1 Poiché molti hanno intrapreso a ordinare una narrazione dei fatti che si sono compiuti tra noi, 2 come ce li hanno tramandati quelli che da principio ne furono testimoni oculari e che divennero ministri della Parola, 3 è parso bene anche a me, dopo essermi accuratamente informato di ogni cosa dall’origine, di scrivertene per ordine, o eccellentissimo Teofilo, 4 affinché tu riconosca la certezza delle cose che ti sono state insegnate.

5 Al tempo di Erode, re della Giudea, c’era un certo sacerdote di nome Zaccaria, del turno di Abiia; sua moglie era discendente di Aaronne e si chiamava Elisabetta. 6 Erano entrambi giusti davanti a Dio, camminando irreprensibili in tutti i comandamenti e precetti del Signore. 7 E non avevano figli, perché Elisabetta era sterile, ed erano entrambi in età avanzata.

8 Mentre Zaccaria esercitava il sacerdozio davanti a Dio nell’ordine del suo turno, 9 secondo la consuetudine del sacerdozio, gli toccò in sorte di entrare nel tempio del Signore per offrirvi il profumo; 10 e tutta la moltitudine del popolo stava fuori in preghiera nell’ora del profumo. 11 E gli apparve un angelo del Signore, in piedi alla destra dell’altare dei profumi. 12 Zaccaria, vedutolo, fu turbato e preso da spavento. 13 Ma l’angelo gli disse: "Non temere, Zaccaria, perché la tua preghiera è stata esaudita, tua moglie Elisabetta ti partorirà un figlio, al quale porrai nome Giovanni. 14 Tu ne avrai gioia ed esultanza, e molti si rallegreranno per la sua nascita. 15 Poiché sarà grande davanti al Signore; non berrà né vino né bevande alcoliche, sarà ripieno dello Spirito Santo fin dal grembo di sua madre 16 e convertirà molti dei figli d’Israele al Signore Dio loro; 17 andrà davanti a lui con lo spirito e con la potenza di Elia, per volgere i cuori dei padri ai figli e i ribelli alla saggezza dei giusti, per preparare al Signore un popolo ben disposto". 18 E Zaccaria disse all’angelo: "Da che cosa conoscerò questo? Perché io sono vecchio e mia moglie è avanti nell’età". 19 E l’angelo, rispondendo, gli disse: "Io sono Gabriele, che sto davanti a Dio; e sono stato mandato a parlarti e recarti questa buona notizia. 20 Ed ecco, tu sarai muto e non potrai parlare fino al giorno in cui queste cose avverranno, perché non hai creduto alle mie parole che si adempiranno a suo tempo".

21 Il popolo intanto stava aspettando Zaccaria e si meravigliava che indugiasse tanto nel tempio. 22 Ma, quando fu uscito, non poteva parlare loro e capirono che aveva avuto una visione nel tempio; ed egli faceva loro dei segni e rimase muto.

23 Quando furono compiuti i giorni del suo servizio, egli se ne andò a casa sua. 24 Ora, dopo quei giorni, sua moglie Elisabetta rimase incinta e si tenne nascosta per cinque mesi, dicendo: 25 "Ecco che cosa ha fatto per me il Signore nei giorni in cui ha rivolto a me lo sguardo per cancellare la mia vergogna in mezzo agli uomini".

