1 Quando il re Ezechia udì queste cose, si stracciò le vesti, si coprì di un sacco ed entrò nella casa dell’Eterno. 2 Mandò Eliachim, prefetto del palazzo, Scebna il segretario e i più anziani tra i sacerdoti, coperti di sacchi, dal profeta Isaia, figlio di Amots. 3 Essi gli dissero: "Così parla Ezechia: ‘Questo è giorno di angoscia, di castigo, di vergogna; poiché i figli stanno per uscire dal grembo materno, ma manca la forza per partorirli. 4 Forse l’Eterno, il tuo Dio, ha udito tutte le parole di Rabsaché, che il re d’Assiria, suo signore, ha mandato a oltraggiare l’Iddio vivente; e, forse, l’Eterno, il tuo Dio, punirà le parole che ha udito. Rivolgigli dunque una preghiera in favore del resto del popolo che rimane ancora!’". 5 I servi del re Ezechia si recarono dunque da Isaia. 6 E Isaia disse loro: "Ecco ciò che direte al vostro signore: ‘Così dice l’Eterno: Non ti spaventare per le parole che hai udito, con le quali i servi del re d’Assiria mi hanno insultato. 7 Ecco, io metterò in lui uno spirito tale che, all’udire una certa notizia, egli tornerà al suo paese; e io lo farò morire di spada nel suo paese’". 8 Rabsaché tornò dal re d’Assiria, e lo trovò che assediava Libna; poiché egli aveva saputo che il suo signore era partito da Lachis. 9 Sennacherib ricevette notizie di Tiraca, re di Etiopia, che dicevano: "Ecco, egli si è mosso per darti battaglia"; perciò inviò di nuovo dei messaggeri a Ezechia, dicendo loro: 10 "Direte così a Ezechia, re di Giuda: ‘Il tuo Dio, nel quale confidi, non ti inganni dicendo: Gerusalemme non sarà data nelle mani del re d’Assiria. 11 Ecco, tu hai udito quello che i re d’Assiria hanno fatto a tutti i paesi, e come li hanno distrutti; e tu ti salveresti? 12 Gli dèi delle nazioni che i miei padri distrussero, gli dèi di Gozan, di Caran, di Resef, dei figli di Eden che erano a Telassar, riuscirono forse a liberarle? 13 Dov’è il re di Camat, il re di Arpad, e il re della città di Sefarvaim, di Ena e di Ivva?’". 14 Ezechia ricevette la lettera dalle mani dei messaggeri e la lesse; poi salì alla casa dell’Eterno e la spiegò davanti all’Eterno; 15 e davanti all’Eterno pregò in questo modo: "O Eterno, Dio d’Israele, che siedi sopra i cherubini, tu, tu solo sei l’Iddio di tutti i regni della terra; tu hai fatto i cieli e la terra. 16 O Eterno, porgi il tuo orecchio, e ascolta! o Eterno, apri i tuoi occhi, e guarda! Ascolta le parole di Sennacherib, che ha mandato quest’uomo per insultare l’Iddio vivente! 17 È vero, o Eterno: i re d’Assiria hanno devastato le nazioni e i loro paesi, 18 e hanno gettato nel fuoco i loro dèi; perché quelli non erano dèi; erano opera delle mani degli uomini; erano legno e pietra ed essi li hanno distrutti. 19 Ma ora, o Eterno, o Dio nostro, salvaci, ti supplico, dalle sue mani, affinché tutti i regni della terra riconoscano che tu solo, o Eterno, sei Dio!". 20 Allora Isaia, figlio di Amots, mandò a dire a Ezechia: "Così parla l’Eterno, l’Iddio d’Israele: ‘Ho udito la preghiera che mi hai rivolto riguardo a Sennacherib, re d’Assiria. 21 Questa è la parola che l’Eterno ha pronunciato contro di lui: La vergine figlia di Sion ti disprezza, si fa beffe di te; la figlia di Gerusalemme scuote il capo dietro a te. 22 Chi hai insultato e oltraggiato? Contro chi hai alzato la voce e elevato gli occhi in alto? contro il Santo d’Israele! 23 Tu hai insultato il Signore per bocca dei tuoi messaggeri, e hai detto: - Con la moltitudine dei miei carri io sono salito in cima alle montagne, sono penetrato nei nascondigli del Libano; io abbatterò i suoi cedri più alti, i suoi cipressi più belli e arriverò al suo rifugio più lontano, alla sua magnifica foresta. 24 Io ho scavato e ho bevuto acque straniere; con la pianta dei miei piedi prosciugherò tutti i fiumi d’Egitto. - 25 Non hai udito? Da lungo tempo ho preparato questo: dai tempi antichi ne ho formato il disegno; e ora ho fatto in modo che si compia: che tu riduca città forti in monti di rovine. 26 I loro abitanti, privi di forza, sono spaventati e confusi; sono come l’erba dei campi, come la tenera verdura dei prati, come l’erbetta che nasce sui tetti, come grano secco prima che formi la spiga. 27 Ma io so quando ti siedi, quando esci, quando entri e quando ti infuri contro di me. 28 Poiché ti sei infuriato contro di me e la tua arroganza è giunta alle mie orecchie, io ti metterò il mio anello nelle narici, il mio morso in bocca, e ti ricondurrò indietro per la via dalla quale sei venuto’. 29 E questo, o Ezechia, ti servirà di segno: Quest’anno si mangerà il frutto del grano caduto; il secondo anno, quello che crescerà da sé; ma il terzo anno, seminerete e mieterete; pianterete vigne e ne mangerete il frutto. 30 E il rimanente della casa di Giuda e scamperà, continuerà a mettere radici in basso e a portare frutto in alto; 31 poiché da Gerusalemme uscirà un residuo, e dal monte Sion usciranno quelli che sono scampati. Questo farà lo zelo ardente dell’Eterno degli eserciti! 32 Perciò così parla l’Eterno riguardo al re d’Assiria: ‘Egli non entrerà in questa città, e non vi lancerà freccia; non la assalirà con scudi, e non alzerà trincee contro di essa. 33 Egli se ne tornerà per la via da dove è venuto, e non entrerà in questa città’, dice l’Eterno. 34 ‘Io proteggerò questa città per salvarla, per amore di me stesso e per amore di Davide, mio servo’". 35 Quella stessa notte avvenne che l’angelo dell’Eterno uscì e colpì nell’accampamento degli Assiri centottantacinquemila uomini; e quando la gente si alzò la mattina, erano tutti cadaveri. 36 Allora Sennacherib re d’Assiria tolse l’accampamento, partì e se ne tornò a Ninive, dove rimase; 37 e, mentre egli stava adorando nella casa del suo dio Nisroc, i suoi figli Adrammelec e Sareser lo uccisero a colpi di spada, e si rifugiarono nel paese di Ararat. Esaraddon, suo figlio, regnò al suo posto.

