preț de răscumpărare*Cap. 11:8.Is. 43:3,4. pentru cel neprihănit,

și cel stricat, pentru oamenii fără prihană.

19 Mai*Vers. 9. bine să locuiești într-un pământ pustiu

decât cu o nevastă gâlcevitoare și supărăcioasă.

20 Comori*Ps. 112:3.Mat. 25:3,4. de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept,

dar omul fără minte le risipește.

21 Cine*Cap. 15:9.Mat. 5:6. urmărește neprihănirea și bunătatea

găsește viață, neprihănire și slavă.

22 Înțeleptul cucerește cetatea*Ecl. 9:14. vitejilor

și doboară puterea în care se încredeau.

23 Cine*Cap. 12:13;13:3;18:21.Iac. 3:2. își păzește gura și limba

își scutește sufletul de multe necazuri.

24 Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor:

el lucrează cu aprinderea îngâmfării.

25 Poftele leneșului*Cap. 13:4. îl omoară,

pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.

26 Toată ziua o duce numai în pofte,

dar cel*Ps. 37:26;112:9. neprihănit dă fără zgârcenie.

27 Jertfa*Ps. 50:9. Cap. 15:8.Is. 66:3.Ier. 6:20.Amos 5:22. celor răi este o scârbă înaintea Domnului,

cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.

28 Martorul*Cap. 19:5,9. mincinos va pieri,

dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.

29 Cel rău ia o înfățișare nerușinată,

dar omul fără prihană își îmbunătățește calea.

30 Nici*Is. 8:9,10.Ier. 9:23.Fapte 5:39. înțelepciunea, nici priceperea,

nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.

31 Calul*Ps. 20:7;33:17.Is. 31:1. este pregătit pentru ziua bătăliei,

dar biruința*Ps. 3:8. este a Domnului.