1 Si avvicinava per Davide il giorno della morte, ed egli diede i suoi ordini a Salomone suo figlio, dicendo: 2 "Io me ne vado per la via di tutti gli abitanti della terra; fortificati e comportati da uomo! 3 Osserva quello che l’Eterno, il tuo Dio, ti ha comandato di osservare, camminando nelle sue vie e mettendo in pratica le sue leggi, i suoi comandamenti, i suoi precetti, i suoi insegnamenti, come è scritto nella legge di Mosè, affinché tu riesca in tutto ciò che farai e dovunque tu ti diriga, 4 e affinché l’Eterno adempia la parola da lui pronunciata a mio riguardo quando disse: ‘Se i tuoi figli veglieranno sulla loro condotta camminando nel mio cospetto con fedeltà, con tutto il loro cuore e con tutta l’anima loro, non ti mancherà mai qualcuno che sieda sul trono d’Israele’. 5 Sai anche tu ciò che mi ha fatto Ioab, figlio di Seruia, quello che ha fatto ai due capi degli eserciti d’Israele, ad Abner figlio di Ner, e ad Amasa, figlio di Ieter, che egli uccise, spargendo sangue di guerra in tempo di pace, e macchiando di sangue la cintura che portava ai fianchi e i calzari che portava ai piedi. 6 Agisci dunque secondo la tua saggezza, e non lasciare la sua vecchiaia scendere in pace nel soggiorno dei morti. 7 Ma tratta con bontà i figli di Barzillai il Galaadita e siano fra quelli che mangiano alla tua mensa; poiché anche loro mi trattarono così quando vennero da me, quando io fuggivo davanti ad Absalom tuo fratello. 8 Ed ecco, tu hai vicino a te Simei figlio di Ghera, il Beniaminita, di Baurim, il quale proferì contro di me una maledizione atroce il giorno che andavo a Maanaim. Ma egli scese a incontrarmi verso il Giordano, e io gli giurai per l’Eterno che non lo avrei fatto morire di spada. - 9 Ma ora non lasciarlo impunito; poiché sei saggio e sai ciò che devi fargli. Farai scendere la sua vecchiaia tinta di sangue nel soggiorno dei morti". 10 Davide si addormentò con i suoi padri, e fu sepolto nella città di Davide. 11 Il tempo che Davide regnò sopra Israele fu di quarant’anni: regnò sette anni a Ebron e trentatré anni a Gerusalemme. 12 E Salomone sedette sul trono di Davide suo padre, e il suo regno fu saldamente stabilito.

