1 Gesù dunque, sei giorni prima della Pasqua, venne a Betania dov’era Lazzaro, che egli aveva risuscitato dai morti. 2 Qui gli prepararono una cena: Marta serviva e Lazzaro era uno di quelli che erano a tavola con lui. 3 Allora Maria, presa una libbra d’olio profumato di nardo puro, di gran valore, unse i piedi di Gesù, glieli asciugò con i suoi capelli e la casa fu ripiena del profumo dell’olio. 4 Ma Giuda Iscariota, uno dei suoi discepoli, che stava per tradirlo, disse: 5 "Perché non si è venduto quest’olio per trecento denari e non si sono dati ai poveri?". 6 Diceva così, non perché si curasse dei poveri, ma perché era ladro e, tenendo la borsa, ne portava via ciò che vi si metteva dentro. 7 Gesù dunque disse: "Lasciala stare; lei lo ha conservato per il giorno della mia sepoltura. 8 Poiché i poveri li avete sempre con voi, ma non sempre avrete me".

9 La gran folla dei Giudei seppe dunque che egli era lì; e vennero non soltanto a motivo di Gesù, ma anche per vedere Lazzaro che egli aveva risuscitato dai morti. 10 Ma i capi sacerdoti deliberarono di far morire anche Lazzaro, 11 perché, a causa sua, molti Giudei andavano e credevano in Gesù.

12 Il giorno seguente, la gran folla che era venuta alla festa, udito che Gesù veniva a Gerusalemme, 13 prese dei rami di palme, uscì a incontrarlo e gridava: "Osanna!Benedetto colui che viene nel nome del Signore, il Re d’Israele!". 14 Gesù, trovato un asinello, vi montò su, secondo quanto scritto:

15 "Non temere, o figlia di Sion! Ecco, il tuo Re viene, montato sopra un puledro d’asina!".

16 I suoi discepoli inizialmente non intesero queste cose, ma, quando Gesù fu glorificato, allora si ricordarono che queste cose erano state scritte di lui e che essi gliele avevano fatte.

17 La folla dunque, che era con lui quando aveva chiamato Lazzaro fuori dal sepolcro e l’aveva risuscitato dai morti, ne rendeva testimonianza. 18 Per questo la folla gli andò incontro, perché aveva udito che egli aveva fatto quel miracolo. 19 Perciò i farisei dicevano fra loro: "Vedete che non guadagnate nulla? Ecco, il mondo gli corre dietro!".

20 Ora tra quelli che salivano alla festa per adorare c’erano certi Greci. 21 Questi dunque, accostatisi a Filippo, che era di Betsaida di Galilea, gli fecero questa richiesta: "Signore, vorremmo vedere Gesù". 22 Filippo lo venne a dire ad Andrea; Andrea e Filippo vennero a dirlo a Gesù.

23 Gesù rispose loro, dicendo: "L’ora è venuta, in cui il Figlio dell’uomo deve essere glorificato. 24 In verità, in verità io vi dico che, se il granello di frumento caduto in terra non muore, rimane solo, ma, se muore, produce molto frutto. 25 Chi ama la sua vita, la perde e chi odia la sua vita in questo mondo, la conserverà in vita eterna. 26 Se uno mi serve, mi segua e là dove sono io, sarà anche il mio servitore; se uno mi serve, il Padre l’onorerà. 27 Ora l’anima mia è turbata; e che dirò? Padre, salvami da quest’ora? Ma è per questo che sono venuto incontro a quest’ora. 28 Padre, glorifica il tuo nome!". Allora venne una voce dal cielo: "L’ho glorificato e lo glorificherò di nuovo!".

29 Perciò la folla, che era presente e aveva udito, diceva che era stato un tuono. Altri dicevano: "Un angelo gli ha parlato".

30 Gesù rispose e disse: "Questa voce non è venuta per me, ma per voi. 31 Ora avviene il giudizio di questo mondo; ora sarà scacciato fuori il principe di questo mondo 32 e io, quando sarò innalzato dalla terra, attirerò tutti a me". 33 Così diceva per indicare di quale morte doveva morire. 34 La folla quindi gli rispose: "Noi abbiamo udito dalla legge che il Cristo dimora in eterno: come dunque dici tu che bisogna che il Figlio dell’uomo sia innalzato? Chi è questo Figlio dell’uomo?". 35 Gesù dunque disse loro: "Ancora per poco la luce è fra voi. Camminate mentre avete la luce, affinché non vi colgano le tenebre; chi cammina nelle tenebre non sa dove va. 36 Mentre avete la luce, credete nella luce, affinché diventiate figli di luce". Queste cose disse Gesù, poi se ne andò e si nascose da loro.

37 Sebbene avesse fatto tanti miracoli in loro presenza, non credevano in lui, 38 affinché si adempisse la parola detta dal profeta Isaia:

"Signore, chi ha creduto a quello che ci è stato predicato? E a chi è stato rivelato il braccio del Signore?".

39 Perciò non potevano credere, per la ragione detta ancora da Isaia:

40 "Egli ha accecato i loro occhi e ha indurito il loro cuore, affinché non vedano con gli occhi, e non intendano con il cuore, e non si convertano, e io non li guarisca".

