1 Si diffuse un grande lamento tra gli uomini del popolo e le loro mogli contro i Giudei, loro fratelli. 2 Alcuni dicevano: "Noi, i nostri figli e le nostre figlie siamo numerosi; dateci del grano perché possiamo mangiare e vivere!". 3 Altri dicevano: "Ipotechiamo i nostri campi, le nostre vigne e le nostre case per assicurarci del grano durante la carestia!". 4 Altri ancora dicevano: "Noi abbiamo preso del denaro in prestito sui nostri campi e sulle nostre vigne per pagare il tributo del re. 5 Ora la nostra carne è come la carne dei nostri fratelli, i nostri figli sono come i loro figli; ed ecco che dobbiamo sottoporre i nostri figli e le nostre figlie alla schiavitù, e alcune delle nostre figlie sono già ridotte schiave; e noi non possiamo farci nulla, poiché i nostri campi e le nostre vigne sono in mano ad altri". 6 Quando udii i loro lamenti e queste parole, io mi irritai fortemente. 7 Dopo una lunga riflessione, ripresi aspramente i notabili e i magistrati, e dissi loro: "Come! voi prestate a interesse ai vostri fratelli?". E convocai contro di loro una grande assemblea, 8 e dissi loro: "Noi, secondo la nostra possibilità, abbiamo riscattato i nostri fratelli Giudei che si erano venduti ai pagani; e voi stessi vendereste i vostri fratelli, ed essi dovrebbero vendersi a noi!". Allora quelli tacquero, e non seppero che cosa rispondere. 9 Io dissi anche: "Quello che voi fate non è ben fatto. Non dovreste voi camminare nel timore del nostro Dio per non essere ingiuriati dai nostri nemici pagani? 10 Anch’io e i miei fratelli e i miei servi abbiamo dato loro in prestito denaro e grano. Vi prego, condoniamo loro questo debito. 11 Restituite oggi i loro campi, le loro vigne, i loro uliveti e le loro case, e la percentuale del denaro, del grano, del vino e dell’olio, che avete riscosso da loro come interesse". 12 Quelli risposero: "Restituiremo tutto, e non domanderemo più nulla da loro; faremo come dici tu". Allora chiamai i sacerdoti, e in loro presenza li feci giurare che avrebbero mantenuto la promessa. 13 Poi scossi il mio mantello, e dissi: "Così Iddio scuota dalla sua casa e dai suoi beni chiunque non avrà mantenuto questa promessa, e così egli sia scosso e resti senza nulla!". Tutta l’assemblea disse: "Amen!", poi celebrarono l’Eterno. E il popolo mantenne la promessa. 14 Inoltre, dal giorno che il re mi stabilì loro governatore nel paese di Giuda, dal ventesimo anno fino al trentaduesimo anno del re Artaserse, durante dodici anni, io e i miei fratelli non mangiammo della provvigione assegnata al governatore. 15 I governatori che mi avevano preceduto avevano gravato il popolo, ricevendone pane e vino, oltre a quaranta sicli d’argento; perfino i loro servi opprimevano il popolo; ma io non ho fatto così, perché ho avuto timore di Dio. 16 Anzi ho messo mano ai lavori di riparazione di queste mura, e non abbiamo comprato nessun campo, e tutta la mia gente si è radunata là a lavorare. 17 Avevo alla mia mensa centocinquanta uomini, Giudei e magistrati, oltre a quelli che venivano da noi dalle nazioni circostanti. 18 Ogni giorno venivano preparati per me un bue, sei montoni scelti dal gregge, e degli uccelli; e ogni dieci giorni si preparava ogni sorta di vini in abbondanza; tuttavia, io non ho mai chiesto la provvigione assegnata al governatore, perché il popolo era già gravato abbastanza a causa dei lavori. 19 Mio Dio, ricòrdati, per farmi del bene, di tutto quello che ho fatto per questo popolo.

1 Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri*Is. 5:7. împotriva fraților*Lev. 25:35-37.Deut. 15:7. lor iudei. 2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim." 3 Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei." 4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului. 5 Și totuși carnea*Is. 58:7. noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie*Exod 21:7.Lev. 25:39. pe fiii noștri și pe fetele noastre și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora." 6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea. 7 Am hotărât să mustru pe cei mari și pe dregători și le-am zis: „Ce, voi împrumutați cu*Exod 22:25.Lev. 25:36.Ezec. 22:12. camătă fraților voștri?" Și am strâns în jurul meu o mare mulțime 8 și le-am zis: „Noi am răscumpărat*Lev. 25:48., după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?" Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. 9 Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica*Lev. 25:36. Dumnezeului nostru, ca*2 Sam. 12:14.Rom. 2:24.1 Pet. 2:12. să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă? 10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! 11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care l-ați cerut de la ei ca dobândă." 12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis." Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure*Ezra 10:5.Ier. 34:8,9. că își vor ține cuvântul. 13 Și mi-am*Mat. 10:14.Fapte 13:51;18:6. scuturat mantaua zicând: „Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvântul și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!" Toată adunarea a zis: „Amin!" Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a*2 Împ. 23:3. ținut de cuvânt.

14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea*Cap. 13:6. an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite*1 Cor. 9:4,15. dregătorului. 15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu*2 Cor. 11:9;12:13. n-am făcut așa din frică*Vers. 9. de Dumnezeu. 16 Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau la lucru. 17 Aveam la masă*2 Sam. 9:7.1 Împ. 18:19. o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. 18 Mi se pregăteau*1 Împ. 4:22. în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut*Vers. 14,15. veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. 19 Adu-Ți*Cap. 13:22. aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!