1 Voi stessi, fratelli, sapete che la nostra venuta tra voi non è stata vana, 2 anzi, sebbene avessimo prima patito e fossimo stati oltraggiati, come sapete, a Filippi, abbiamo trovato il coraggio nel nostro Dio per annunciarvi l’evangelo di Dio in mezzo a molte lotte. 3 Poiché la nostra esortazione non proviene da finzione, né da motivi impuri, né è fatta con frode, 4 ma, come siamo stati approvati da Dio che ci ha stimati tali da poterci affidare l’evangelo, parliamo in modo da piacere non agli uomini, ma a Dio che prova i nostri cuori.

5 Difatti, non abbiamo mai usato un parlare lusinghiero, come ben sapete, né pretesti ispirati da avidità; Dio ne è testimone. 6 E non abbiamo cercato gloria dagli uomini, né da voi, né da altri, sebbene, come apostoli di Cristo, avessimo potuto far valere la nostra autorità, 7 invece siamo stati mansueti in mezzo a voi, come una nutrice che cura teneramente i suoi bambini. 8 Così, nel nostro grande affetto per voi, eravamo disposti a darvi non soltanto l’evangelo di Dio, ma anche la nostra stessa vita, tanto ci eravate diventati cari. 9 Perché, fratelli, voi ricordate la nostra fatica e la nostra pena, infatti è lavorando notte e giorno per non essere di peso ad alcuno di voi, che vi abbiamo predicato l’evangelo di Dio. 10 Voi siete testimoni, e Dio lo è pure, del modo santo, giusto e irreprensibile con cui ci siamo comportati verso voi che credete 11 e sapete pure che, come fa un padre con i suoi figli, noi abbiamo esortato, 12 confortato e scongiurato ciascuno di voi a comportarsi in modo degno di Dio, che vi chiama al suo regno e alla sua gloria.

13 E per questa ragione anche noi rendiamo continuamente grazie a Dio: perché quando riceveste da noi la parola della predicazione, cioè la parola di Dio, voi l’accettaste non come parola d’uomini, ma quale essa è veramente, come parola di Dio, la quale opera efficacemente in voi che credete. 14 Infatti, fratelli, voi siete diventati imitatori delle chiese di Dio che sono in Cristo Gesù nella Giudea, perché anche voi avete sofferto dai vostri connazionali le stesse cose che quelle chiese hanno sofferto dai Giudei, 15 i quali hanno ucciso il Signore Gesù e i profeti, hanno scacciato noi, non piacciono a Dio e sono avversi a tutti gli uomini, 16 impedendoci di parlare ai Gentili perché siano salvati. Essi vengono così colmando senza posa la misura dei loro peccati, ma ormai li ha raggiunti l’ira finale.

17 Quanto a noi, fratelli, privati di voi per breve tempo, di persona ma non di cuore, abbiamo tanto più cercato, con grande desiderio, di vedere il vostro volto. 18 Perciò abbiamo voluto, almeno io, Paolo, non una ma due volte, venire da voi, ma Satana ce lo ha impedito. 19 Qual è infatti la nostra speranza o la nostra gioia o la corona di cui ci gloriamo? Non siete forse voi, davanti al nostro Signore Gesù quand’egli verrà? 20 Sì, certo, il nostro vanto e la nostra gioia siete voi.

1 Voi*Cap. 1:5,9. înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi*Fapte 16:22., cum știți, am*Cap. 1:5. venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim*Fapte 17:2. Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor*Filip. 1:30.Col. 2:1. lupte. 3 Căci*2 Cor. 7:2. Vers. 5.2 Pet. 1:16. propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4 Ci, fiindcă*1 Cor. 7:25.1 Tim. 1:11,12. Dumnezeu ne-a găsit vrednici să*1 Cor. 9:17.Gal. 2:7.Tit 1:3. ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem*Gal. 1:10. nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care*Prov. 17:3.Rom. 8:27. ne cercetează inima. 5 În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am*Fapte 20:33.2 Cor. 2:17;4:2;7:2;12:17. întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu*Rom. 1:9.. 6 N-am*Ioan 5:41,44;12:43.1 Tim. 5:17. căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli*1 Cor. 9:4,6,12,18.2 Cor. 10:1,2,10,11;13:10.2 Tes. 3:9.Filim. 8,9.2 Cor. 11:9;12:13,14.2 Tes. 3:8. ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă*1 Cor. 9:1,2,5., ne-am arătat blânzi*1 Cor. 2:3;9:22.2 Cor. 13:4.2 Tim. 2:24. în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm*Rom. 1:11;15:29. nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața*2 Cor. 12:15. noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi*Fapte 20:34.1 Cor. 4:12.2 Cor. 11:9.2 Tes. 3:8. și noapte ca*2 Cor. 12:13,14. să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi*Cap. 1:5. sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că*2 Cor. 7:2.2 Tes. 3:7. am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11 Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream 12 să*Efes. 4:1.Filip. 1:27.Col. 1:10. Cap. 4:1. vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care*1 Cor. 1:9. Cap. 5:24.2 Tes. 2:14.2 Tim. 1:9. vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13 De aceea mulțumim fără încetare*Cap. 1:3. lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu*Mat. 10:40.Gal. 4:14.2 Pet. 3:2. ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 14 Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor*Gal. 1:22. lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași*Fapte 17:5,13. rele pe care le-au suferit ele din partea*Evr. 10:33,34. iudeilor. 15 Iudeii*Fapte 2:23;3:15;5:30;7:52. aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci*Mat. 5:12;23:34,37.Luca 13:33,34.Fapte 7:52., pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și*Est. 3:8. sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci*Luca 11:52.Fapte 13:50;14:5,19;17:5,13;18:12;19:9;22:21,22. ne opresc să vorbim neamurilor ca*Gen. 15:16. să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a*Mat. 23:32;24:6,14. ajuns mânia lui Dumnezeu! 17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața*1 Cor. 5:3.Col. 2:5., dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem*Cap. 3:10.. 18 Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana*Rom. 1:13;15:22.. 19 Căci cine*2 Cor. 1:14.Filip. 2:16;4:1. este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa*Prov. 16:31. noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la*1 Cor. 15:23. Cap. 3:13.Apoc. 1:7;22:12. venirea Lui? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.