41 Queste cose disse Isaia, perché vide la gloria di lui e di lui parlò.

42 Tuttavia molti, anche fra i capi, credettero in lui, ma a causa dei farisei non lo confessavano, per non essere espulsi dalla sinagoga, 43 perché amarono la gloria degli uomini più della gloria di Dio.

44 Ma Gesù ad alta voce aveva detto: "Chi crede in me, crede non in me, ma in colui che mi ha mandato 45 e chi vede me, vede colui che mi ha mandato. 46 Io sono venuto come luce nel mondo, affinché chiunque crede in me non rimanga nelle tenebre. 47 E, se uno ode le mie parole e non le osserva, io non lo giudico, perché io non sono venuto a giudicare il mondo, ma a salvare il mondo. 48 Chi mi respinge e non accetta le mie parole, ha chi lo giudica: la parola che ho annunciato è quella che lo giudicherà nell’ultimo giorno. 49 Perché io non ho parlato di mio, ma il Padre che mi ha mandato, mi ha comandato lui quello che devo dire e di che devo parlare; 50 e io so che il suo comandamento è vita eterna. Le cose dunque che dico, così le dico, come il Padre me le ha dette".

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde*Cap. 11:1,43. era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți. 2 Acolo, I-au*Mat. 26:6.Marcu 14:3. pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. 3 Maria*Luca 10:38,39. Cap. 11:2. a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?" 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea*Cap. 13:29. punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.8 Pe*Mat. 26:11.Marcu 14:7.săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna."9 O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe*Cap. 11:43,44. care-l înviase din morți. 10 Preoții cei mai de seamă*Luca 16:31. au hotărât să omoare și pe Lazăr, 11 căci*Cap. 11:45. Vers. 18. din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.

12 A doua zi*Mat. 21:8.Marcu 11:8.Luca 19:35,36., o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana*Ps. 118:25,26.! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!" 14 Isus a găsit*Mat. 21:7. un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu*Zah. 9:9. te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe." 16 Ucenicii Lui n-au*Luca 18:34. înțeles aceste lucruri de la început, dar*Cap. 7:39., după ce a fost proslăvit Isus, și-au*Cap. 14:26. adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. 17 Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți mărturiseau despre El. 18 Și*Vers. 11. norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți*Cap. 11:47,48. că nu câștigați nimic. Iată că lumea se duce după El!"

20 Niște*Fapte 17:4.1 Împ. 8:41,42.Fapte 8:27. greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21 s-au apropiat de Filip, care*Cap. 1:44. era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus." 22 Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A*Cap. 13:32;17:1.sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele*1 Cor. 15:36.de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.25 Cine*Mat. 10:39;16:25.Marcu 8:35.Luca 9:24;17:33.își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde*Cap. 14:3;17:24.1 Tes. 4:17.sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.27 Acum*Mat. 26:38,39.Luca 12:50. Cap. 13:21., sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta’? Dar*Luca 22:53. Cap. 18:37.tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!28 Tată, proslăvește Numele Tău!" Și*Mat. 3:17. din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!" 29 Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!" 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta*Cap. 11:42., ci pentru voi.31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul*Mat. 12:29.Luca 10:18. Cap. 14:30;16:11.Fapte 26:18.2 Cor. 4:4.Efes. 2:2;6:12.lumii acesteia va fi aruncat afară.32 Și după ce*Cap. 3:14;8:28.voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe*Rom. 5:18.Evr. 2:9.toți oamenii."33 Vorbind*Cap. 18:32. astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34 Norodul I-a răspuns: „Noi*Ps. 89:36,37;110:4.Is. 9:7;35:8.Ezec. 37:25.Dan. 2:44;7:14,27.Mica 4:7. am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?" 35 Isus le-a zis: „Lumina mai este*Cap. 1:9;8:12;9:5. Vers. 46.puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați*Ier. 13:16.Efes. 5:8.ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine*Cap. 11:10.1 Ioan 2:11.umblă în întuneric nu știe unde merge.36 Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii*Luca 16:8.Efes. 5:8.1 Tes. 5:5.1 Ioan 2:9-11.ai luminii." Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a*Cap. 8:59;11:54. ascuns de ei.

37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne*Is. 53:1.Rom. 10:16., cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?" 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le-a*Is. 6:9,10.Mat. 13:14. orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec." 41 Isaia a spus aceste*Is. 6:1. lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42 Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica fariseilor*Cap. 7:13;9:22., nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43 Căci*Cap. 5:44. au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Isus a strigat: „Cine*Cap. 5:44.crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.45 Și cine*Cap. 14:9.Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.46 Eu*Cap. 3:19;8:12;9:5,39; Vers. 35,36.am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu*Cap. 5:45;8:15,26.îl judec, căci Eu n-am*Cap. 3:17.venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.48 Pe cine*Luca 10:16.Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul*Deut. 18:19.Marcu 16:16.pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.49 Căci Eu*Cap. 8:38;14:10.n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce*Deut. 18:18.trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.50 Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl."