1 Chi ama la correzione ama la scienza, ma chi odia la riprensione è uno stupido.

2 L’uomo buono ottiene il favore dell’Eterno, ma l’Eterno condanna l’uomo pieno di malizia.

3 L’uomo non diventa stabile con l’empietà, ma la radice dei giusti non sarà mai smossa.

4 La donna virtuosa è la corona del marito, ma quella che fa vergogna gli è un tarlo nelle ossa.

5 I pensieri dei giusti sono equità, ma i disegni degli empi sono frode.

6 Le parole degli empi insidiano la vita, ma la bocca degli uomini retti procura liberazione.

7 Gli empi, una volta rovesciati, non sono più, ma la casa dei giusti rimane in piedi.

8 L’uomo è lodato in proporzione del suo senno, ma chi ha il cuore pervertito sarà disprezzato.

9 È meglio essere in umile stato e avere un servo, che fare il superbo e mancare di pane.

10 Il giusto ha cura della vita del suo bestiame, ma il cuore degli empi è crudele.

11 Chi coltiva la sua terra avrà pane da saziarsi, ma chi va dietro ai fannulloni è privo di senno.

12 L’empio desidera la preda dei malvagi, ma la radice dei giusti porta il suo frutto.

13 Nel peccato delle labbra sta un’insidia funesta, ma il giusto sfuggirà a tale avversità.

14 Per il frutto della sua bocca l’uomo è saziato di beni, e a ognuno è reso secondo l’opera delle sue mani.

15 La via dello stolto è diritta ai suoi occhi, ma chi ascolta i consigli è saggio.

16 Lo stolto lascia scorgere subito il suo cruccio, ma chi maschera un’offesa è uomo prudente.

17 Chi dice la verità proclama ciò che è giusto, ma il falso testimone parla con inganno.

18 C’è chi, parlando senza riflettere, trafigge come spada, ma la lingua dei saggi procura guarigione.

19 Il labbro veritiero è stabile per sempre, ma la lingua bugiarda non dura che un istante.

20 L’inganno è nel cuore di chi trama il male, ma per chi nutre propositi di pace c’è gioia.

21 Nessun male colpisce il giusto, ma gli empi sono pieni di guai.

22 Le labbra bugiarde sono un abominio per l’Eterno, ma quelli che agiscono con sincerità gli sono graditi.

23 L’uomo prudente nasconde quello che sa, ma il cuore degli stolti proclama la loro follia.

24 La mano dei diligenti dominerà, ma la pigra sarà per il lavoro forzato.

25 Il dolore che è nel cuore dell’uomo lo abbatte, ma la parola buona lo rallegra.

26 Il giusto indica la strada al suo compagno, ma la via degli empi li fa smarrire.

27 Il pigro non arrostisce la sua caccia, ma la solerzia è per l’uomo un tesoro prezioso.

28 Nel sentiero della giustizia sta la vita, e nella via che essa traccia non c’è morte.

1 Cine iubește certarea iubește știința,

dar cine urăște mustrarea este prost.

2 Omul de bine*Cap. 8:35. capătă bunăvoința Domnului,

dar Domnul osândește pe cel plin de răutate.

3 Omul nu se întărește prin răutate,

dar rădăcina*Cap. 10:25. celor neprihăniți nu se va clătina.

4 O femeie*Cap. 31:23.1 Cor. 11:7. cinstită este cununa bărbatului ei,

dar cea care-i face rușine este ca*Cap. 14:30. putregaiul în oasele lui.

5 Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate,

dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune.

6 Cuvintele*Cap. 1:11,18. celor răi sunt niște curse ca să verse sânge,

dar*Cap. 14:3. gura celor fără prihană îi izbăvește.

7 Cei răi*Ps. 37:36,37. Cap. 11:21.Mat. 7:24-27. sunt răsturnați și nu mai sunt,

dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare!

8 Un om este prețuit după măsura priceperii lui,

dar*1 Sam. 25:17. cel cu inima stricată este disprețuit.

9 Mai*Cap. 13:7. bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă

decât*Deut. 25:4. să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca.

10 Cel neprihănit se îndură de vite,

dar inima celui rău este fără milă.

11 Cine-și*Gen. 3:19. Cap. 28:19. lucrează ogorul va avea belșug de pâine,

dar cine umblă după lucruri de nimic este*Cap. 6:32. fără minte.

12 Cel rău poftește prada celor nelegiuiți,

dar rădăcina celor neprihăniți rodește.

13 În păcătuirea cu buzele este*Cap. 18:7. o cursă primejdioasă,

dar*2 Pet. 2:9. cel neprihănit scapă din bucluc.

14 Prin rodul*Cap. 13:2;18:20. gurii te saturi de bunătăți,

și*Is. 3:10,11. fiecare primește după lucrul mâinilor lui.

15 Calea nebunului este fără prihană în*Cap. 3:7.Luca 18:11. ochii lui,

dar înțeleptul ascultă sfaturile.

16 Nebunul*Cap. 29:11. îndată își dă pe față mânia,

dar înțeleptul ascunde ocara.

17 Cine*Cap. 14:5. spune adevărul face o mărturisire dreaptă,

dar martorul mincinos vorbește înșelăciune.

18 Cine vorbește*Ps. 57:4;59:7;64:3. în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii,

dar*Ps. 52:5. Cap. 19:9. limba înțelepților aduce vindecare.

19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,

dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

20 Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul,

dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

21 Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,

dar cei răi sunt năpădiți de rele.

22 Buzele mincinoase sunt urâte*Cap. 6:17;11:20.Apoc. 22:15. Domnului,

dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți.

23 Omul*Cap. 13:16;15:2. înțelept își ascunde știința,

dar inima nebunilor vestește nebunia.

24 Mâna*Cap. 10:4. celor harnici va stăpâni,

dar mâna leneșă va plăti bir.

25 Neliniștea*Cap. 15:13. din inima omului îl doboară,

dar o vorbă*Is. 50:4. bună îl înveselește.

26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,

dar calea celor răi îi duce în rătăcire.

27 Leneșul nu-și frige vânatul,

dar comoara de preț a unui om este munca.

28 Pe cărarea neprihănirii este viața

și pe drumul însemnat de ea nu este moarte.