1 Il primo giorno della settimana, la mattina molto presto, esse si recarono al sepolcro, portando gli aromi che avevano preparato. 2 E trovarono la pietra rotolata dal sepolcro. 3 Ma, essendo entrate, non trovarono il corpo del Signore Gesù. 4 Mentre se ne stavano perplesse di ciò, ecco che apparvero davanti a loro due uomini in vesti sfolgoranti; 5 essendo impaurite, chinarono il viso a terra ed essi dissero loro: "Perché cercate il vivente fra i morti? 6 Egli non è qui, ma è risuscitato; ricordatevi come egli vi parlò quando era ancora in Galilea, 7 dicendo che il Figlio dell’uomo doveva essere dato nelle mani di uomini peccatori, essere crocifisso e il terzo giorno risuscitare". 8 Esse si ricordarono delle sue parole 9 e, tornate dal sepolcro, annunciarono tutte queste cose agli undici e a tutti gli altri. 10 Quelle che dissero queste cose agli apostoli erano: Maria Maddalena, Giovanna, Maria madre di Giacomo e le altre donne che erano con loro. 11 Quelle parole parvero loro un vaneggiare, e non credettero alle donne.

12 Ma Pietro, alzatosi, corse al sepolcro; essendosi chinato a guardare, vide soltanto le fasce e se ne andò meravigliandosi fra sé stesso di quello che era avvenuto.

13 Due di loro se ne andavano in quello stesso giorno a un villaggio di nome Emmaus, distante da Gerusalemme sessanta stadi, 14 e parlavano tra loro di tutte le cose che erano accadute. 15 Mentre parlavano e discutevano insieme, Gesù stesso si avvicinò e cominciò a camminare con loro. 16 Ma i loro occhi erano impediti così da non riconoscerlo. 17 Egli domandò loro: "Di che parlate fra di voi lungo il cammino?". Ed essi si fermarono tutti tristi. 18 Uno dei due, di nome Cleopa, rispondendo, gli disse: "Tu solo tra i forestieri, stando in Gerusalemme, non hai saputo le cose che vi sono avvenute in questi giorni?". 19 Ed egli disse loro: "Quali?". Essi gli risposero: "Il fatto di Gesù Nazareno, che era un profeta potente in opere e in parole davanti a Dio e a tutto il popolo; 20 di come i capi sacerdoti e i nostri magistrati lo hanno fatto condannare a morte e lo hanno crocifisso. 21 Noi speravamo che fosse lui che avrebbe riscattato Israele, invece, con tutto ciò, ecco il terzo giorno da quando sono avvenute queste cose. 22 È vero che certe donne tra di noi ci hanno fatto stupire; essendo andate la mattina di buon’ora al sepolcro 23 e non avendo trovato il suo corpo, sono venute dicendo di aver avuto anche una visione di angeli, i quali dicono che egli vive. 24 Alcuni dei nostri sono andati al sepolcro e hanno trovato la cosa così come avevano detto le donne, ma lui non lo hanno visto". 25 Allora Gesù disse loro: "O insensati e lenti di cuore a credere a tutte le cose che i profeti hanno detto! 26 Non era necessario che il Cristo soffrisse queste cose ed entrasse quindi nella sua gloria?". 27 E, cominciando da Mosè e da tutti i profeti, spiegò loro in tutte le Scritture le cose che lo riguardavano. 28 Quando si furono avvicinati al villaggio dove andavano, egli fece come se volesse andare oltre. 29 Essi gli fecero forza, dicendo: "Rimani con noi, perché si fa sera e il giorno è già declinato". Ed egli entrò per rimanere con loro. 30 Quando si fu messo a tavola con loro, prese il pane, lo benedisse e, spezzatolo, lo diede loro. 31 Allora gli occhi loro furono aperti e lo riconobbero, ma egli scomparve alla loro vista. 32 Ed essi dissero l’uno all’altro: "Non ardeva il nostro cuore dentro di noi, mentre egli ci parlava per la via e ci spiegava le Scritture?". 33 E, alzatisi in quella stessa ora, tornarono a Gerusalemme e trovarono riuniti gli undici e quelli che erano con loro, 34 i quali dicevano: "Il Signore è veramente risuscitato ed è apparso a Simone". 35 Essi pure raccontarono le cose avvenute loro per la via e come era stato riconosciuto da loro nello spezzare il pane.

36 Ora, mentre essi parlavano di queste cose, Gesù stesso comparve in mezzo a loro e disse: "Pace a voi!". 37 Ma essi, smarriti e impauriti, pensavano di vedere uno spirito. 38 Ed egli disse loro: "Perché siete turbati? E perché vi sorgono in cuore tali pensieri? 39 Guardate le mie mani e i miei piedi, perché sono proprio io; toccatemi e guardate, perché uno spirito non ha carne e ossa come vedete che ho io".

40 E, detto questo, mostrò loro le mani e i piedi. 41 Ma, siccome per la gioia non credevano ancora e si stupivano, disse loro: "Avete qui nulla da mangiare?". 42 Essi gli porsero un pezzo di pesce arrostito, 43 egli lo prese e mangiò in loro presenza.

