1 In quel tempo uscì un decreto da parte di Cesare Augusto, che ordinava il censimento di tutto l’impero. 2 Questo censimento fu il primo fatto mentre Quirinio governava la Siria. 3 Tutti andavano a farsi registrare, ciascuno alla sua città.

4 Anche Giuseppe salì in Giudea dalla Galilea, dalla città di Nazaret, alla città di Davide chiamata Betlemme, perché era della casa e della famiglia di Davide, 5 per farsi registrare con Maria sua sposa che era incinta.

6 Mentre erano là, si compì per lei il tempo del parto 7 ed ella diede alla luce il suo figlio primogenito; lo fasciò e lo pose a giacere in una mangiatoia, perché non c’era posto per loro nell’albergo.

8 In quella stessa regione c’erano dei pastori che stavano nei campi e di notte facevano la guardia al loro gregge. 9 E un angelo del Signore si presentò a loro e la gloria del Signore risplendé intorno a loro e furono presi da gran timore. 10 E l’angelo disse loro: "Non temete, perché ecco, vi reco la buona notizia di una grande gioia che tutto il popolo avrà: 11 ‘Oggi, nella città di Davide, è nato per voi un Salvatore, che è Cristo, il Signore. 12 E questo vi servirà di segno: troverete un bambino fasciato e coricato in una mangiatoia’".

13 E a un tratto vi fu con l’angelo una moltitudine dell’esercito celeste, che lodava Dio e diceva:

14 "Gloria a Dio nei luoghi altissimi, pace in terra fra gli uomini che egli gradisce!".

15 Quando gli angeli se ne furono andati da verso il cielo, i pastori presero a dire tra loro: "Passiamo fino a Betlemme e vediamo questo che è avvenuto e che il Signore ci ha fatto sapere". 16 Andarono in fretta e trovarono Maria, Giuseppe e il bambino che giaceva nella mangiatoia 17 e, vedutolo, divulgarono ciò che era loro stato detto di quel bambino. 18 E tutti quelli che li udirono si meravigliarono delle cose dette loro dai pastori. 19 Maria serbava in sé tutte quelle cose, meditandole in cuor suo. 20 E i pastori se ne tornarono, glorificando e lodando Dio per tutto quello che avevano udito e visto, com’era stato loro annunciato.

21 Quando furono compiuti gli otto giorni dopo i quali egli doveva essere circonciso, gli fu posto il nome Gesù, che gli era stato dato dall’angelo prima che egli fosse concepito. 22 Quando furono compiuti i giorni della loro purificazione, secondo la legge di Mosè, portarono il bambino a Gerusalemme per presentarlo al Signore, 23 com’è scritto nella legge del Signore: "Ogni maschio primogenito sarà chiamato santo al Signore", 24 e per offrire il sacrificio di cui parla la legge del Signore, di un paio di tortore o di due giovani piccioni.

25 Vi era a Gerusalemme un uomo di nome Simeone; quest’uomo era giusto e timorato di Dio e aspettava la consolazione d’Israele; lo Spirito Santo era sopra lui 26 e gli era stato rivelato dallo Spirito Santo che non avrebbe visto la morte prima di aver visto il Cristo del Signore. 27 Ed egli, mosso dallo Spirito, andò al tempio e, come i genitori vi portavano il bambino Gesù per adempiere a suo riguardo le prescrizioni della legge, 28 se lo prese anch’egli nelle braccia, benedisse Dio e disse:

29 "Ora, o mio Signore, tu lasci andare in pace il tuo servo, secondo la tua parola,

30 perché gli occhi miei hanno visto la tua salvezza,

31 che hai preparato dinanzi a tutti i popoli

32 per essere luce da illuminare le genti e gloria del tuo popolo Israele".

33 Il padre e la madre di Gesù restavano meravigliati delle cose che dicevano di lui. 34 E Simeone li benedisse, e disse a Maria, sua madre: "Ecco, egli è posto a caduta e a rialzamento di molti in Israele, come segno di contraddizione 35 (e a te stessa una spada trapasserà l’anima), affinché i pensieri di molti cuori siano svelati".

36 Vi era anche Anna, profetessa, figlia di Fanuel, della tribù di Aser, la quale era di età avanzata. Dopo essere vissuta con il marito sette anni dalla sua verginità, 37 era rimasta vedova e aveva raggiunto gli ottantaquattro anni. Ella non si allontanava mai dal tempio, servendo Dio notte e giorno con digiuni e preghiere. 38 Sopraggiunta in quella stessa ora, lodava anch’ella Dio e parlava del bambino a tutti quelli che aspettavano la redenzione di Gerusalemme.

