1 Ed ecco che un uomo di Dio giunse da Giuda a Betel per ordine dell’Eterno, mentre Geroboamo stava presso l’altare per bruciare l’incenso; 2 e per ordine dell’Eterno si mise a gridare contro l’altare e a dire: "Altare, altare! così dice l’Eterno: ‘Ecco, alla casa di Davide nascerà un figlio, di nome Giosia, il quale sacrificherà su di te i sacerdoti degli alti luoghi che su di te bruciano incenso, e si bruceranno su di te ossa umane’". 3 E quello stesso giorno diede un segno miracoloso dicendo: "Questo è il segno che l’Eterno ha parlato: ecco, l’altare si spaccherà, e la cenere che c’è sopra si spanderà". 4 Quando il re Geroboamo udì la parola che l’uomo di Dio aveva gridato contro l’altare di Betel, stese la mano dall’alto dell’altare, e disse: "Prendetelo!". Ma la mano che Geroboamo aveva steso contro di lui si seccò, e non poté più ritirarla a sé. 5 L’altare si spaccò e la cenere che c’era sopra si disperse, secondo il segno che l’uomo di Dio aveva dato per ordine dell’Eterno. 6 Allora il re si rivolse all’uomo di Dio, e gli disse: "Ti prego, implora la grazia dell’Eterno, del tuo Dio, e prega per me affinché mi sia restituita la mano". E l’uomo di Dio implorò la grazia dell’Eterno, e il re riebbe la sua mano, che tornò com’era prima. 7 E il re disse all’uomo di Dio: "Vieni con me a casa; ti ristorerai, e io ti farò un regalo". 8 Ma l’uomo di Dio rispose al re: "Anche se tu mi dessi la metà della tua casa, io non entrerò da te, e non mangerò pane né berrò acqua in questo luogo; 9 poiché questo è l’ordine che mi è stato dato dall’Eterno: ‘Tu non mangerai pane né berrai acqua, e non tornerai per la strada che avrai fatto all’andata’". 10 Così egli se ne andò per un’altra strada, e non tornò per quella che aveva fatto, venendo a Betel.

11 C’era un vecchio profeta che abitava a Betel; e uno dei suoi figli andò a raccontargli tutte le cose che l’uomo di Dio aveva fatto in quel giorno a Betel, e le parole che aveva detto al re. Il padre, quando udì il racconto, 12 disse ai suoi figli: "Per quale via se n’è andato?". Poiché i suoi figli avevano visto la via per la quale se n’era andato l’uomo di Dio venuto da Giuda. 13 Egli disse ai suoi figli: "Sellatemi l’asino". Quelli gli sellarono l’asino; ed egli vi montò su, 14 andò dietro all’uomo di Dio, e lo trovò seduto sotto un terebinto, e gli disse: "Sei tu l’uomo di Dio venuto da Giuda?". Egli rispose: "Sono io". 15 Allora il vecchio profeta gli disse: "Vieni con me a casa mia e prendi un po’ di cibo". 16 Ma egli rispose: "Io non posso tornare indietro con te, né entrare da te; e non mangerò pane né berrò acqua con te in questo luogo; 17 poiché mi è stato detto, per ordine dell’Eterno: ‘Tu non mangerai là pane, né berrai acqua, e non tornerai per la strada che avrai fatto all’andata’". 18 L’altro gli disse: "Anch’io sono profeta come lo sei tu; e un angelo mi ha parlato per ordine dell’Eterno, dicendo: ‘Riportalo con te in casa tua, affinché mangi del pane e beva dell’acqua’". Costui gli mentiva. 19 Così, l’uomo di Dio tornò indietro con l’altro, e mangiò del pane e bevve dell’acqua in casa sua. 20 Mentre sedevano a mensa, la parola dell’Eterno fu rivolta al profeta che aveva fatto tornare indietro l’altro; 21 ed egli gridò all’uomo di Dio che era venuto da Giuda: "Così parla l’Eterno: ‘Poiché tu ti sei ribellato all’ordine dell’Eterno, e non hai osservato il comandamento che l’Eterno, il tuo Dio, ti aveva dato, 22 sei tornato indietro e hai mangiato del pane e bevuto dell’acqua nel luogo del quale egli ti aveva detto: Non mangiare del pane e non bere dell’acqua, il tuo cadavere non entrerà nel sepolcro dei tuoi padri’". 23 Quando l’uomo di Dio ebbe mangiato e bevuto, il vecchio profeta, che lo aveva fatto tornare indietro, gli sellò l’asino. 24 L’uomo di Dio se ne andò, e un leone lo incontrò per strada, e lo uccise. Il suo cadavere restò disteso sulla strada; l’asino se ne stava vicino a lui e il leone pure vicino al cadavere. 25 Quando ecco passarono degli uomini che videro il cadavere disteso sulla strada e il leone che stava vicino al cadavere, e vennero a riferire la cosa nella città dove abitava il vecchio profeta. 26 E quando il profeta che aveva fatto tornare indietro l’uomo di Dio ebbe udito ciò, disse: "È l’uomo di Dio, che è stato ribelle all’ordine dell’Eterno; perciò l’Eterno lo ha dato in balìa di un leone, che lo ha sbranato e ucciso, secondo la parola che l’Eterno gli aveva detto". 27 Poi si rivolse ai suoi figli, e disse loro: "Sellatemi l’asino". E quelli glielo sellarono. 28 Ed egli andò, trovò il cadavere disteso sulla strada, e l’asino e il leone che stavano vicino al cadavere; il leone non aveva divorato il cadavere né sbranato l’asino. 29 Il profeta prese il cadavere dell’uomo di Dio, lo pose sull’asino, e lo portò indietro; il vecchio profeta rientrò in città per piangerlo e per dargli sepoltura. 30 Depose il cadavere nel proprio sepolcro; ed egli e i suoi figli lo piansero, dicendo: 31 "Ahi fratello mio!". E quando lo ebbe seppellito, il vecchio profeta disse ai suoi figli: "Quando sarò morto, seppellitemi nel sepolcro dove è sepolto l’uomo di Dio; ponete le mie ossa accanto alle sue. 32 Poiché la parola da lui gridata per ordine dell’Eterno contro l’altare di Betel e contro tutte le case degli alti luoghi che sono nelle città di Samaria, si verificherà certamente". 33 Dopo questo fatto, Geroboamo non si tirò indietro dalla sua cattiva strada; anzi creò di nuovo dei sacerdoti degli alti luoghi, prendendoli qua e là fra il popolo; chiunque voleva, era da lui consacrato e diventava sacerdote degli alti luoghi. 34 Quella fu, per la casa di Geroboamo, un’occasione di peccato, che attirò su di lei la distruzione e lo sterminio dalla faccia della terra.

