1 Dopo queste cose, Gesù se ne andò all’altra riva del mar di Galilea, che è il mar di Tiberiade. 2 E una gran folla lo seguiva, perché vedeva i miracoli che egli faceva sugli infermi. 3 Ma Gesù salì sul monte e là si pose a sedere con i suoi discepoli.

4 Ora la Pasqua, la festa dei Giudei, era vicina.

5 Gesù dunque, alzati gli occhi e vedendo che una gran folla veniva a lui, disse a Filippo: "Dove compreremo noi del pane perché questa gente abbia da mangiare?". 6 Diceva così per provarlo, perché sapeva bene quello che stava per fare. 7 Filippo gli rispose: "Duecento denari di pane non bastano perché ciascuno ne riceva un pezzetto". 8 Uno dei suoi discepoli, Andrea, fratello di Simon Pietro, gli disse: 9 "C’è qui un ragazzo che ha cinque pani d’orzo e due pesci, ma che cosa sono per tanta gente?". 10 Gesù disse: "Fateli sedere". C’era molta erba in quel luogo. La gente dunque si sedette ed erano circa cinquemila uomini. 11 Gesù quindi prese i pani e, dopo aver rese grazie, li distribuì alla gente seduta; lo stesso fece dei pesci, quanto volevano. 12 Quando furono saziati, disse ai suoi discepoli: "Raccogliete i pezzi avanzati, perché nulla se ne perda". 13 Essi quindi li raccolsero e riempirono dodici ceste di pezzi che di quei cinque pani d’orzo erano avanzati a quelli che avevano mangiato.

14 La gente dunque, avendo visto il miracolo che Gesù aveva fatto, disse: "Costui è certamente il profeta che deve venire nel mondo". 15 Gesù quindi, sapendo che stavano per venire a rapirlo per farlo re, si ritirò di nuovo sul monte, tutto solo.

16 Quando fu sera, i suoi discepoli scesero al mare 17 e, montati in una barca, si dirigevano all’altra riva, verso Capernaum. Già era buio e Gesù non era ancora venuto da loro. 18 Il mare era agitato, perché tirava un gran vento. 19 Come ebbero remato circa venticinque o trenta stadi, videro Gesù che camminava sul mare e si accostava alla barca ed ebbero paura. 20 Ma egli disse loro: "Sono io, non temete". 21 Essi dunque lo vollero prendere nella barca e subito la barca toccò terra là dove erano diretti.

22 Il giorno seguente la folla, che era rimasta all’altra riva del mare, aveva notato che là non c’era altro che una barca sola e che Gesù non vi era entrato con i suoi discepoli, ma che i discepoli erano partiti soli. 23 Altre barche erano giunte da Tiberiade, presso il luogo dove avevano mangiato il pane dopo che il Signore aveva reso grazie. 24 La folla dunque, quando l’indomani ebbe visto che Gesù non era là, né che c’erano i suoi discepoli, montò in quelle barche e venne a Capernaum in cerca di Gesù. 25 Trovatolo al di là del mare, gli dissero: "Maestro, quando sei giunto qui?". 26 Gesù rispose loro e disse: "In verità, in verità vi dico che voi mi cercate, non perché avete visto dei miracoli, ma perché avete mangiato dei pani e siete stati saziati. 27 Adoperatevi non per il cibo che perisce, ma per il cibo che dura in vita eterna, il quale il Figlio dell’uomo vi darà, poiché su lui il Padre, cioè Dio, ha apposto il proprio sigillo". 28 Essi dunque gli dissero: "Che dobbiamo fare per operare le opere di Dio?". 29 Gesù rispose e disse loro: "Questa è l’opera di Dio: che crediate in colui che egli ha mandato". 30 Allora essi gli dissero: "Quale segno fai tu dunque perché lo vediamo e ti crediamo? Che operi? 31 I nostri padri mangiarono la manna nel deserto, com’è scritto:

‘Egli diede loro da mangiare del pane venuto dal cielo’".

32 Gesù disse loro: "In verità vi dico che non Mosè vi ha dato il pane che viene dal cielo, ma il Padre mio vi dà il vero pane che viene dal cielo. 33 Poiché il pane di Dio è quello che scende dal cielo e dà vita al mondo".

