1 L’Eterno apparve ad Abraamo alle querce di Mamre, mentre questi sedeva all’ingresso della sua tenda durante il caldo del giorno. 2 Abraamo alzò gli occhi, ed ecco che scorse tre uomini, i quali stavano davanti a lui; appena li vide, corse loro incontro dall’ingresso della tenda, si prostrò fino a terra e disse: 3 "Signor mio, se ho trovato grazia davanti a te, non passare senza fermarti dal tuo servo! 4 Su, lasciate che si porti un po’ di acqua, lavatevi i piedi e riposatevi sotto quest’albero. 5 Io andrò a prendere un pezzo di pane, e vi fortificherete il cuore; poi, continuerete il vostro cammino; poiché per questo siete passati dal vostro servo". E quelli dissero: "Fa’ come hai detto". 6 Allora Abraamo andò in fretta nella tenda da Sara, e le disse: "Prendi subito tre misure di fior di farina, impastala, e fa’ delle schiacciate". 7 Poi Abraamo corse alla mandria, prese un vitello tenero e buono, e lo diede a un servo, il quale si affrettò a prepararlo. 8 Prese del burro, del latte e il vitello che era stato preparato, e li pose davanti a loro; ed egli se ne stette in piedi presso di loro sotto l’albero. E quelli mangiarono.

9 Poi essi gli dissero: "Dov’è Sara tua moglie?", ed egli rispose: "È là nella tenda". 10 E l’altro: "Tornerò certamente da te fra un anno; ed ecco, Sara tua moglie avrà un figlio". Sara ascoltava all’ingresso della tenda, che era dietro a lui. 11 Ora Abraamo e Sara erano vecchi, molto avanti negli anni, e Sara non aveva più i corsi ordinari delle donne. 12 E Sara rise dentro di sé, dicendo: "Vecchia come sono, avrei io tali piaceri? E anche il mio signore è vecchio!". 13 Ma l’Eterno disse ad Abraamo: "Perché mai ha riso Sara, dicendo: ‘Partorirei io per davvero, vecchia come sono?’. 14 C’è qualcosa che sia troppo difficile per l’Eterno? Al tempo fissato, fra un anno, tornerò, e Sara avrà un figlio". 15 Allora Sara negò, dicendo: "Non ho riso", perché ebbe paura. Ma egli disse: "Invece hai riso!".

16 Poi quegli uomini si alzarono e volsero gli sguardi verso Sodoma; e Abraamo andava con loro per congedarli. 17 L’Eterno disse: "Nasconderò io ad Abraamo quello che sto per fare, 18 dato che Abraamo deve diventare una nazione grande e potente e in lui saranno benedette tutte le nazioni della terra? 19 Poiché io l’ho prescelto affinché ordini ai suoi figli, e dopo di sé alla sua casa, che si attengano alla via dell’Eterno per praticare la giustizia e l’equità, in modo che l’Eterno mandi a effetto, in favore di Abraamo, quello che gli ha promesso". 20 L’Eterno disse: "Siccome il grido che sale da Sodoma e Gomorra è grande e siccome il loro peccato è molto grave, 21 io scenderò e vedrò se hanno interamente agito secondo il grido che è pervenuto a me; e, se così non è, lo saprò". 22 E quegli uomini, partiti di là, si avviarono verso Sodoma; ma Abraamo rimase ancora davanti all’Eterno. 23 E Abraamo si avvicinò e disse: "Farai tu perire il giusto insieme con l’empio? 24 Forse ci sono cinquanta giusti nella città; farai tu perire anche quelli? o non perdonerai tu a quel luogo per amore dei cinquanta giusti che vi sono? 25 Lungi da te fare una cosa simile! Far morire il giusto con l’empio, in modo che il giusto sia trattato come l’empio! Lungi da te! Il giudice di tutta la terra non farà egli giustizia?". 26 L’Eterno disse: "Se trovo nella città di Sodoma cinquanta giusti, perdonerò a tutto il luogo per amor loro". 27 E Abraamo riprese e disse: "Ecco, prendo l’ardire di parlare al Signore, benché io non sia che polvere e cenere; 28 forse, a quei cinquanta giusti ne mancheranno cinque; distruggerai tu tutta la città per cinque di meno?". E l’Eterno: "Se ve ne trovo quarantacinque, non la distruggerò". 29 Abraamo continuò a parlargli e disse: "Forse, se ne troveranno quaranta". E l’Eterno: "Non lo farò, per amor dei quaranta". 30 E Abraamo disse: "Non si adiri il Signore, e io parlerò. Forse, se ne troveranno trenta". E l’Eterno: "Non lo farò, se ne trovo trenta". 31 E Abraamo disse: "Ecco, prendo l’ardire di parlare al Signore; forse, se ne troveranno venti". E l’Eterno: "Non la distruggerò per amore dei venti". 32 E Abraamo disse: "Non si adiri il Signore, e io parlerò ancora questa volta soltanto. Forse, se ne troveranno dieci". E l’Eterno: "Non la distruggerò per amore dei dieci". 33 E appena l’Eterno ebbe finito di parlare ad Abraamo, se ne andò. E Abraamo tornò alla sua dimora.