44 Poi disse loro: "Queste sono le cose che io vi dicevo quando ero ancora con voi: che era necessario che tutte le cose scritte di me nella legge di Mosè, nei profeti e nei Salmi, fossero adempiute". 45 Allora aprì loro la mente per comprendere le Scritture, e disse loro: 46 "Così è scritto: che il Cristo avrebbe sofferto, sarebbe risuscitato dai morti il terzo giorno 47 e che nel suo nome si sarebbe predicato il ravvedimento e il perdono dei peccati a tutte le genti, cominciando da Gerusalemme. 48 Voi siete testimoni di queste cose. 49 Ed, ecco, io mando su voi quello che il Padre mio ha promesso; quanto a voi, rimanete in questa città, finché dall’alto siate rivestiti di potenza".

50 Poi li condusse fuori fin presso Betania e, alzate in alto le mani, li benedisse. 51 Mentre li benediceva, si separò da loro e fu portato su nel cielo. 52 Essi, adoratolo, tornarono a Gerusalemme con grande gioia; 53 ed erano continuamente nel tempio, benedicendo Dio.

1 În ziua întâi*Mat. 28:1.Marcu 16:1.Ioan 20:1. a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus*Cap. 23:56. miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au*Mat. 28:2.Marcu 16:4. găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3 au intrat*Marcu 16:5. Vers. 23. înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Fiindcă nu știau ce să creadă, iată*Ioan 20:12.Fapte 1:10. că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. 5 Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă*Mat. 16:21;17:23.Marcu 8:31;9:31. Cap. 9:22. aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze." 8 Și ele și-au*Ioan 2:22. adus aminte de cuvintele lui Isus.

9 La*Mat. 28:8.Marcu 16:10. întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana*Cap. 8:3., Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Cuvintele acestea li*Marcu 16:11. Vers. 25. se păreau apostolilor basme și nu le credeau. 12 Dar*Ioan 20:3,6. Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

13 În aceeași zi, iată, doi*Marcu 16:12. ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14 și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus*Mat. 18:20. Vers. 36. S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii*Ioan 20:14;21:4. lor erau împiedicați să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?" Și ei s-au oprit, uitându-se triști. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit*Ioan 19:25. Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" 19 „Ce?", le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care*Mat. 21:11. Cap. 7:16.Ioan 3:2;4:19;6:14.Fapte 2:22. era un proroc puternic*Fapte 7:22. în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. 20 Cum*Cap. 23:1.Fapte 13:27,28. preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela*Cap. 1:68;2:38.Fapte 1:6. care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă niște*Mat. 28:8.Marcu 16:10. Vers. 9,10.Ioan 20:18. femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au*Vers. 12. dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut." 25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!26 Nu*Vers. 46.Fapte 17:3.1 Pet. 1:11.trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?"27 Și*Vers. 45. a început de la Moise*Gen. 3:15;22:18;26:4;49:10.Num. 21:9.Deut. 18:15. și de la toți*Ps. 16:9,10;22;132:11.Is. 7:14;9:6;40:10,11;50:6;53.Ier. 23:5;33:14,15.Ezec. 34:23;37:25.Dan. 9:24.Mica 7:20.Mal. 3:1;4:2. prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El*Gen. 32:26;42:7.Marcu 6:48. S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei*Gen. 19:3.Fapte 16:15. au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut." Și a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când ședea la masă cu ei, a*Mat. 14:19. luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?" 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc 34 și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon*1 Cor. 15:5.." 35 Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

36 Pe*Marcu 16:14.Ioan 20:19.1 Cor. 15:5. când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!"37 Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh*Marcu 6:49.. 38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?39 Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă*Ioan 20:20,27.și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu."40 (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) 41 Fiindcă ei, de*Gen. 45:26.Ioan 21:5. bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?"42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43 El*Fapte 10:41. le-a luat și a mâncat înaintea lor. 44 Apoi, le-a zis: „Iată*Mat. 16:21;17:22;20:18.Marcu 8:31. Cap. 9:22; 18:31. Vers. 6.ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi."45 Atunci le-a*Fapte 16:14. deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46 Și le-a zis: „Așa*Vers. 26.Ps. 22.Is. 50:6;53:2.Fapte 17:3.este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți.47 Și să se propovăduiască tuturor neamurilor*Dan. 9:24.Fapte 13:38,46.1 Ioan 2:12., în Numele Lui, pocăința și iertarea*Fapte 12:3.Ps. 22:27.Is. 48:6,22.Ier. 31:34.Osea 2:23.Mica 4:2.Mal. 1:11.păcatelor, începând din Ierusalim.48 Voi*Ioan 15:27.Fapte 1:8,22;2:32;3:15.sunteți martori ai acestor lucruri.49 Și iată*Is. 44:3.Ioel 2:28.Ioan 14:16,26;15:26;16:7.Fapte 1:4;2:1.că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus."

50 El i-a dus până*Fapte 1:12. spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 După ce*2 Împ. 2:11.Marcu 16:19.Ioan 20:17.Fapte 1:9.Efes. 4:8. I s-au închinat, ei*Mat. 9:17. s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 53 Și tot timpul stăteau în Templu*Fapte 2:46;5:42. și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.