26 Al sesto mese, l’angelo Gabriele fu mandato da Dio in una città di Galilea, detta Nazaret, 27 a una vergine fidanzata a un uomo chiamato Giuseppe, della casa di Davide; il nome della vergine era Maria. 28 L’angelo, entrato da lei, disse: "Ti saluto, o favorita dalla grazia; il Signore è con te". 29 Ed ella fu turbata a questa parola e si domandava che cosa volesse dire un tale saluto. 30 L’angelo le disse: "Non temere, Maria, perché hai trovato grazia presso Dio. 31 Ecco, tu concepirai e partorirai un figlio e gli porrai nome Gesù. 32 Questi sarà grande, e sarà chiamato Figlio dell’Altissimo, e il Signore Dio gli darà il trono di Davide suo padre; 33 egli regnerà sulla casa di Giacobbe in eterno, e il suo regno non avrà mai fine". 34 E Maria disse all’angelo: "Come avverrà questo, poiché non conosco uomo?". 35 L’angelo, rispondendo, le disse: "Lo Spirito Santo verrà su di te e la potenza dell’Altissimo ti coprirà della sua ombra, perciò anche colui che nascerà sarà chiamato Santo, Figlio di Dio. 36 Ed ecco, Elisabetta, tua parente, ha concepito anche lei un figlio nella sua vecchiaia e questo è il sesto mese per lei, che era chiamata sterile, 37 poiché nessuna parola di Dio rimarrà inefficace". 38 Maria disse: "Ecco, io sono la serva del Signore; mi sia fatto secondo la tua parola". E l’angelo si allontanò da lei.

39 In quei giorni Maria si alzò e andò in fretta nella regione montuosa, in una città di Giuda, 40 ed entrò in casa di Zaccaria e salutò Elisabetta. 41 Appena Elisabetta udì il saluto di Maria, il bambino le sobbalzò nel grembo; ed Elisabetta fu ripiena di Spirito Santo 42 e a gran voce esclamò: "Benedetta sei tu fra le donne e benedetto è il frutto del tuo seno! 43 Come mai mi è dato che la madre del mio Signore venga da me? 44 Poiché ecco, non appena la voce del tuo saluto mi è giunta agli orecchi, il bambino mi è balzato nel grembo per la gioia. 45 Beata è colei che ha creduto che quanto le è stato detto da parte del Signore avrà compimento".

46 E Maria disse: "L’anima mia magnifica il Signore,

47 e lo spirito mio esulta in Dio, mio Salvatore,

48 poiché egli ha riguardato alla bassezza della sua serva. Da ora in poi tutte le generazioni mi chiameranno beata,

49 poiché il Potente mi ha fatto grandi cose. Santo è il suo nome

50 e la sua misericordia è di età in età per quelli che lo temono.

51 Egli ha operato potentemente con il suo braccio ha disperso quelli che erano superbi nei pensieri del loro cuore;

52 ha detronizzato i potenti e ha innalzato gli umili;

53 ha ricolmato di beni gli affamati e ha rimandato a mani vuote i ricchi.

54 Ha soccorso Israele, suo servitore, ricordandosi della misericordia

55 di cui aveva parlato ai nostri padri, verso Abraamo e verso la sua discendenza per sempre".

56 Maria rimase con Elisabetta circa tre mesi, poi se ne tornò a casa sua.

57 Compiutosi per Elisabetta il tempo di partorire, diede alla luce un figlio. 58 I suoi vicini e i parenti udirono che il Signore aveva usato grande misericordia nei suoi confronti e se ne rallegravano con lei. 59 Ed ecco che nell’ottavo giorno vennero a circoncidere il bambino e lo chiamavano Zaccaria dal nome di suo padre. 60 Allora sua madre prese a parlare e disse: "No, sarà invece chiamato Giovanni". 61 Ed essi le dissero: "Non c’è nessuno nella tua parentela che porti questo nome". 62 E con dei cenni domandavano al padre come voleva che fosse chiamato. 63 Ed egli, chiesta una tavoletta, scrisse così: "Il suo nome è Giovanni". E tutti si meravigliarono. 64 In quell’istante la sua bocca fu aperta e la sua lingua sciolta ed egli parlava benedicendo Dio. 65 Allora tutti i loro vicini furono presi da timore; e tutte queste cose si divulgavano per tutta la regione montuosa della Giudea. 66 Tutti quelli che le udirono, le serbarono in cuor loro e dicevano: "Che sarà mai questo bambino?". Perché la mano del Signore era con lui.

