1 Giuseppe fu condotto in Egitto; e Potifar, ufficiale del Faraone, capitano delle guardie, un Egiziano, lo comprò da quegli Ismaeliti che lo avevano portato. 2 L’Eterno fu con Giuseppe, il quale prosperava e stava in casa del suo signore, l’Egiziano. 3 E il suo signore vide che l’Eterno era con lui, e che l’Eterno gli faceva prosperare nelle mani tutto quello che intraprendeva. 4 Giuseppe entrò nelle sue grazie, e si occupava del servizio personale di Potifar, il quale lo fece maggiordomo della sua casa, e gli mise nelle mani tutto quello che possedeva. 5 E da quando lo fece maggiordomo della sua casa, e gli affidò tutto quello che possedeva, l’Eterno benedisse la casa dell’Egiziano, per amore di Giuseppe; e la benedizione dell’Eterno riposò su tutto quello che lui possedeva, in casa e in campagna. 6 Potifar lasciò tutto quello che aveva nelle mani di Giuseppe; e non si occupava più di nessuna cosa, tranne che del cibo che mangiava. Ora Giuseppe era di presenza avvenente e di bell’aspetto.

7 Dopo queste cose avvenne che la moglie del signore di Giuseppe gli mise gli occhi addosso, e gli disse: "Unisciti a me". 8 Ma lui rifiutò e disse alla moglie del suo signore: "Ecco, il mio signore non mi chiede conto di nulla che è nella casa, e ha messo nelle mie mani tutto quello che ha; 9 lui stesso non è più grande di me in questa casa; e non mi ha vietato nulla, tranne che te, perché sei sua moglie. Dunque, come potrei fare questo grande male e peccare contro Dio?". 10 E, benché lei gliene parlasse ogni giorno, Giuseppe non acconsentì, né a unirsi né a stare con lei. 11 Un giorno egli entrò in casa per fare il suo lavoro; e non c’era nessuno della gente di casa; 12 lei lo afferrò per la veste, e gli disse: "Unisciti a me". Ma lui le lasciò la veste in mano, e fuggì fuori. 13 Quando lei vide che le aveva lasciato la veste in mano e che era fuggito fuori, 14 chiamò la gente della sua casa, e parlò loro così: "Vedete, ci ha portato in casa un Ebreo per prendersi gioco di noi; egli è venuto da me per unirsi a me, ma io ho gridato a gran voce. 15 E quando egli ha udito che io alzavo la voce e gridavo, mi ha lasciato qui la sua veste, ed è fuggito fuori". 16 E tenne accanto a sé la veste di lui, finché il suo signore non fu tornato a casa. 17 Allora lei gli parlò in questa maniera: "Quel servo ebreo che tu ci hai portato, è venuto da me per prendersi gioco di me. 18 Ma quando io ho alzato la voce e ho gridato, lui mi ha lasciato qui la sua veste ed è fuggito fuori". 19 Quando il signore di Giuseppe ascoltò le parole di sua moglie che gli diceva: "Il tuo servo mi ha fatto questo!", s’infiammò d’ira. 20 Allora il signore di Giuseppe lo prese e lo mise nella prigione, nel luogo dove si tenevano chiusi i carcerati del re. Egli fu dunque là in quella prigione. 21 Ma l’Eterno fu con Giuseppe e mostrò la sua benignità in suo favore, attirando su di lui le grazie del governatore della prigione. 22 E il governatore della prigione affidò alla sorveglianza di Giuseppe tutti i detenuti che erano nel carcere; e non si faceva nulla senza di lui. 23 Il governatore della prigione non rivedeva niente di quello che era affidato a lui, perché l’Eterno era con lui, e l’Eterno faceva prosperare tutto quello che egli intraprendeva.

1 Iosif a fost dus în Egipt, și Potifar*Cap. 37:36.Ps. 105:17., dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat*Cap. 37:28. de la ismaeliții care-l aduseseră acolo. 2 Domnul*Vers. 21. Cap. 21:22;26:24,28;28:15.1 Sam. 16:18;18:14,28.Fapte 7:9. a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea*Ps. 1:3. să-i meargă bine ori de ce se apuca. 4 Iosif*Cap. 18:3;19:19. Vers. 21. a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste*Cap. 24:2. casa lui și i-a încredințat tot ce avea. 5 De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat*Cap. 30:27. casa egipteanului din pricina lui Iosif, și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. 6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură*1 Sam. 16:12. și plăcut la chip.

7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te*2 Sam. 13:11. cu mine!" 8 El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are. 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum*Prov. 6:29,32. aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc*Cap. 20:6.Lev. 6:2.2 Sam. 12:13.Ps. 51:4. împotriva lui Dumnezeu?" 10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea. 11 Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul din oamenii casei, 12 ea*Prov. 7:13. l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!" El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă. 13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână și fugise afară, 14 a chemat oamenii din casă și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. 15 Și, când a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară." 16 Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. 17 Atunci i-a vorbit*Exod 23:1.Ps. 120:3. astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine. 18 Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară." 19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău", stăpânul lui Iosif s-a mâniat*Prov. 6:34,35. foarte tare. 20 A luat pe Iosif și l-a aruncat*Ps. 105:18.1 Pet. 2:19. în temniță*Cap. 40:3,15;41:14., în locul unde erau închiși întemnițații împăratului, și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.

21 Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut*Exod 3:21;11:3;12:36.Ps. 106:46.Prov. 16:7.Dan. 1:9.Fapte 7:9,10. să capete trecere înaintea mai-marelui temniței. 22 Și mai-marele temniței a pus*Cap. 40:3,4. sub privegherea lui pe toți întemnițații care erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai-marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul*Vers. 2,3. era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.