34 Essi quindi gli dissero: "Signore, dacci sempre di questo pane".

35 Gesù disse loro: "Io sono il pane della vita; chi viene a me non avrà fame e chi crede in me non avrà mai piùsete. 36 Ma io ve l’ho detto: ‘Voi mi avete visto, eppure non credete!’. 37 Tutto quello che il Padre mi dà, verrà a me e colui che viene a me, io non lo caccerò fuori; 38 perché sono disceso dal cielo non per fare la mia volontà, ma la volontà di colui che mi ha mandato. 39 E questa è la volontà di colui che mi ha mandato: che io non perda nulla di tutto quello che egli mi ha dato, ma che lo risusciti nell’ultimo giorno. 40 Poiché questa è la volontà del Padre mio: che chiunque contempla il Figlio e crede in lui, abbia vita eterna e io lo risusciterò nell’ultimo giorno".

41 Perciò i Giudei mormoravano di lui, perché aveva detto: "Io sono il pane che è disceso dal cielo". 42 E dicevano: "Non è costui Gesù, il figlio di Giuseppe, del quale conosciamo il padre e la madre? Come mai ora dice: ‘Io sono disceso dal cielo?’".

43 Gesù rispose e disse loro: "Non mormorate fra voi. 44 Nessuno può venire a me se non lo attira il Padre che mi ha mandato e io lo risusciterò nell’ultimo giorno. 45 È scritto nei profeti:

‘Saranno tutti istruiti da Dio’.

Ogni uomo che ha udito il Padre e ha imparato da lui, viene a me. 46 Perché nessuno ha visto il Padre, se non colui che è da Dio; egli ha visto il Padre. 47 In verità, in verità io vi dico: Chi crede ha vita eterna. 48 Io sono il pane della vita. 49 I vostri padri mangiarono la manna nel deserto e morirono. 50 Questo è il pane che discende dal cielo, affinché chi ne mangia non muoia. 51 Io sono il pane vivente, che è disceso dal cielo; se uno mangia di questo pane, vivrà in eterno e il pane che darò è la mia carne, che darò per la vita del mondo".

52 I Giudei dunque disputavano fra di loro, dicendo: "Come può costui darci da mangiare la sua carne?".

53 Perciò Gesù disse loro: "In verità, in verità io vi dico che se non mangiate la carne del Figlio dell’uomo e non bevete il suo sangue, non avete la vita in voi. 54 Chi mangia la mia carne e beve il mio sangue ha vita eterna e io lo risusciterò nell’ultimo giorno. 55 Perché la mia carne è vero cibo e il mio sangue è vera bevanda. 56 Chi mangia la mia carne e beve il mio sangue dimora in me e io in lui. 57 Come il Padre vivente mi ha mandato e io vivo a motivo del Padre, così chi mi mangia vivrà anch’egli a motivo di me. 58 Questo è il pane che è disceso dal cielo; non come quello che i padri mangiarono e morirono; chi mangia di questo pane vivrà in eterno".

59 Queste cose disse Gesù, insegnando nella sinagoga di Capernaum.

60 Perciò molti dei suoi discepoli, dopo averlo ascoltato, dissero: "Questo parlare è duro; chi lo può ascoltare?". 61 Ma Gesù, conoscendo in sé stesso che i suoi discepoli mormoravano di ciò, disse loro: "Questo vi scandalizza? 62 E che sarebbe se vedeste il Figlio dell’uomo ascendere dov’era prima? 63 È lo Spirito che vivifica; la carne non giova a nulla; le parole che vi ho detto sono spirito e vita. 64 Ma fra di voi ci sono alcuni che non credono". Poiché Gesù sapeva fin da principio chi erano quelli che non credevano e chi era colui che lo avrebbe tradito. 65 E diceva: "Per questo vi ho detto che nessuno può venire a me, se non gli è dato dal Padre".

66 Da allora molti suoi discepoli si trassero indietro e non andavano più con lui.

67 Perciò Gesù disse ai dodici: "Non ve ne volete andare anche voi?". 68 Simon Pietro gli rispose: "Signore, da chi ce ne andremmo noi? Tu hai parole di vita eterna 69 e noi abbiamo creduto e abbiamo conosciuto che tu sei il Santo di Dio". 70 Gesù rispose loro: "Non ho io scelto voi dodici? Eppure uno di voi è un diavolo". 71 Egli parlava di Giuda, figlio di Simone Iscariota, perché era lui, uno di quei dodici, che stava per tradirlo.

