1 C’era un ammalato, un certo Lazzaro di Betania, del villaggio di Maria e di Marta, sua sorella. 2 Maria era quella che unse il Signore di olio profumato e gli asciugò i piedi con i suoi capelli; Lazzaro, suo fratello, era malato. 3 Le sorelle dunque mandarono a dire a Gesù: "Signore, ecco, colui che tu ami è malato". 4 Gesù, udito ciò, disse: "Questa malattia non è per la morte, ma è per la gloria di Dio, affinché per mezzo di essa il Figlio di Dio sia glorificato".

5 Ora Gesù amava Marta, sua sorella e Lazzaro. 6 Come dunque ebbe udito che egli era malato, si trattenne ancora due giorni nel luogo dov’era, 7 poi disse ai discepoli: "Torniamo in Giudea!". 8 I discepoli gli dissero: "Maestro, i Giudei cercavano proprio ora di lapidarti e tu vuoi tornare là?". 9 Gesù rispose: "Non vi sono dodici ore in un giorno? Se uno cammina di giorno, non inciampa, perché vede la luce di questo mondo, 10 ma se uno cammina di notte, inciampa, perché la luce non è in lui". 11 Così parlò; e poi disse loro: "Il nostro amico Lazzaro si è addormentato, ma io vado a svegliarlo". 12 Perciò i discepoli gli dissero: "Signore, se egli dorme, sarà salvo". 13 Gesù aveva parlato della sua morte, ma essi pensarono che avesse parlato del dormire del sonno. 14 Allora Gesù disse loro apertamente: "Lazzaro è morto 15 e per voi mi rallegro di non essere stato là, affinché crediate, ma ora, andiamo da lui!". 16 Allora Tommaso, detto Didimo, disse ai suoi condiscepoli: "Andiamo anche noi, per morire con lui!".

17 Gesù dunque, arrivato, trovò che Lazzaro era già da quattro giorni nel sepolcro. 18 Ora Betania non distava da Gerusalemme che circa quindici stadi 19 e molti Giudei erano venuti da Marta e Maria per consolarle del loro fratello.

20 Come dunque Marta ebbe udito che Gesù veniva, gli andò incontro; ma Maria stava seduta in casa. 21 Marta dunque disse a Gesù: "Signore, se tu fossi stato qui, mio fratello non sarebbe morto 22 e anche adesso so che tutto quello che chiederai a Dio, Dio te lo darà". 23 Gesù le disse: "Tuo fratello risusciterà". 24 Marta gli disse: "Lo so che risusciterà, nella risurrezione, nell’ultimo giorno". 25 Gesù le disse: "Io sono la risurrezione e la vita; chi crede in me, anche se muore, vivrà 26 e chiunque vive e crede in me, non morirà mai. Credi tu questo?". 27 Ella gli disse: "Sì, o Signore, io credo che tu sei il Cristo, il Figlio di Dio che doveva venire nel mondo".

28 Detto questo, se ne andò e chiamò di nascosto Maria, sua sorella, dicendole: "Il Maestro è qui e ti chiama". 29 Ed ella, udito questo, si alzò in fretta e andò da lui. 30 Ora Gesù non era ancora entrato nel villaggio, ma era sempre nel luogo dove Marta lo aveva incontrato. 31 Quando i Giudei, che erano in casa con lei e la consolavano, videro che Maria si era alzata in fretta ed era uscita, la seguirono, supponendo che si recasse al sepolcro a piangere. 32 Appena Maria fu giunta dov’era Gesù e l’ebbe visto, gli si gettò ai piedi dicendogli: "Signore, se tu fossi stato qui, mio fratello non sarebbe morto". 33 Quando Gesù la vide piangere e vide i Giudei che erano venuti con lei piangere anch’essi, fremette nello spirito, si turbò e disse: 34 "Dove l’avete posto?". Essi gli dissero: "Signore, vieni a vedere!".

35 Gesù pianse.

36 Perciò i Giudei dicevano: "Guarda come lo amava!". 37 Ma alcuni di loro dicevano: "Non poteva, lui che ha aperto gli occhi al cieco, anche far sì che questi non morisse?".

38 Gesù dunque, fremendo di nuovo in sé stesso, venne al sepolcro. Era una grotta e una pietra era posta all’apertura. 39 Gesù disse: "Togliete via la pietra!". Marta, la sorella del morto, gli disse: "Signore, egli puzza già, perché siamo al quarto giorno". 40 Gesù le disse: "Non ti ho detto che, se credi, vedrai la gloria di Dio?". 41 Tolsero dunque la pietra. E Gesù, alzati gli occhi in alto, disse: "Padre, ti ringrazio che mi hai esaudito. 42 Io sapevo bene che tu mi esaudisci sempre, ma ho detto questo a motivo della folla che mi circonda, affinché credano che tu mi hai mandato". 43 E detto questo, gridò ad alta voce: "Lazzaro, vieni fuori!". 44 Il morto uscì, avendo i piedi e le mani legati da fasce e il viso coperto da un sudario. Gesù disse loro: "Scioglietelo, e lasciatelo andare".

45 Perciò molti Giudei che erano venuti da Maria e avevano visto le cose fatte da Gesù, credettero in lui. 46 Ma alcuni di loro andarono dai farisei e raccontarono loro quello che Gesù aveva fatto.

47 I capi sacerdoti e i farisei, quindi, radunarono il Sinedrio e dicevano: "Che facciamo? Perché quest’uomo fa molti miracoli. 48 Se lo lasciamo fare, tutti crederanno in lui; e i Romani verranno e ci distruggeranno, città e nazione". 49 Uno di loro, Caiafa, che era sommo sacerdote di quell’anno, disse loro: "Voi non capite nulla 50 e non riflettete come torni a vostro vantaggio che un uomo solo muoia per il popolo e non perisca tutta la nazione". 51 Ora egli non disse questo di suo, ma, siccome era sommo sacerdote di quell’anno, profetizzò che Gesù doveva morire per la nazione 52 e non soltanto per la nazione, ma anche per raccogliere in uno i figli di Dio dispersi.

53 Da quel giorno dunque deliberarono di farlo morire. 54 Gesù quindi non andava più apertamente fra i Giudei, ma si ritirò di là nella regione vicina al deserto, in una città detta Efraim; là si trattenne con i suoi discepoli.

55 La Pasqua dei Giudei era vicina e molti di quella regione salirono a Gerusalemme prima della Pasqua per purificarsi. 56 Cercavano dunque Gesù e, stando nel tempio, dicevano tra loro: "Che ve ne pare? Verrà alla festa?". 57 Ora i capi sacerdoti e i farisei avevano dato ordine che, se qualcuno avesse saputo dove egli era, lo avrebbe dovuto denunciare per poterlo arrestare.

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei*Luca 10:38,39. și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era*Mat. 26:7.Marcu 14:3. Cap. 12:3. aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav." 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci*Cap. 9:3. Vers. 40.spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a*Cap. 10:40. mai zăbovit două zile în locul în care era 7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea."8 „Învățătorule", I-au zis ucenicii, „acum*Cap. 10:31., de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?" 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă*Cap. 9:4.umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia,10 dar, dacă*Cap. 12:35.umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el."11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme*Deut. 31:16.Dan. 12:2.Mat. 9:24.Fapte 7:60.1 Cor. 15:18,51., dar Mă duc să-l trezesc din somn."12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine." 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.15 Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el."16 Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!" 17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19 mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. 21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar și acum, știu că orice*Cap. 9:31. vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu." 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia."24 „Știu*Luca 14:14. Cap. 5:29.", I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi." 25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea*Cap. 5:21;6:39,40,44.și Viața*Cap. 1:4;6:35;14:6.Col. 3:4.1 Ioan 1:1,2;5:11.. Cine*Cap. 3:36.1 Ioan 5:10.crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"27 „Da, Doamne", I-a zis ea, „cred*Mat. 16:16. Cap. 4:42; 6:14,69. că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume." 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă." 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii*Vers. 19. care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo." 32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne*Vers. 21., dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. 34 Și a zis: „Unde l-ați pus?" „Doamne", I-au răspuns ei, „vino și vezi." 35 Isus plângea*Luca 19:41.. 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!" 37 Și unii din ei au zis: „El, care*Cap. 9:6. a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?" 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. 39 „Dați piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile." 40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea*Vers. 4,23.slava lui Dumnezeu?"41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru*Cap. 12:30.norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis."43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!"44 Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața*Cap. 20:7. înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă."45 Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când*Cap. 2:23;10:42;12:11,18. au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.

47 Atunci*Ps. 2:2.Mat. 26:3.Marcu 14:1.Luca 22:2., preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce*Cap. 12:19.Fapte 4:16. vom face? Omul acesta face multe minuni. 48 Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul." 49 Unul din ei, Caiafa*Luca 3:2. Cap. 18:14.Fapte 4:6., care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; 50 oare nu*Cap. 18:14. vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?" 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Și*Is. 49:6.1 Ioan 2:2. nu numai pentru neamul acela, ci*Cap. 10:16.Efes. 2:14-17. și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54 De aceea*Cap. 4:1,3;7:1. Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim*2 Cron. 13:19., și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

55 Paștele iudeilor erau*Cap. 2:13;5:1;6:4. aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. 56 Ei*Cap. 7:11. Vers. 8. căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?" 57 Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.