1 L’Eterno disse ad Abramo: "Vattene dal tuo paese e dai tuoi parenti e dalla casa di tuo padre, e va’ nel paese che io ti mostrerò: 2 e io farò di te una grande nazione, ti benedirò e renderò grande il tuo nome e tu sarai fonte di benedizione: 3 benedirò quelli che ti benediranno e maledirò chi ti maledirà e in te saranno benedette tutte le famiglie della terra". 4 E Abramo se ne andò, come l’Eterno gli aveva detto, e Lot andò con lui. Abramo aveva settantacinque anni quando partì da Caran. 5 E Abramo prese Sarai sua moglie e Lot, figlio di suo fratello, e tutti i beni che possedevano e le persone che avevano acquistate in Caran, e partirono per andarsene nel paese di Canaan; e giunsero nel paese di Canaan. 6 E Abramo traversò il paese fino alla località di Sichem, fino alla quercia di More. A quel tempo i Cananei erano nel paese. 7 L’Eterno apparve ad Abramo e disse: "Io darò questo paese alla tua progenie". Ed egli costruì lì un altare all’Eterno che gli era apparso. 8 E di là si spostò verso la montagna a oriente di Betel, e piantò le sue tende, avendo Betel a occidente e Ai a oriente; e lì costruì un altare all’Eterno e invocò il nome dell’Eterno. 9 Poi Abramo partì, proseguendo da un accampamento all’altro, verso il meridione.

10 Ora venne nel paese una carestia; e Abramo scese in Egitto per soggiornarvi, perché la fame era grave nel paese. 11 E come stava per entrare in Egitto, disse a Sarai sua moglie: "Ecco, io so che tu sei una donna di bell’aspetto; 12 e avverrà che quando gli Egiziani ti avranno vista, diranno: ‘Lei è sua moglie’; e uccideranno me, ma a te lasceranno la vita. 13 Di’ dunque che sei mia sorella, perché io sia trattato bene grazie a te, e la vita mia sia conservata per amor tuo". 14 E avvenne che quando Abramo fu giunto in Egitto, gli Egiziani osservarono che la donna era molto bella. 15 E i prìncipi del Faraone la videro e ne fecero le lodi al Faraone; e la donna fu condotta in casa del Faraone. 16 Ed egli fece del bene ad Abramo per amore di lei; e Abramo ebbe pecore, buoi, asini, servi, serve, asine e cammelli. 17 Ma l’Eterno colpì Faraone e la sua casa con grandi piaghe, a motivo di Sarai, moglie di Abramo. 18 Allora Faraone chiamò Abramo e disse: "Che mi hai fatto? perché non mi hai detto che era tua moglie? perché hai detto: 19 È mia sorella? Così io l’ho presa per moglie. Ora dunque eccoti tua moglie; prenditela e vattene!". 20 E Faraone diede alla sua gente ordini relativi ad Abramo, ed essi fecero partire lui, sua moglie, e tutto quello che egli possedeva.

1 Domnul*Cap. 15:7.Is. 41:2.Fapte 7:3.Evr. 11:8. zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 2 Voi face*Cap. 17:6;18:18.Deut. 26:5.1 Împ. 3:8. din tine un neam mare și te voi*Cap. 24:35. binecuvânta; îți voi face un nume mare și*Cap. 28:4.Gal. 3:14. vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta*Cap. 27:29.Exod 23:22.Num. 24:9. pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate*Cap. 18:18;22:18;26:4.Ps. 72:17.Fapte 3:25.Gal. 3:8. în tine." 4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5 Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile*Cap. 14:14. pe care le câștigaseră în Haran*Cap. 11:31.. Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan. 6 Avram a străbătut*Evr. 11:9. țara până la locul numit Sihem, până la stejarul*Deut. 11:30.Jud. 7:1. lui More. Canaaniții*Cap. 10:18,19;13:7. erau atunci în țară. 7 Domnul*Cap. 17:1. S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței*Cap. 13:15;17:8.Ps. 105:9,11. tale." Și Avram a zidit acolo un altar*Cap. 13:4. Domnului, care i Se arătase. 8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat*Cap. 13:4. Numele Domnului. 9 Avram și-a urmat*Cap. 13:3. drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

10 A venit însă o foamete*Cap. 26:1. în țară, și Avram s-a coborât*Ps. 105:13. în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare*Cap. 43:1. foamete în țară. 11 Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă*Vers. 14. Cap. 26:7. la față. 12 Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî*Cap. 20:11;26:7., iar pe tine te vor lăsa cu viață. 13 Spune*Cap. 20:5,13;26:7., rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție." 14 Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut*Cap. 39:7.Mat. 5:28. că nevasta lui era foarte frumoasă. 15 Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă*Cap. 20:2. în casa lui Faraon. 16 Pe Avram l-a primit bine*Cap. 20:14. din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. 17 Dar Domnul a lovit*Cap. 20:18.1 Cron. 16:2.Ps. 105:14.Evr. 13:4. cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18 Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce*Cap. 20:9;26:10. nu mi-ai spus că este nevastă-ta? 19 De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!" 20 Și Faraon*Prov. 21:1. a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.