1 Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit*2 Împ. 23:17. din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea*Cap. 12:32,33. Ieroboam la altar să ardă tămâie. 2 El a strigat împotriva altarului, după cuvântul Domnului, și a zis: „Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: ‘Iată că se va naște un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia*2 Împ. 23:15,16.; el va înjunghia pe tine pe preoții înălțimilor care ard tămâie pe tine, și pe tine se vor arde oseminte omenești!’" 3 Și în aceeași zi a dat un*Is. 7:14.Ioan 2:18.1 Cor. 1:22. semn zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica și cenușa de pe el se va vărsa." 4 Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeți-l!" Și mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui s-a uscat și n-a putut s-o întoarcă înapoi. 5 Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului. 6 Atunci, împăratul a luat cuvântul și a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te*Exod 8:8;9:28;10:17.Num. 21:7.Fapte 8:24.Iac. 5:16. Domnului Dumnezeului tău și cere-I să-mi pot trage mâna înapoi." Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului și împăratul a putut să-și tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. 7 Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, și-ți voi da*1 Sam. 9:7.2 Împ. 5:15. un dar." 8 Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Jumătate*Num. 22:18;24:13. din casa ta să-mi dai, și n-aș intra cu tine. Nu voi mânca pâine și nu voi bea apă în locul acesta, 9 căci iată ce poruncă mi-a fost dată prin cuvântul Domnului: ‘Să*1 Cor. 5:11. nu mănânci pâine, nici să nu bei apă și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.’" 10 El a plecat pe un alt drum și nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

11 În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit și i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum și cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate, 12 el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?" Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu care venise din Iuda. 13 Și a zis fiilor săi: „Puneți-mi șaua pe măgar." I-au pus șaua pe măgar și a încălecat pe el. 14 S-a dus după omul lui Dumnezeu și l-a găsit stând sub un stejar. Și i-a zis: „Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?" El a răspuns: „Eu sunt." 15 Atunci, el i-a zis: „Vino cu mine acasă și să iei ceva să mănânci." 16 Dar el a răspuns: „Nu pot*Vers. 8,9. nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine și nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta, 17 căci mi s-a spus prin cuvântul*Cap. 20:35.1 Tes. 4:15. Domnului: ‘Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.’" 18 Și el i-a zis: „Și eu sunt proroc ca tine; și un înger mi-a vorbit din partea Domnului și mi-a zis: ‘Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă.’" Îl mințea. 19 Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el și a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20 Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a vorbit prorocului care-l adusese înapoi. 21 Și el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Așa vorbește Domnul: ‘Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău, 22 pentru că te-ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care*Vers. 9. îți spusese: «Să nu mănânci pâine și să nu bei apă acolo», trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi.’" 23 Și, după ce a mâncat pâine și a băut apă prorocul pe care-l întorsese, i-a pus șaua pe măgar. 24 Omul lui Dumnezeu a plecat și a fost întâlnit pe drum de un leu*Cap. 20:36. care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el și leul stătea și el lângă trup. 25 Și niște oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum și leul stând lângă trup și au spus lucrul acesta la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân. 26 Când a auzit lucrul acesta, prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, și Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâșiat și l-a omorât după cuvântul pe care i-l spusese Domnul." 27 Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneți-mi șaua pe măgar." Au pus șaua pe măgar 28 și el a plecat. A găsit trupul întins în drum și măgarul și leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul și nu sfâșiase pe măgar. 29 Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar și l-a adus înapoi; și bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească și să-l îngroape. 30 I-a pus trupul în mormânt și l-a jelit zicând: „Vai*Ier. 22:18., frate!" 31 După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropați în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneți oasele*2 Împ. 23:17,18. lângă oasele lui. 32 Căci se*Vers. 2.2 Împ. 23:16,19. va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel și împotriva tuturor capiștilor de înălțimi din cetățile*Cap. 16:24. Samariei."

33 După întâmplarea*Cap. 12:31,32.2 Cron. 11:15;13:9. aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăși preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul – pe oricine dorea, îl sfințea preot al înălțimilor. 34 Și fapta aceasta a fost*Cap. 12:30. un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam și pentru aceasta a fost nimicită*Cap. 14:10. ea și ștearsă de pe fața pământului.