1 Dopo queste cose avvenne che Nabot d’Izreel aveva a Izreel una vigna vicina al palazzo di Acab, re di Samaria. 2 Acab parlò a Nabot, e gli disse: "Dammi la tua vigna, di cui voglio farmi un orto, perché è contigua alla mia casa; e al suo posto ti darò una vigna migliore; o, se più ti conviene, te ne pagherò il valore in denaro". 3 Ma Nabot rispose ad Acab: "Mi guardi l’Eterno dal darti l’eredità dei miei padri!". 4 Acab se ne tornò a casa sua triste e irritato per le parole dette da Nabot d’Izreel: "Io non ti darò l’eredità dei miei padri!". Si gettò sul suo letto, voltò la faccia verso il muro, e non prese cibo. 5 Allora Izebel, sua moglie, andò da lui e gli disse: "Perché hai lo spirito così rattristato, e non mangi?". 6 Lui le rispose: "Perché ho parlato a Nabot d’Izreel e gli ho detto: ‘Dammi la tua vigna per il denaro che vale; o, se preferisci, ti darò un’altra vigna invece di quella’; ed egli mi ha risposto: ‘Io non ti darò la mia vigna!’". 7 Izebel, sua moglie, gli disse: "Sei tu, sì o no, che eserciti la sovranità sopra Israele? Alzati, prendi cibo, e sta’ di buon animo; la vigna di Nabot d’Izreel te la farò avere io". 8 Scrisse delle lettere a nome di Acab, le sigillò con il suo sigillo, e le mandò agli anziani e ai notabili della città di Nabot che abitavano insieme a lui. 9 In quelle lettere scrisse così: "Bandite un digiuno, e fate sedere Nabot in prima fila davanti al popolo; 10 e mettetegli di fronte due malfattori, i quali depongano contro di lui, dicendo: ‘Tu hai maledetto Iddio e il re’; poi conducetelo fuori dalla città, lapidatelo, e così muoia". 11 La gente della città di Nabot, gli anziani e i notabili che abitavano nella città, fecero come Izebel aveva ordinato loro, secondo quanto era scritto nelle lettere che lei aveva mandato loro. 12 Bandirono il digiuno, e fecero sedere Nabot davanti al popolo; 13 i due malfattori vennero a mettersi di fronte a lui; e questi malfattori deposero così contro di lui, davanti al popolo: "Nabot ha maledetto Iddio e il re". Allora lo condussero fuori dalla città, lo lapidarono, ed egli morì. 14 Poi mandarono a dire a Izebel: "Nabot è stato lapidato ed è morto". 15 Quando Izebel ebbe udito che Nabot era stato lapidato ed era morto, disse ad Acab: "Alzati, prendi possesso della vigna di Nabot d’Izreel, che egli rifiutò di darti per denaro; perché Nabot non vive più, è morto". 16 Quando Acab ebbe udito che Nabot era morto, si alzò per scendere alla vigna di Nabot d’Izreel, e prenderne possesso. 17 Allora la parola dell’Eterno fu rivolta a Elia, il Tisbita, in questi termini: 18 "Alzati, scendi incontro ad Acab, re d’Israele, che sta in Samaria; ecco, egli è nella vigna di Nabot, dove è sceso per prenderne possesso. 19 E gli parlerai in questo modo: ‘Così dice l’Eterno: Dopo aver commesso un omicidio, vieni a prendere possesso!’. E gli dirai: ‘Così dice l’Eterno: Nello stesso luogo dove i cani hanno leccato il sangue di Nabot, i cani leccheranno pure il tuo sangue’". 20 Acab disse a Elia: "Mi hai trovato, nemico mio?". Elia rispose: "Sì ti ho trovato, perché ti sei venduto a fare ciò che è male agli occhi dell’Eterno. 21 Ecco, io ti farò venire addosso la sciagura, ti spazzerò via, e sterminerò della casa di Acab ogni maschio, schiavo o libero che sia, in Israele; 22 e ridurrò la tua casa come la casa di Geroboamo, figlio di Nebat, e come la casa di Baasa, figlio di Aiia, perché tu mi hai provocato a ira, e hai fatto peccare Israele. 23 Anche riguardo a Izebel l’Eterno parla e dice: ‘I cani divoreranno Izebel sotto le mura d’Izreel. 24 Quelli di Acab che moriranno in città saranno divorati dai cani, e quelli che moriranno nei campi saranno mangiati dagli uccelli del cielo’". 25 In verità non c’è mai stato nessuno che, come Acab, si sia venduto a fare ciò che è male agli occhi dell’Eterno, perché era istigato da sua moglie Izebel. 26 E si comportò in modo abominevole, andando dietro agli idoli, come avevano fatto gli Amorei che l’Eterno aveva scacciato davanti ai figli d’Israele. - 27 Quando Acab ebbe udito queste parole, si stracciò le vesti, si coprì il corpo con un sacco, e digiunò; dormiva avvolto nel sacco, e camminava a passo lento. 28 E la parola dell’Eterno fu rivolta a Elia, il Tisbita, in questi termini: 29 "Hai visto come Acab si è umiliato davanti a me? Poiché egli si è umiliato davanti a me, io non farò venire la sciagura mentre egli sarà vivo; ma manderò la sciagura sulla sua casa, durante la vita di suo figlio".

1 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via*1 Sam. 8:14. ta să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint." 3 Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!" 4 Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da*Lev. 25:23.Num. 36:7.Ezec. 46:18. moștenirea părinților mei!" Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic. 5 Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îți este tristă inima și nu mănânci?" 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preț de argint sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ți dau via mea!’" 7 Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!" 8 Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiți un post, puneți pe Nabot în fruntea poporului 10 și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat*Exod 22:28.Lev. 24:15,16.Fapte 6:11. pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l*Lev. 24:14. cu pietre și să moară." 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit*Is. 58:4. un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi l-au scos*2 Împ. 9:26. afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14 Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit." 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

17 Atunci, cuvântul*Ps. 9:12. Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18 „Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria*Cap. 13:32.2 Cron. 22:9.; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoț?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul*Cap. 22:38. unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’" 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit*Cap. 18:17., vrăjmașule?" Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut*2 Împ. 17:17.Rom. 7:14. ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea*Cap. 14:10.2 Împ. 9:8. peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este*1 Sam. 25:22. al lui Ahab, fie rob*Cap. 14:10., fie slobod în Israel, 22 și voi face casei*Cap. 15:29. tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa*Cap. 16:3,11., fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’" 23 Domnul a vorbit și despre Izabela*2 Împ. 9:36. și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine*Cap. 14:11;16:4. va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului." 25 N-a fost nimeni*Cap. 16:30. care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl ațâța*Cap. 16:31. la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum*Gen. 15:16.2 Împ. 21:11. făceau amoriții, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus*Gen. 37:34. un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieții lui, ci în timpul vieții*2 Împ. 9:25. fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!"