1 După aceea*Mat. 14:13.Marcu 6:35.Luca 9:10,12., Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. 4 Paștele, praznicul iudeilor, erau*Lev. 23:5,7.Deut. 16:1. Cap. 2:13;5:1. aproape. 5 Isus*Mat. 14:14.Marcu 6:35.Luca 9:12. Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?"6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu*Num. 11:21,22. două sute de lei*6:7 Grecește: dinari. n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele." 8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar*2 Împ. 4:43. ce sunt acestea la atâția?" 10 Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos." În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11 Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. 12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic."13 Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți. 14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul*Gen. 49:10.Deut. 18:15,18.Mat. 11:3. Cap. 1:21;4:19,25; 7:40. cel așteptat în lume." 15 Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.

16 Când*Mat. 14:23.Marcu 6:47. s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17 S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18 Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. 19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!"21 Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. 24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?" 26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.27 Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru*Vers. 51. Cap. 4:14.mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe*Mat. 3:17;17:5.Marcu 1:11;9:7.Luca 3:22;9:35. Cap. 1:33;5:37;8:18.Fapte 2:22.2 Pet. 1:17.El L-a însemnat cu pecetea Lui."28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?" 29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta*1 Ioan 3:23.: să credeți în Acela pe care L-a trimis El."30 „Ce*Mat. 12:38;16:1.Marcu 8:11.1 Cor. 1:22. semn faci Tu deci", I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31 Părinții*Exod 16:15.Num. 11:7.Neem. 9:15.1 Cor. 10:3. noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine*Ps. 78:24,25. din cer.’" 32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața."34 „Doamne*Cap. 4:5.", I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine." 35 Isus le-a zis: „Eu*Vers. 48,58.sunt Pâinea vieții. Cine*Cap. 4:14;7:37.vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.36 Dar*Vers. 26,64.v-am spus că M-ați și văzut și tot nu credeți.37 Tot*Vers. 45.ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe*Mat. 24:24. Cap. 10:28,29.2 Tim. 2:19.1 Ioan 2:19.cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu*Mat. 26:39. Cap. 5:30.voia Mea, ci*Cap. 4:34.voia Celui ce M-a trimis.39 Și voia Celui ce M-a trimis este să*Cap. 10:28;17:12;18:9.nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.40 Voia Tatălui meu este ca*Vers. 27,47,54. Cap. 3:15,16;4:14.oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi."41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer."42 Și ziceau: „Oare*Mat. 13:55.Marcu 6:3.Luca 4:22. nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?" 43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi.44 Nimeni*Cânt. 1:4. Vers. 65.nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.45 În*Is. 54:13.Ier. 31:34.Mica 4:2.Evr. 8:10;10:16. Vers. 37.proroci este scris: ‘Toți vor fi învățați de Dumnezeu.’ Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine.46 Nu*Cap. 1:18;5:37.că cineva a văzut pe Tatăl, afară de*Mat. 11:27.Luca 10:22. Cap. 1:18;7:29;8:19.Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.47 Adevărat, adevărat vă spun că cine*Cap. 3:16,18,36. Vers. 40.crede în Mine are viața veșnică.48 Eu*Vers. 33,35.sunt Pâinea vieții.49 Părinții*Vers. 31.voștri au mâncat mană în pustie și au murit.50 Pâinea*Vers. 51,58.care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.51 Eu sunt Pâinea*Evr. 10:5,10.vie, care*Cap. 3:13.s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii."52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau*Cap. 7:43;9:16;10:19. între ei și ziceau: „Cum*Cap. 3:9. poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?" 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați*Mat. 26:26,28.trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.54 Cine*Vers. 27,40,63. Cap. 4:14.mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură.56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne*1 Ioan 3:24;4:15,16.în Mine, și Eu rămân în el.57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.58 Astfel*Vers. 49,50,51.este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac."59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum.

60 Mulți*Mat. 11:6. Vers. 66. din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?" 61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?62 Dar*Marcu 16:19. Cap. 3:13.Fapte 1:9.Efes. 4:8.dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…63 Duhul*2 Cor. 3:6.este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.64 Dar sunt*Vers. 36.unii din voi care nu cred." Căci Isus*Cap. 2:24,25;13:11. știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. 65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am*Vers. 44,45.spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu."66 Din*Vers. 60. clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?"68 „Doamne", I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele*Fapte 5:20. vieții veșnice. 69 Și*Mat. 16:16.Marcu 8:29.Luca 9:20. Cap. 1:49;11:27. noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu." 70 Isus le-a răspuns: „Nu*Luca 6:13.v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul*Cap. 13:27.din voi este un drac."71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.