1 Giuseppe andò quindi a informare Faraone, e gli disse: "Mio padre e i miei fratelli con le loro greggi, con i loro armenti e con tutto quello che hanno, sono venuti dal paese di Canaan; ed ecco, sono nel paese di Goscen". 2 E prese cinque uomini tra i suoi fratelli e li presentò al Faraone. 3 E Faraone disse ai fratelli di Giuseppe: "Qual è la vostra occupazione?". Ed essi risposero al Faraone: "I tuoi servitori sono pastori, come furono i nostri padri". 4 Poi dissero al Faraone: "Siamo venuti per abitare in questo paese, perché nel paese di Canaan non c’è pascolo per le greggi dei tuoi servitori; poiché la carestia è grave; permetti ora che i tuoi servi dimorino nel paese di Goscen". 5 E Faraone parlò a Giuseppe dicendo: "Tuo padre e i tuoi fratelli sono venuti da te; 6 il paese d’Egitto ti sta davanti, fa’ abitare tuo padre e i tuoi fratelli nella parte migliore del paese; dimorino pure nel paese di Goscen; e se conosci fra loro degli uomini capaci, falli sovraintendenti del mio bestiame". 7 Poi Giuseppe portò Giacobbe suo padre dal Faraone, e glielo presentò. E Giacobbe benedisse Faraone. 8 E Faraone disse a Giacobbe: "Quanti sono i giorni del tempo della tua vita?". 9 Giacobbe rispose al Faraone: "Gli anni della mia vita da pellegrino sono centotrenta; i giorni del tempo della mia vita sono stati pochi e cattivi, e non hanno raggiunto il numero dei giorni della vita dei miei padri, ai giorni dei loro pellegrinaggi". 10 Giacobbe benedisse ancora Faraone, e si ritirò dalla presenza di lui. 11 Allora Giuseppe stabilì suo padre e i suoi fratelli, e diede loro una proprietà nel paese d’Egitto, nella parte migliore del paese, nella contrada di Ramses, come Faraone aveva ordinato. 12 E Giuseppe sostentò suo padre, i suoi fratelli e tutta la famiglia di suo padre, provvedendoli di pane, secondo il numero dei figli.

13 Ora in tutto il paese non c’era pane, perché la carestia era gravissima; il paese d’Egitto e il paese di Canaan penavano a causa della carestia. 14 Giuseppe accumulò tutto il denaro che si trovava nel paese d’Egitto e nel paese di Canaan, come prezzo del grano che si comprava; e Giuseppe portò questo denaro nella casa del Faraone. 15 E quando il denaro fu esaurito nel paese d’Egitto e nel paese di Canaan, tutti gli Egiziani vennero a Giuseppe e dissero: "Dacci del pane! Perché dovremmo morire in tua presenza? poiché il denaro è finito". 16 E Giuseppe disse: "Date il vostro bestiame; e io vi darò del pane in cambio del vostro bestiame, se non avete più denaro". 17 E quelli portarono a Giuseppe il loro bestiame; e Giuseppe diede loro del pane in cambio dei loro cavalli, delle loro greggi di pecore, delle loro mandrie di buoi e dei loro asini. Così fornì loro del pane per quell’anno, in cambio di tutto il loro bestiame. 18 Passato quell’anno, tornarono da lui l’anno seguente, e gli dissero: "Noi non nasconderemo al mio signore che, essendo esaurito il denaro ed essendo passate al mio signore le mandrie del nostro bestiame, non resta più nulla che il mio signore possa prendere, tranne i nostri corpi e le nostre terre. 19 E perché dovremmo morire sotto gli occhi tuoi, noi e le nostre terre? Compra noi e le nostre terre in cambio di pane; e noi con le nostre terre saremo schiavi del Faraone; dacci da seminare affinché possiamo vivere e non morire, e il suolo non diventi un deserto". 20 Così Giuseppe comprò per il Faraone tutte le terre d’Egitto; poiché gli Egiziani vendettero ognuno il proprio campo, perché la carestia li colpiva gravemente. Così il paese diventò proprietà del Faraone. 21 Quanto al popolo, lo fece passare nelle città, da un capo all’altro dell’Egitto; 22 soltanto le terre dei sacerdoti non le acquistò, perché i sacerdoti ricevevano una provvigione assegnata loro dal Faraone, e vivevano della provvigione che Faraone dava loro; per questo essi non vendettero le loro terre. 23 Poi Giuseppe disse al popolo: "Ecco, oggi ho acquistato voi e le vostre terre per Faraone; ecco del seme; seminate la terra; 24 e al tempo della raccolta, ne darete il quinto al Faraone, e quattro parti saranno vostre, per seminare i campi e per il vostro nutrimento, di quelli che sono in casa vostra, e per il nutrimento dei vostri bambini". 25 E quelli dissero: "Tu ci hai salvato la vita! ci sia dato di trovare grazia agli occhi del mio signore, e saremo schiavi del Faraone". 26 Giuseppe ne fece una legge, che dura fino al giorno d’oggi, secondo la quale un quinto del reddito delle terre d’Egitto era per Faraone; soltanto le terre dei sacerdoti non furono del Faraone.