1 Când a auzit împăratul Ezechia*Is. 37:1. lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrâni, acoperiți cu saci, la prorocul*Luca 3:4. Isaia, fiul lui Amoț. 3 Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. 4 Poate*2 Sam. 16:12. că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul*Cap. 18:35. Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi*Ps. 50:21. pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai rămas.’" 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6 Și Isaia*Is. 37:6. le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii*Cap. 18:17. împăratului Asiriei. 7 Voi pune în el un duh*Vers. 35-37.Ier. 51:1. care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»’" 8 Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din*Cap. 18:14. Lachis. 9 Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste*1 Sam. 23:27. cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta." Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: 10 „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care*Cap. 18:5. te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! 12 Dumnezeii*Cap. 18:33. neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui*Ezec. 27:23. Eden din Telasar? 13 Unde*Cap. 18:34. sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?’" 14 Ezechia*Is. 37:14. a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, 15 căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi*1 Sam. 4:4.Ps. 80:1. pe heruvimi! Tu*1 Împ. 18:39.Is. 44:6.Ier. 10:10-12. ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. 16 Doamne, pleacă-Ți*Ps. 31:2. urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți*2 Cron. 6:40. ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis*Vers. 4. pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 17 Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările 18 și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări*Ps. 115:4.Ier. 10:3. făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile*Ps. 83:18. pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!" 20 Atunci, Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit*Is. 37:21. rugăciunea*Ps. 65:2. pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’

21 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:

‘Fecioara, fiica*Plâng. 2:13. Sionului, te disprețuiește și râde de tine;

fata Ierusalimului dă*Iov 16:4.Ps. 22:7,8.Plâng. 2:15. din cap după tine.

22 Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?

Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii?

Împotriva Sfântului*Ps. 71:22.Is. 5:24.Ier. 51:5. lui Israel!

23 Prin solii*Cap. 18:17. tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis:

«Cu*Ps. 20:7. mulțimea carelor mele, am suit

vârful munților, coastele Libanului!

Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui

și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;

24 am săpat și am băut ape străine

și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»

25 N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri*Is. 45:7. și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească

și să prefaci*Is. 10:5. cetăți întărite în mormane de dărâmături.

26 Locuitorii lor sunt neputincioși,

îngroziți și înmărmuriți;

au ajuns ca iarba*Ps. 129:6. de pe câmp și ca verdeața fragedă,

ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.

27 Dar știu*Ps. 139:1. când stai jos, când ieși și când intri

și când ești furios împotriva Mea.

28 Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,

de aceea voi pune belciugul*Iov 41:2.Ezec. 29:4;38:4.Amos 4:2. Meu în nările tale

și zăbala Mea, între buzele tale

și te voi face să te întorci pe drumul*Vers. 33,36,37. pe care ai venit.

29 Acesta să-ți fie*1 Sam. 2:34. Cap. 20:8,9.Is. 7:11,14.Luca 2:12. semnul:

Anul acesta veți mânca ce crește de la sine

și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,

dar în al treilea an veți semăna, veți secera,

veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.

30 Rămășița*2 Cron. 32:22,23. din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,

va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod.

31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță

și din muntele Sionului, cei scăpați.

Iată ce va face râvna*Is. 9:7. Domnului oștirilor.

32 De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei:

«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea,

nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.

33 Se va întoarce pe drumul pe care a venit

și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul.

34 «Căci Eu voi ocroti*Cap. 20:6. cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,

din pricina Mea și din pricina robului*1 Împ. 11:12,13. Meu David.»’"

35 În noaptea*2 Cron. 32:21.Is. 37:36. aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36 Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive*Gen. 10:11.. 37 Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec*2 Cron. 32:21. și Șarețer, fiii săi, l-au*Vers. 7. ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon*Ezra 4:2..