67 E Zaccaria, suo padre, fu ripieno dello Spirito Santo, e profetizzò dicendo:

68 "Benedetto sia il Signore, il Dio d’Israele, perché ha visitato e riscattato il suo popolo,

69 e ci ha suscitato un potente salvatore nella casa di Davide suo servo,

70 come aveva promesso da tempo per bocca dei suoi profeti,

71 uno che ci salverà dai nostri nemici e dalle mani di tutti quelli che ci odiano.

72 Egli usa così misericordia verso i nostri padri e si ricorda del suo santo patto,

73 del giuramento che fece ad Abraamo nostro padre,

74 al fine di concederci che, liberati dalla mano dei nostri nemici, lo servissimo senza paura,

75 in santità e giustizia, alla sua presenza, tutti i giorni della nostra vita.

76 E tu, bambino, sarai chiamato profeta dell’Altissimo perché andrai davanti al Signore per preparare le sue vie,

77 per dare al suo popolo conoscenza della salvezza mediante il perdono dei loro peccati,

78 grazie ai sentimenti di misericordia del nostro Dio, per i quali l’Aurora dall’alto ci visiterà

79 per risplendere su quelli che giacciono in tenebre e in ombra di morte, per guidare i nostri passi verso la via della pace".

80 Ora il bambino cresceva e si fortificava nello spirito; e stette nei deserti fino al giorno in cui doveva manifestarsi a Israele.

1 Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, 2 după cum*Evr. 2:3.1 Pet. 5:1.2 Pet. 1:16.1 Ioan 1:1. ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la*Marcu 1:1.Ioan 15:27. început și au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am găsit*Fapte 15:19,25,28.1 Cor. 7:40. și eu cu cale, preaalesule*Fapte 11:4. Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir*Fapte 1:1. unele după altele, 4 ca*Ioan 20:31. să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

5 În*Mat. 2:1. zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din*1 Cron. 24:10,19.Neem. 12:4,17. ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta. 6 Amândoi erau neprihăniți*Fapte 7:1;17:1.1 Împ. 9:4.2 Împ. 20:3.Iov 1:1.Fapte 23:1;24:16.Filip. 3:6. înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. 7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, 9 după obiceiul preoției, a ieșit la*1 Cron. 24:19.2 Cron. 8:14;31:2. sorți să intre să tămâieze*Exod 30:7,8.1 Sam. 2:28.1 Cron. 23:13.2 Cron. 29:11. în Templul Domnului. 10 În*Lev. 16:17.Apoc. 8:3,4. ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. 11 Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului*Exod 30:1. pentru tămâiere. 12 Zaharia s-a*Jud. 6:22;13:22.Dan. 10:8. Vers. 29. Cap. 2:9.Fapte 10:4.Apoc. 1:17. înspăimântat, când l-a văzut, și l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei*Vers. 60,63. pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți*Vers. 58. se vor bucura de nașterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu*Num. 6:3.Jud. 13:4. Cap. 7:33. va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă*Ier. 1:5.Gal. 1:15. din pântecele maicii sale. 16 El*Mal. 4:5,6. va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17 Va*Mal. 4:5.Mat. 11:14.Marcu 9:12. merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El." 18 Zaharia a zis îngerului: „Din*Gen. 17:17. ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă." 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril*Dan. 8:16;9:21-23.Mat. 18:10.Evr. 1:14., care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. 20 Iată că vei*Ezec. 3:26;24:27. fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor." 21 Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. 22 Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut. 23 După ce i s-au împlinit zilele*2 Împ. 11:5.1 Cron. 9:25. de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. 24 Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci", zicea ea, 25 „iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi*Gen. 30:23.Is. 4:1;54:1,4. ia ocara dintre oameni."

