1 Così furono compiuti i cieli e la terra e tutto l’esercito loro. 2 Il settimo giorno, Dio compì l’opera che aveva fatta, e si riposò il settimo giorno da tutta l’opera che aveva fatta. 3 E Dio benedisse il settimo giorno e lo santificò, perché in esso si riposò da tutta l’opera che aveva creata e fatta.

4 Queste sono le origini dei cieli e della terra quando furono creati, nel giorno che l’Eterno Iddio fece la terra e i cieli. 5 Non c’era ancora sulla terra alcun arbusto della campagna, e nessuna erba della campagna era ancora spuntata, perché l’Eterno Iddio non aveva fatto piovere sulla terra, e non c’era alcun uomo per coltivare il suolo; 6 ma un vapore saliva dalla terra e bagnava tutta la superficie del suolo. 7 L’Eterno Iddio formò l’uomo dalla polvere della terra, gli soffiò nelle narici un alito vitale e l’uomo divenne un’anima vivente. 8 L’Eterno Iddio piantò un giardino in Eden, in oriente, e vi pose l’uomo che aveva formato. 9 L’Eterno Iddio fece spuntare dal suolo ogni sorta di alberi piacevoli alla vista e il cui frutto era buono da mangiare, e l’albero della vita in mezzo al giardino, e l’albero della conoscenza del bene e del male. 10 E un fiume usciva da Eden per irrigare il giardino, e di là si divideva in quattro bracci. 11 Il nome del primo è Pison, ed è quello che circonda tutto il paese di Avila dove c’è l’oro; 12 e l’oro di quel paese è buono; lì si trovano pure il bdellio e l’onice. 13 Il nome del secondo fiume è Ghion, ed è quello che circonda tutto il paese di Cus. 14 Il nome del terzo fiume è Tigri, ed è quello che scorre a oriente dell’Assiria. E il quarto fiume è l’Eufrate. 15 L’Eterno Iddio prese dunque l’uomo e lo pose nel giardino di Eden perché lo lavorasse e lo custodisse. 16 E l’Eterno Iddio diede all’uomo questo comandamento: "Mangia pure liberamente del frutto di ogni albero del giardino; 17 ma del frutto dell’albero della conoscenza del bene e del male non ne mangiare; perché, nel giorno che tu ne mangerai, certamente morirai". 18 Poi l’Eterno Iddio disse: "Non è bene che l’uomo sia solo; io gli farò un aiuto che gli sia adatto". 19 L’Eterno Iddio, avendo formato dalla terra tutti gli animali dei campi e tutti gli uccelli dei cieli, li condusse all’uomo per vedere come li avrebbe chiamati, e perché ogni essere vivente portasse il nome che l’uomo gli avrebbe dato. 20 E l’uomo diede dei nomi a tutto il bestiame, agli uccelli dei cieli e a ogni animale dei campi; ma per l’uomo non si trovò aiuto che gli fosse adatto. 21 Allora l’Eterno Iddio fece cadere un profondo sonno sull’uomo, che si addormentò; e prese una delle sue costole, e richiuse la carne al suo posto. 22 E l’Eterno Iddio, con la costola che aveva tolto all’uomo, formò una donna e la condusse all’uomo. 23 E l’uomo disse: "Questa, finalmente, è ossa delle mie ossa e carne della mia carne. Lei sarà chiamata donna perché è stata tratta dall’uomo". 24 Perciò l’uomo lascerà suo padre e sua madre e si unirà a sua moglie, e saranno una stessa carne. 25 L’uomo e sua moglie erano entrambi nudi e non ne avevano vergogna.

1 Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată*Ps. 33:6. oștirea lor. 2 În ziua*Exod 20:11;31:17.Deut. 5:14.Evr. 4:4. a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat*Neem. 9:14.Is. 58:13. ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.

4 Iată*Cap. 1:1.Ps. 90:1,2. istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. 5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel*Cap. 1:12.Ps. 104:14. de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie*Iov 38:26-28. pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze*Cap. 3:23. pământul. 6 Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna*Cap. 3:19,23.Ps. 103:14.Ecl. 12:7.Is. 64:8.1 Cor. 15:47. pământului, i-a*Iov 33:4.Fapte 17:25. suflat în nări*Cap. 7:22.Is. 2:22. suflare de viață, și omul s-a făcut*1 Cor. 15:45. astfel un suflet viu.

8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină*Cap. 13:10.Is. 51:3.Ezec. 28:13.Ioel 2:3. în Eden*Cap. 3:24., spre răsărit*Cap. 4:16.2 Împ. 19:12.Ezec. 27:23., și a pus*Vers. 15. acolo pe omul pe care-l întocmise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul*Ezec. 31:8. de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul*Cap. 3:22.Prov. 3:18;11:30.Apoc. 2:7;22:2,14. vieții în mijlocul grădinii și pomul*Vers. 17. cunoștinței binelui și răului. 10 Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila*Cap. 25:18., unde se găsește aur. 12 Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion*Num. 11:7. și piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. 14 Numele celui de al treilea este*Dan. 10:4. Hidechel*2:14 Adică: Tigru.. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat*Vers. 8. în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, 17 dar din pomul*Vers. 9. cunoștinței binelui și răului să nu mănânci*Cap. 3:1,3,11,17., căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri*Cap. 3:3,19.Rom. 6:23.1 Cor. 15:56.Iac. 1:15.1 Ioan 5:16. negreșit."

18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac*Cap. 3:12.1 Cor. 11:9.1 Tim. 2:13. un ajutor potrivit pentru el." 19 Domnul Dumnezeu*Cap. 1:20,24. a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus*Ps. 8:6. Cap. 6:20. la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. 20 Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn*Cap. 15:12.1 Sam. 26:12. adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la*Prov. 18:22.Evr. 13:4. om. 23 Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os*Cap. 29:14.Jud. 9:2.2 Sam. 5:1;19:13.Efes. 5:30. din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’*2:23 În evreiește, femeie (ișa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iș)., pentru că a fost luată din*1 Cor. 11:8. om." 24 De aceea*Cap. 31:15.Ps. 45:10.Mat. 19:5.Marcu 10:7.1 Cor. 6:16.Efes. 5:31. va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.

25 Omul și nevasta lui erau amândoi*Cap. 3:7,10,11. goi și nu le era*Exod 32:25.Is. 47:3. rușine.