13 Adonia figlio di Agghit, andò da Bat-Sceba, madre di Salomone. Lei gli disse: "Vieni con intenzioni pacifiche?". Egli rispose: "Sì, pacifiche". 14 Poi aggiunse: "Ho da dirti una cosa". Lei rispose: "Di’ pure". 15 Ed egli disse: "Tu sai che il regno mi apparteneva e che tutto Israele mi considerava come suo futuro re; ma il regno è stato trasferito e fatto passare a mio fratello, perché glielo ha dato l’Eterno. 16 Ora dunque io ti domando una cosa; non me la rifiutare". Lei rispose: "Di’ pure". 17 Ed egli disse: "Ti prego, di’ al re Salomone, il quale non ti negherà nulla, che mi dia Abisag la Sunamita per moglie". 18 Bat-Sceba rispose: "Sta bene, parlerò al re in tuo favore". 19 Bat-Sceba dunque si recò dal re Salomone per parlargli in favore di Adonia. Il re si alzò per andarle incontro, le si inchinò, poi si mise a sedere sul suo trono, e fece mettere un altro trono per sua madre, la quale si sedette alla sua destra. 20 Lei gli disse: "Ho una piccola cosa da chiederti; non me la negare". Il re rispose: "Chiedila pure, madre mia; io non te la negherò". 21 E lei: "Si dia per moglie Abisag la Sunamita a tuo fratello Adonia". 22 Il re Salomone, rispondendo a sua madre, disse: "E perché chiedi Abisag la Sunamita per Adonia? Chiedi piuttosto il regno per lui, poiché egli è mio fratello maggiore; chiedilo per lui, per il sacerdote Abiatar e per Ioab, figlio di Seruia!". 23 Allora il re Salomone giurò per l’Eterno, dicendo: "Iddio mi tratti con tutto il suo rigore, se Adonia non ha pronunciato questa parola a costo della sua vita! 24 E ora, com’è vero che vive l’Eterno, che mi ha stabilito, mi ha fatto sedere sul trono di Davide mio padre, e mi ha fondato una casa come aveva promesso, oggi Adonia sarà messo a morte!". 25 E il re Salomone mandò Benaia, figlio di Ieoiada, il quale si scagliò contro Adonia ed egli morì. 26 Poi il re disse al sacerdote Abiatar: "Vattene ad Anatot, nelle tue terre, poiché tu meriti la morte; ma io non ti farò morire oggi, perché hai portato davanti a Davide mio padre l’arca del Signore, dell’Eterno, e perché hai partecipato a tutte le sofferenze di mio padre". 27 Così Salomone depose Abiatar dalle funzioni di sacerdote dell’Eterno, adempiendo così la parola che l’Eterno aveva pronunciato contro la casa di Eli a Silo. 28 La notizia giunse a Ioab, il quale aveva seguito il partito di Adonia, benché non avesse seguito quello di Absalom. Egli si rifugiò nel tabernacolo dell’Eterno e impugnò i corni dell’altare. 29 E fu detto al re Salomone: "Ioab si è rifugiato nel tabernacolo dell’Eterno e sta vicino all’altare". Allora Salomone mandò Benaia, figlio di Ieoiada, dicendogli: "Va’, scagliati contro di lui!". 30 Benaia entrò nel tabernacolo dell’Eterno e disse a Ioab: "Così dice il re: ‘Vieni fuori!’". Egli rispose: "No! voglio morire qui!". E Benaia riferì la cosa al re, dicendo: "Così ha parlato Ioab e così mi ha risposto". 31 E il re gli disse: "Fa’ come ha detto; scagliati contro di lui e seppelliscilo; così allontanerai da me e dalla casa di mio padre il sangue che Ioab sparse senza motivo. 32 L’Eterno farà ricadere sul suo capo il sangue che lui sparse, quando si avventò contro due uomini più giusti e migliori di lui, e li uccise con la spada, senza che Davide mio padre ne sapesse nulla: Abner, figlio di Ner, capitano dell’esercito d’Israele, e Amasa, figlio di Ieter, capitano dell’esercito di Giuda. 33 Il loro sangue ricadrà sul capo di Ioab e sul capo della sua discendenza per sempre, ma ci sarà pace per sempre, da parte dell’Eterno, per Davide, per la sua discendenza, per la sua casa e per il suo trono". 34 Allora Benaia, figlio di Ieoiada, salì, si scagliò contro di lui e lo uccise; e Ioab fu sepolto in casa sua nel deserto. 35 Al suo posto il re costituì capo dell’esercito Benaia, figlio di Ieoiada, e mise il sacerdote Sadoc al posto di Abiatar. 36 Poi il re mandò a chiamare Simei e gli disse: "Costruisciti una casa in Gerusalemme per abitarla, e non ne uscire per andare qua o là; 37 poiché il giorno che ne uscirai e attraverserai il torrente Chidron, sappi per certo che morirai; il tuo sangue ricadrà sul tuo capo". 38 Simei rispose al re: "Va bene; il tuo servo farà come il re mio signore ha detto". E Simei abitò a Gerusalemme per molto tempo. 39 Dopo tre anni avvenne che due servi di Simei fuggirono presso Achis, figlio di Maaca, re di Gat. La cosa fu riferita a Simei, e gli fu detto: "Ecco i tuoi servi sono a Gat". 40 E Simei si alzò, sellò il suo asino, e andò a Gat, da Achis, in cerca dei suoi servi; andò, e ricondusse via da Gat i suoi servi. 41 E fu riferito a Salomone che Simei era andato da Gerusalemme a Gat, ed era tornato. 42 Il re mandò a chiamare Simei, e gli disse: "Non ti avevo fatto giurare per l’Eterno, e non ti avevo solennemente avvertito, dicendoti: ‘Sappi per certo che il giorno che uscirai per andare qua o là, morirai?’. E non mi avevi risposto: ‘La parola che ho udito mi sta bene?’. 43 Perché dunque non hai mantenuto il giuramento fatto all’Eterno e non hai osservato l’ordine che ti avevo dato?". 44 Il re disse inoltre a Simei: "Tu sai tutto il male che hai fatto a Davide mio padre; il tuo cuore ne è consapevole; ora l’Eterno fa ricadere sul tuo capo la tua malvagità; 45 ma il re Salomone sarà benedetto e il trono di Davide sarà reso stabile per sempre davanti all’Eterno". 46 E il re diede i suoi ordini a Benaia, figlio di Ieoiada, il quale uscì, si scagliò contro Simei, e l’uccise. Così il regno rimase saldo nelle mani di Salomone.

