1 Quando l’Eterno volle rapire in cielo Elia in un turbine, Elia partì da Ghilgal con Eliseo. 2 Ed Elia disse a Eliseo: "Fermati qui, ti prego, poiché l’Eterno mi manda fino a Betel". Ma Eliseo rispose: "Com’è vero che l’Eterno vive, e che vive l’anima tua, io non ti lascerò". Così scesero a Betel. 3 I discepoli dei profeti che erano a Betel andarono a trovare Eliseo, e gli dissero: "Tu sai che l’Eterno quest’oggi rapirà in alto il tuo signore?". Egli rispose: "Sì, lo so; tacete!". 4 Ed Elia gli disse: "Eliseo, fermati qui, ti prego, poiché l’Eterno mi manda a Gerico". Egli rispose: "Com’è vero che l’Eterno vive, e che vive l’anima tua, io non ti lascerò". Così andarono a Gerico. 5 I discepoli dei profeti che erano a Gerico si avvicinarono a Eliseo, e gli dissero: "Tu sai che l’Eterno quest’oggi rapirà in alto il tuo signore?". Egli rispose: "Sì, lo so; tacete!". 6 Ed Elia gli disse: "Fermati qui, ti prego, poiché l’Eterno mi manda al Giordano". Egli rispose: "Com’è vero che l’Eterno vive, e che vive l’anima tua, io non ti lascerò". E proseguirono il cammino assieme. 7 E cinquanta uomini tra i discepoli dei profeti andarono dietro di loro e si fermarono di fronte al Giordano, da lontano, mentre Elia ed Eliseo si fermarono sulla riva del Giordano. 8 Allora Elia prese il suo mantello, lo rotolò e percosse le acque, le quali si divisero di qua e di là, in modo che passarono entrambi a piedi asciutti. 9 E, quando furono passati, Elia disse a Eliseo: "Chiedi quello che vuoi che io faccia per te, prima che io ti sia tolto". Eliseo rispose: "Ti prego, mi sia data una parte doppia del tuo spirito!". 10 Elia disse: "Tu chiedi una cosa difficile; tuttavia, se tu mi vedi quando io sarò rapito, ti sarà dato quello che chiedi; ma se non mi vedi, non ti sarà dato". 11 Nel mentre continuavano a camminare discorrendo insieme, ecco un carro di fuoco e dei cavalli di fuoco che li separarono l’uno dall’altro, ed Elia salì al cielo in un turbine. 12 Eliseo lo vide e si mise a gridare: "Padre mio, padre mio! Carro d’Israele e sua cavalleria!". Poi non lo vide più. E, afferrate le proprie vesti, le strappò in due pezzi; 13 e raccolse il mantello che era caduto di dosso a Elia, tornò indietro, e si fermò sulla riva del Giordano. 14 E, preso il mantello che era caduto di dosso a Elia, percosse le acque e disse: "Dov’è l’Eterno, l’Iddio di Elia?". E quando anche lui ebbe percosso le acque, queste si divisero di qua e di là, ed Eliseo passò. 15 Quando i discepoli dei profeti che stavano a Gerico di fronte al Giordano videro Eliseo, dissero: "Lo spirito di Elia si è posato sopra Eliseo". E gli andarono incontro, si inchinarono fino a terra davanti a lui, 16 e gli dissero: "Ecco qui fra i tuoi servi cinquanta uomini robusti: lascia che vadano in cerca del tuo signore, se mai lo Spirito dell’Eterno lo avesse preso e gettato su qualche monte o in qualche valle". Eliseo rispose: "Non li mandate". 17 Ma insistettero tanto con lui, che egli fu confuso, e disse: "Mandateli". Allora quelli mandarono cinquanta uomini, che cercarono Elia per tre giorni, e non lo trovarono. 18 Quando tornarono da lui, che si era fermato a Gerico, egli disse loro: "Non vi avevo detto di non andare?". 19 Gli abitanti della città dissero a Eliseo: "Ecco, il soggiorno in questa città è gradevole, come vede il mio signore; ma le acque sono cattive e il paese è sterile". 20 Egli disse: "Portatemi una scodella nuova, e mettetevi del sale". Quelli gliela portarono. 21 Egli andò alla sorgente delle acque, vi gettò il sale, e disse: "Così dice l’Eterno: ‘Io rendo sane queste acque, ed esse non saranno più causa di morte né di sterilità’". 22 Così le acque furono rese sane e tali sono rimaste fino al giorno d’oggi, secondo la parola che Eliseo aveva pronunciato. 23 Poi di là Eliseo salì a Betel; e, mentre saliva lungo la strada, uscirono dalla città dei ragazzi che lo deridevano, dicendo: "Sali, calvo! Sali, calvo!": 24 Egli si voltò, li vide, e li maledisse nel nome dell’Eterno; allora due orse uscirono dal bosco e sbranarono quarantadue di quei ragazzi. 25 Di là Eliseo si recò sul monte Carmelo, da dove poi tornò a Samaria.

1 Când a voit Domnul să ridice*Gen. 5:24. pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu*1 Împ. 19:21. Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici*Rut 1:15,16., te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel." Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul*1 Sam. 1:26. Vers. 4,6. Cap. 4:30. tău că nu te voi părăsi." Și s-au coborât la Betel. 3 Fiii prorocilor*1 Împ. 20:35. Vers. 5,7,15. Cap. 4:1,38;9:1. care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți." 4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon." El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!" Și au ajuns la Ierihon. 5 Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți." 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și amândoi și-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci, Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit*Exod 14:21.Ios. 3:16. Vers. 14. într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!" 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa." 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car*Cap. 6:17.Ps. 104:4. de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita și striga: „Părinte!*Cap. 13:14. Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți 13 și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și a lovit apele, care s-au despărțit*Vers. 8. într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

15 Fiii prorocilor care erau în fața*Vers. 7. Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate*1 Împ. 18:12.Ezec. 8:3.Fapte 8:39. că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale." El a răspuns: „Nu-i trimiteți!" 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i!" Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?"

19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă." 20 El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el." Și i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat*Exod 15:25. Cap. 4:41;6:6.Ioan 9:6. sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’" 22 Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

23 De acolo s-a suit la Betel. Și, pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!" 24 El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.