1 Domnul i S-a arătat la stejarii*Cap. 13:18;14:13. lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2 Avraam a ridicat ochii*Evr. 13:2. și s-a uitat, și iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când*Cap. 19:1.1 Pet. 4:9. i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ. 3 Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4 Îngăduie să se aducă puțină*Cap. 19:2;43:24. apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniți-vă sub copacul acesta. 5 Am să mă duc să iau o bucată de pâine*Jud. 6:18;13:15., ca să prindeți la inimă*Jud. 19:5.Ps. 104:15., și după aceea vă veți vedea de drum, căci pentru aceasta*Cap. 19:8;33:10. treceți pe lângă robul vostru." „Fă cum ai zis", i-au răspuns ei. 6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte." 7 Și Avraam a alergat la vite, a luat un vițel tânăr și bun și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8 Apoi a luat*Cap. 19:3. unt și lapte, împreună cu vițelul pe care-l gătise, și le-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat. 9 Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?" „Uite-o în cort*Cap. 24:67.", a răspuns el. 10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea*Vers. 14. aceasta, Mă voi întoarce*2 Împ. 4:16. negreșit la tine și iată că Sara*Cap. 17:19,21. Cap. 21:2.Rom. 9:9., nevastă-ta, va avea un fiu." Sara asculta la ușa cortului care era înapoia lui. 11 Avraam*Cap. 17:17.Rom. 4:19.Evr. 11:11,12,19. și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala*Cap. 31:35. femeilor. 12 Sara*Cap. 17:17. a râs în sine, zicând: „Acum*Luca 1:18., când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul*1 Pet. 3:6. de asemenea este bătrân." 13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14 Este*Ier. 32:17.Zah. 8:6.Mat. 3:9;19:26.Luca 1:37. oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul*Cap. 17:21;18:10.2 Împ. 4:16. pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu." 15 Sara a tăgăduit și a zis: „N-am râs." Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs."

16 Bărbații aceia s-au sculat să plece și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă*Rom. 15:24.3 Ioan 6.. 17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund*Ps. 25:14.Amos 3:7.Ioan 15:15. Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18 Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate*Cap. 12:3;22:18.Fapte 3:25.Gal. 3:8. toate neamurile pământului. 19 Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor*Deut. 4:9,10;6:7.Ios. 24:15.Efes. 6:4. lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit." 20 Și Domnul a zis: „Strigătul*Cap. 4:14;19:13.Iac. 5:4. împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21 De aceea Mă voi coborî*Cap. 11:5.Exod 3:8. acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine și, dacă nu va fi așa, voi ști*Deut. 8:2;13:3.Ios. 22:22.Luca 16:15.2 Cor. 11:11.." 22 Bărbații*Cap. 19:1. aceia s-au depărtat și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea*Vers. 1. tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a apropiat*Evr. 10:22. și a zis: „Vei nimici*Num. 16:22.2 Sam. 24:17. Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate*Ier. 5:1. că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca*Iov 8:20.Is. 3:10,11. cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă*Iov 8:3;34:17.Ps. 58:11;94:2.Rom. 3:6. tot pământul nu va face oare dreptate?" 26 Și Domnul a zis: „Dacă voi*Ier. 5:1.Ezec. 22:30. găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor." 27 Avraam a luat din nou cuvântul și a zis: „Iată*Luca 18:1., am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât*Cap. 3:19.Iov 4:19.Ecl. 12:7.1 Cor. 15:47,48.2 Cor. 5:1. praf și cenușă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni." 29 Avraam I-a vorbit mai departe și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci." 30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni." 31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni." Și Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci." 32 Avraam a zis: „Să*Jud. 6:39. nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni." Și Domnul*Iac. 5:16. a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni." 33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuința lui.