1 David se apropia de clipa*Gen. 47:29.Deut. 31:14. morții și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: 2 „Eu*Ios. 23:14. plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te*Deut. 17:19,20. și fii om! 3 Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești*Deut. 29:9.Ios. 1:7.1 Cron. 22:12,13. în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce 4 și pentru ca Domnul să împlinească*2 Sam. 7:25. următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă*Ps. 132:12. fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând*2 Împ. 20:3. cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit*2 Sam. 7:12,13. Cap. 8:25. niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’ 5 Știi ce mi-a făcut*2 Sam. 3:39;18:5,12,14;19:5-7. Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner*2 Sam. 3:27., fiul lui Ner, și lui Amasa*2 Sam. 20:10., fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălțămintea din picioare. 6 Fă după înțelepciunea*Vers. 9.Prov. 20:26. ta și să nu lași ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuința morților. 7 Să te porți cu bunăvoință cu fiii lui Barzilai*2 Sam. 19:31,38., Galaaditul, și ei să mănânce*2 Sam. 9:7,10;19:28. la masă cu tine, căci tot așa s-au purtat și ei*2 Sam. 17:27. cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. 8 Iată că ai lângă tine pe Șimei*2 Sam. 16:5., fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a coborât înaintea*2 Sam. 19:18. mea la Iordan și i-am jurat*2 Sam. 19:23. pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ 9 Acum, tu să nu-l lași nepedepsit*Exod 20:7.Iov 9:28., căci ești un om înțelept și știi cum trebuie să te porți cu el. Să-i cobori perii albi însângerați*Gen. 42:38;44:31. în Locuința morților." 10 David a adormit*Cap. 1:21.Fapte 2:29;13:36. cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea*2 Sam. 5:7. lui David. 11 Vremea cât a împărățit*2 Sam. 5:4.1 Cron. 29:26,27. David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărățit șapte ani, iar la Ierusalim a împărățit treizeci și trei de ani. 12 Solomon a șezut*1 Cron. 29:23.2 Cron. 1:1. pe scaunul de domnie al tatălui său David, și împărăția lui s-a întărit foarte mult.

13 Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii*1 Sam. 16:4,5. cu gânduri pașnice?" El a răspuns: „Da." 14 Și a adăugat: „Am să-ți spun o vorbă." Ea a zis: „Vorbește!" 15 Și el a zis: „Știi că împărăția era*Cap. 1:5. a mea și că tot Israelul își îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăția s-a întors și a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a*1 Cron. 22:9,10;28:5-7.Prov. 21:30.Dan. 2:21. dat-o. 16 Acum îți cer un lucru: nu-ți întoarce fața!" Ea i-a răspuns: „Vorbește!" 17 Și el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe*Cap. 1:3,4. Abișag, Sunamita." 18 Bat-Șeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine." 19 Bat-Șeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat*Exod 20:12. înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului și ea a șezut*Ps. 45:9. la dreapta lui. 20 Apoi a zis: „Am să-ți fac o mică rugăminte: să mă asculți!" Și împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta." 21 Ea a zis: „Abișag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia." 22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar*Cap. 1:7. și pentru Ioab, fiul Țeruiei." 23 Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată*Rut 1:17. asprimea dacă nu-l vor costa viața pe Adonia cuvintele acestea! 24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David și care mi-a făcut o casă după făgăduința*2 Sam. 7:11,13.1 Cron. 22:10. Lui, că astăzi va muri Adonia!" 25 Și împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, și Adonia a murit.

26 Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot*Ios. 21:18., la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat*1 Sam. 23:6.2 Sam. 15:24,29. chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David și pentru că ai luat*1 Sam. 22:20,23.2 Sam. 15:24. parte la toate suferințele tatălui meu." 27 Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească*1 Sam. 2:31-35. cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.

28 Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea*Cap. 1:7. lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și s-a apucat*Cap. 1:50. de coarnele altarului. 29 Au dat de știre împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!" 30 Benaia a ajuns la cortul Domnului și a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește împăratul!" Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici." Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns." 31 Împăratul a zis lui Benaia: „Fă*Exod 21:14. cum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia*Num. 35:33.Deut. 19:13;21:8,9. astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. 32 Domnul va face ca sângele lui să cadă*Jud. 9:24,57.Ps. 7:16. asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbați mai drepți și mai buni*2 Cron. 21:13. decât el și i-a ucis cu sabia, fără să fi știut tatăl meu David: pe Abner*2 Sam. 3:27., fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa*2 Sam. 20:10., fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. 33 Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab și peste capul urmașilor*2 Sam. 3:29. lui pentru totdeauna, dar David*Prov. 25:5., sămânța lui, casa lui și scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului." 34 Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab și l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. 35 Împăratul a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar*Vers. 27. a pus pe preotul Țadoc*Num. 25:11-13.1 Sam. 2:35.1 Cron. 6:53;24:3..

36 Împăratul a chemat pe Șimei*2 Sam. 16:15. Vers. 8. și i-a zis: „Zidește-ți o casă la Ierusalim: să locuiești în ea și să nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37 Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece pârâul*2 Sam. 15:23. Chedron, vei muri. Atunci, sângele*Lev. 20:9.Ios. 2:19.2 Sam. 1:16. tău va cădea asupra capului tău." 38 Șimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul." Și Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. 39 După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș*1 Sam. 27:2., fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de știre lui Șimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat." 40 Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. 41 Au dat de veste lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. 42 Împăratul a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am spus eu hotărât: ‘Să știi că vei muri în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta’? Și nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înțeles’? 43 Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului și de porunca pe care ți-o dădusem?" 44 Și împăratul a zis lui Șimei: „Știi înăuntrul inimii tale tot*2 Sam. 16:5.Ps. 7:16. răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul*Ezec. 17:19. a întors răutatea ta asupra capului tău. 45 Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul*Prov. 25:5. de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului." 46 Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și a lovit pe Șimei, și Șimei a murit.

Astfel, împărăția*Vers. 12. s-a întărit în mâinile lui Solomon.