26 În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită*Mat. 1:18. Cap. 2:4,5. cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune*Dan. 9:23;10:19. ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul*Jud. 6:12. este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!" 29 Tulburată*Vers. 12. foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31 Și*Is. 7:14.Mat. 1:21. iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune*Cap. 2:21. numele Isus. 32 El va fi mare și*Marcu 5:7. va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și*2 Sam. 7:11,12.Ps. 132:11.Is. 9:6,7;16:5.Ier. 23:5.Apoc. 3:7. Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va*Dan. 2:44;7:14,27.Obad. 21.Mica 4:7.Ioan 12:34.Evr. 1:8. împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit." 34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?" 35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt*Mat. 1:20. Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul*Mat. 14:33;26:63,64.Marcu 1:1.Ioan 1:34;20:31.Fapte 8:37.Rom. 1:4. lui Dumnezeu. 36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. 37 Căci*Gen. 18:14.Ier. 32:17.Zah. 8:6.Mat. 19:26.Marcu 10:27. Cap. 18:27.Rom. 4:21. niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." 38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!" Și îngerul a plecat de la ea.

39 Maria s-a sculat chiar în*Ios. 21:9-11. zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. 41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată*Jud. 5:24. Vers. 28. ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44 Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45 Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini." 46 Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește*1 Sam. 2:1.Ps. 34:2,3;35:9.Hab. 3:18. pe Domnul 47 și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit*1 Sam. 1:11.Ps. 138:6. spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi*Mal. 3:12. Cap. 11:27. vor zice fericită, 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine*Ps. 71:19;126:2,3.. Numele Lui este sfânt*Ps. 111:9., 50 și îndurarea*Gen. 17:7.Exod 20:6.Ps. 103:17,18. Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 51 El a arătat putere*Ps. 98:1;118:15.Is. 40:10;51:9;52:10. cu brațul Lui; a risipit*Ps. 33:10.1 Pet. 5:5. gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. 52 A răsturnat*1 Sam. 2:6.Iov 5:11.Ps. 113:6. pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. 53 Pe*1 Sam. 2:5.Ps. 34:10. cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. 54 A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte*Ps. 98:3.Ier. 31:3,20. de îndurarea Sa – 55 cum*Gen. 17:19.Ps. 132:11.Rom. 11:28.Gal. 3:16. făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac." 56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. 58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se*Vers. 14. bucurau împreună cu ea. 59 În*Gen. 17:12.Lev. 12:3. ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60 Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu*Vers. 13.. Ci are să se cheme Ioan." 61 Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta." 62 Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. 63 Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan*Vers. 13.." Și toți s-au minunat. 64 În clipa aceea*Vers. 20., i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos*Vers. 39. al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toți cei ce le auzeau le păstrau*Cap. 2:19,51. în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?" Și mâna*Gen. 39:2.Ps. 80:17;89:21.Fapte 11:21. Domnului era într-adevăr cu el.

67 Zaharia, tatăl lui, s-a*Ioel 2:28. umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: 68 „Binecuvântat*1 Împ. 1:48.Ps. 41:13;72:18;106:48. este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că*Exod 3:16;4:31.Ps. 111:9. Cap. 7:16. a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. 69 Și*Ps. 132:17. ne-a ridicat o mântuire puternică*1:69 Grecește: un corn de mântuire. în casa robului Său David, 70 cum*Ier. 23:5,6;30:10.Dan. 9:24.Fapte 3:21.Rom. 1:2. vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; 71 mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! 72 Astfel*Lev. 26:42.Ps. 98:3;105:8,9;106:45.Ezec. 16:60. Vers. 54. Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, 73 potrivit jurământului*Gen. 12:3;17:4;22:16,17.Evr. 6:13,17. prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, 74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim*Rom. 6:18,22.Evr. 9:14. fără frică, 75 trăind înaintea Lui în*Ier. 32:39,40.Efes. 4:24.2 Tes. 2:13.2 Tim. 1:9.Tit 2:12.1 Pet. 1:15.2 Pet. 1:4. sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. 76 Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci*Is. 40:3.Mal. 3:1;4:5.Mat. 11:10. Vers. 17. vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui 77 și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în*Marcu 1:4. Cap. 3:3. iertarea păcatelor lui; 78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, 79 ca să*Is. 9:2;42:7;49:9.Mat. 4:16.Fapte 26:18. lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" 80 Iar pruncul*Cap. 2:40. creștea și se întărea în duh. Și a*Mat. 3:1;11:7. stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.