39 Quando ebbero adempiuto tutte le prescrizioni della legge del Signore, tornarono in Galilea, a Nazaret, loro città.

40 Il bambino cresceva e si fortificava, essendo ripieno di sapienza, e la grazia di Dio era sopra lui.

41 I suoi genitori andavano ogni anno a Gerusalemme per la festa di Pasqua.

42 Quando egli fu giunto ai dodici anni, salirono a Gerusalemme, secondo l’usanza della festa; 43 passati i giorni della festa, come se ne tornavano, il fanciullo Gesù rimase in Gerusalemme all’insaputa dei genitori, 44 i quali, pensando che egli fosse nella comitiva, camminarono una giornata, poi si misero a cercarlo fra i parenti e i conoscenti 45 e, non avendolo trovato, tornarono a Gerusalemme alla sua ricerca. 46 Tre giorni dopo lo trovarono nel tempio, seduto in mezzo ai dottori, che li ascoltava e faceva loro delle domande; 47 tutti quelli che lo udivano si stupivano del suo senno e delle sue risposte. 48 Vedutolo, sbigottirono; e sua madre gli disse: "Figlio, perché ci hai fatto così? Ecco, tuo padre e io ti cercavamo, stando in gran pena". 49 Ed egli disse loro: "Perché mi cercavate? Non sapevate che io dovevo trovarmi nella casa del Padre mio?". 50 Ed essi non compresero la parola che egli aveva detto loro. 51 Poi discese con loro, andò a Nazaret e stava loro sottomesso; e sua madre serbava tutte queste cose in cuor suo.

52 E Gesù cresceva in sapienza, in statura e in grazia davanti a Dio e agli uomini.

1 În vremea aceea, a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 2 Înscrierea aceasta*Fapte 5:37. s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. 3 Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4 Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea*1 Sam. 16:1,4.Ioan 7:42. lui David, numită Betleem, pentru că*Mat. 1:16. Cap. 1:27. era din casa și din seminția lui David, 5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica*Mat. 1:18. Cap. 1:27. lui, care era însărcinată. 6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. 7 Și a*Mat. 1:25. născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

8 În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9 Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei*Cap. 1:12. s-au înfricoșat foarte tare. 10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru*Gen. 12:3.Mat. 28:19.Marcu 1:15. Vers. 31,32. Cap. 24:47.Col. 1:23. tot norodul: 11 astăzi*Is. 9:6., în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor*Mat. 1:21., care*Mat. 1:16;16:16. Cap. 1:43.Fapte 2:36;10:36.Filip. 2:11. este Hristos, Domnul. 12 Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle." 13 Și*Gen. 28:12;32:1,2.Ps. 103:20,21;148:2.Dan. 7:10.Evr. 1:14.Apoc. 5:11. deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: 14 „Slavă*Cap. 19:38.Efes. 1:6;3:10,21.Apoc. 5:13. lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace*Is. 57:19. Cap. 1:79.Rom. 5:1.Efes. 2:17.Col. 1:20. pe pământ între oamenii plăcuți*Ioan 3:16.Efes. 2:4,7.2 Tes. 2:13.1 Ioan 4:9,10. Lui." 15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul." 16 S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. 17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 18 Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. 19 Maria*Gen. 37:11. Cap. 1:66. Vers. 51. păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. 20 Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese.

21 Când*Gen. 17:12.Lev. 12:3. Cap. 1:59. a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS*Mat. 1:21,25. Cap. 1:31., nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. 22 Și, când s-au împlinit zilele*Lev. 12:2-4,6. pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice*Exod 13:2;22:29;34:19.Num. 3:13;8:17;18:15. întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului", 24 și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum*Lev. 12:2,6,8. este poruncit în Legea Domnului.

25 Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta*Is. 40:1.Marcu 15:43. Vers. 38. mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă*Ps. 89:48.Evr. 11:5. pe Hristosul Domnului. 27 El a venit în Templu mânat de*Mat. 4:1. Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, 28 Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29 „Acum*Gen. 46:30.Filip. 1:23., slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. 30 Căci au văzut*Is. 52:10. Cap. 3:6. ochii mei mântuirea Ta, 31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, 32 lumina*Is. 9:2;42:6;49:6;60:1-3.Mat. 4:16.Fapte 13:47;28:28. care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel." 33 Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. 34 Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea*Is. 8:14.Osea 14:9.Mat. 21:44.Rom. 9:32,33.1 Cor. 1:23,24.2 Cor. 2:16.1 Pet. 2:7,8. și ridicarea multora în Israel și să fie un semn*Fapte 28:22. care va stârni împotrivire. 35 Chiar*Ps. 42:10.Ioan 19:25. sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi." 36 Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. 37 Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu și zi*Fapte 26:7.1 Tim. 5:5. și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. 38 A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau*Marcu 15:43. Vers. 25. Cap. 24:21. mântuirea Ierusalimului.

39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 40 Iar*Cap. 1:80. Vers. 52. Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

41 Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în*Exod 23:15,17;34:23.Deut. 16:1,16. fiecare an, la Praznicul Paștelor. 42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. 43 Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. 44 Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. 45 Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. 47 Toți care-L auzeau rămâneau uimiți*Mat. 7:28.Marcu 1:22. Cap. 4:22,32.Ioan 7:15,46. de priceperea și răspunsurile Lui. 48 Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare." 49 El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în*Ioan 2:16.casa Tatălui Meu?"50 Dar ei*Cap. 9:45;18:34. n-au înțeles spusele Lui. 51 Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mamă-Sa păstra*Dan. 7:28. Vers. 19. toate cuvintele acestea în inima ei. 52 Și Isus creștea*1 Sam. 2:26. Vers. 40. în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.