27 Così gli Israeliti abitarono nel paese d’Egitto, nel paese di Goscen; vi ebbero delle proprietà, crebbero, e si moltiplicarono oltremisura. 28 Giacobbe visse nel paese d’Egitto diciassette anni; e i giorni di Giacobbe, gli anni della sua vita, furono centoquarantasette. 29 E quando Israele si avvicinò al giorno della sua morte, chiamò suo figlio Giuseppe, e gli disse: "Se ho trovato grazia agli occhi tuoi, mettimi la mano sotto la coscia, e usami benignità e fedeltà; non mi seppellire in Egitto! 30 ma, quando giacerò con i miei padri, portami fuori dall’Egitto e seppelliscimi nel loro sepolcro!". 31 Egli rispose: "Farò come tu dici". E Giacobbe disse: "Giuramelo". E Giuseppe glielo giurò. E Israele, rivolto al capo del letto, adorò.

1 Iosif s-a dus*Cap. 46:31. să înștiințeze pe Faraon și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ținutul Gosen*Cap. 45:10;46:28.." 2 A luat pe cinci din frații lui și i-a adus înaintea*Fapte 7:13. lui Faraon. 3 Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce*Cap. 46:33. vă îndeletniciți?" Ei au răspuns lui Faraon: „Robii*Cap. 46:34. tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri." 4 Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim*Cap. 15:13.Deut. 26:5. o vreme aici în țară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete*Cap. 43:1.Fapte 7:11. în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul*Cap. 46:34. Gosen." 5 Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului*Cap. 20:15. este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul*Vers. 4. Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele." 7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?" 9 Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele*Ps. 39:12.Evr. 11:9,13. anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține*Iov 14:1. la număr și rele și n-au*Cap. 25:7;35:28. atins zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor." 10 Iacov a binecuvântat*Vers. 7. iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses*Exod 1:11;12:37., cum*Vers. 6. poruncise Faraon. 12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului*Cap. 41:30.Fapte 7:11. și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14 Iosif*Cap. 41:56. a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15 Când s-a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce*Vers. 19. să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem." 16 Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint." 17 Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii." 20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22 Numai*Ezra 7:24. pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. 23 Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânță, ca să puteți semăna pământul. 24 La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, ca să semănați ogoarele și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre." 25 Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm*Cap. 33:15. trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon." 26 Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai*Vers. 22. pământurile preoților nu sunt ale lui Faraon.

27 Israel a locuit*Vers. 11. în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut*Cap. 46:3. și s-au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s-a apropiat*Deut. 31:14.1 Împ. 2:1. Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune*Cap. 24:2., rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te*Cap. 24:49. cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi*Cap. 50:25. în Egipt. 30 Ci, când mă voi*2 Sam. 19:37. culca lângă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt și să mă îngropi*Cap. 49:29;50:5,13. în mormântul lor." Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău." 31 Iacov a zis: „Jură-mi." Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel*Cap. 48:2.1 Împ. 1:47.Evr. 11:21. s-a plecat cu fața pe căpătâiul patului.