1 Quando dunque il Signore ebbe saputo che i farisei avevano udito che egli faceva e battezzava più discepoli di Giovanni 2 (sebbene non fosse Gesù che battezzava, ma i suoi discepoli), 3 lasciò la Giudea e se ne andò di nuovo in Galilea.

4 Ora doveva passare per la Samaria. 5 Giunse dunque a una città della Samaria, chiamata Sicar, vicina al podere che Giacobbe diede a suo figlio Giuseppe; 6 e là c’era la fonte di Giacobbe. Gesù dunque, stanco del cammino, stava così a sedere presso la fonte. Era circa l’ora sesta.

7 Una donna samaritana venne ad attingere l’acqua. Gesù le disse: "Dammi da bere" 8 (Perché i suoi discepoli erano andati in città a comprare da mangiare). 9 La samaritana allora gli disse: "Come mai tu che sei giudeo chiedi da bere a me che sono una donna samaritana?". Infatti i Giudei non hanno relazioni con i Samaritani. 10 Gesù rispose e le disse: "Se tu conoscessi il dono di Dio e chi è che ti dice: ‘Dammi da bere’, tu stessa gliene avresti chiesto ed egli ti avrebbe dato dell’acqua viva". 11 La donna gli disse: "Signore, tu non hai nulla per attingere e il pozzo è profondo, dove hai dunque quest’acqua viva? 12 Sei tu più grande di Giacobbe nostro padre che ci diede questo pozzo e ne bevve egli stesso con i suoi figli e il suo bestiame?". 13 Gesù rispose e le disse: "Chiunque beve di quest’acqua avrà sete di nuovo, 14 ma chi beve dell’acqua che io gli darò, non avrà mai più sete, anzi l’acqua che io gli darò diventerà in lui una fonte d’acqua che scaturisce in vita eterna". 15 La donna gli disse: "Signore, dammi di quest’acqua, affinché io non abbia più sete e non venga più fin qui ad attingere". 16 Gesù le disse: "Va’ a chiamare tuo marito e vieni qua". 17 La donna gli rispose: "Non ho marito". E Gesù: "Hai detto bene: ‘Non ho marito’, 18 perché hai avuto cinque mariti e quello che hai ora non è tuo marito; in questo hai detto il vero". 19 La donna gli disse: "Signore, io vedo che tu sei un profeta. 20 I nostri padri hanno adorato su questo monte, ma voi dite che è a Gerusalemme il luogo dove bisogna adorare". 21 Gesù le disse: "Donna, credimi; l’ora viene che né su questo monte né a Gerusalemme adorerete il Padre. 22 Voi adorate quel che non conoscete; noi adoriamo quel che conosciamo, perché la salvezza viene dai Giudei. 23 Ma l’ora viene, anzi è già venuta, che i veri adoratori adoreranno il Padre in spirito e verità, poiché tali sono gli adoratori che il Padre richiede. 24 Dio è Spirito e quelli che l’adorano bisogna che lo adorino in spirito e verità". 25 La donna gli disse: "Io so che il Messia (che è chiamato Cristo) deve venire; quando sarà venuto, ci annuncerà ogni cosa". 26 Gesù le disse: "Sono io che ti parlo!".

27 In quel mentre giunsero i suoi discepoli e si meravigliarono che egli parlasse con una donna, ma pure nessuno gli chiese: "Che cerchi?" o: "Perché discorri con lei?". 28 La donna lasciò dunque la sua secchia, se ne andò in città e disse alla gente: 29 "Venite a vedere un uomo che mi ha detto tutto quello che ho fatto; non potrebbe essere lui il Cristo?". 30 La gente uscì dalla città e veniva a lui.

31 Intanto i discepoli lo pregavano, dicendo: "Maestro, mangia". 32 Ma egli disse loro: "Io ho un cibo da mangiare che voi non conoscete". 33 Perciò i discepoli si dicevano l’uno all’altro: "Forse qualcuno gli ha portato da mangiare?". 34 Gesù disse loro: "Il mio cibo è di fare la volontà di colui che mi ha mandato e di compiere l’opera sua. 35 Non dite voi che ci sono ancora quattro mesi e poi viene la mietitura? Ecco, io vi dico: Alzate gli occhi e guardate le campagne come già sono bianche da mietere. 36 Il mietitore riceve premio e raccoglie frutto per la vita eterna, affinché il seminatore e il mietitore si rallegrino insieme. 37 Poiché in questo è vero il detto: ‘L’uno semina e l’altro miete’. 38 Io vi ho mandati a mietere là dove non avete faticato; altri hanno faticato e voi siete entrati nella loro fatica".

39 Molti Samaritani di quella città credettero in lui a motivo della testimonianza resa da quella donna: "Egli mi ha detto tutte le cose che ho fatto". 40 Quando dunque i Samaritani andarono da lui, lo pregarono di trattenersi da loro ed egli si trattenne là due giorni. 41 E molti di più credettero a motivo della sua parola 42 e dicevano alla donna: "Non è più a motivo di quello che tu ci hai detto, che crediamo, perché abbiamo udito da noi e sappiamo che questi è veramente il Salvatore del mondo".

43 Passati quei due giorni, egli partì di là per andare in Galilea, 44 poiché Gesù stesso aveva attestato che un profeta non è onorato nella sua patria. 45 Quando dunque fu venuto in Galilea, fu accolto dai Galilei, perché avevano visto tutte le cose che egli aveva fatto in Gerusalemme alla festa, poiché anch’essi erano andati alla festa. 46 Gesù dunque venne di nuovo a Cana di Galilea, dove aveva cambiato l’acqua in vino.

Vi era un ufficiale del re, il cui figlio era infermo a Capernaum. 47 Come egli ebbe udito che Gesù era venuto dalla Giudea in Galilea, andò a lui e lo pregò che scendesse e guarisse suo figlio, perché stava per morire. 48 Perciò Gesù gli disse: "Se non vedete segni e miracoli, voi non crederete". 49 L’ufficiale reale gli disse: "Signore, scendi prima che il mio bambino muoia". 50 Gesù gli disse: "Va’, tuo figlio vive". Quell’uomo credette alla parola che Gesù gli aveva detto e se ne andò. 51 E, come già stava scendendo, i suoi servitori gli vennero incontro e gli dissero: "Tuo figlio vive". 52 Allora egli domandò loro a che ora avesse cominciato a stare meglio ed essi gli risposero: "Ieri, all’ora settima, la febbre lo lasciò". 53 Così il padre riconobbe che ciò era avvenuto nell’ora in cui Gesù gli aveva detto: "Tuo figlio vive" e credette, lui con tutta la sua casa.

54 Questo fu il secondo miracolo fatto da Gesù, tornando dalla Giudea in Galilea.

1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează*Cap. 3:22,26. mai mulți ucenici decât Ioan. 2 Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3 Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe*Gen. 33:19;48:22.Ios. 24:32. care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau", i-a zis Isus. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?" Iudeii*2 Împ. 17:24.Luca 9:52,53.Fapte 10:28., în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă*Is. 12:3;44:3.Ier. 2:13.Zah. 13:1;14:8.vie."11 „Doamne", I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?" 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.14 Dar oricui*Cap. 6:35,58.va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se*Cap. 7:38.va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică."15 „Doamne", I-a zis*Cap. 6:34;17:2,3.Rom. 6:23.1 Ioan 5:20. femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot." 16 „Du-te", i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici."17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat." Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul."19 „Doamne", I-a zis femeia, „văd*Luca 7:16;24:19. Cap. 6:14;7:40. că ești proroc. 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta*Jud. 9:7.; și voi ziceți că în Ierusalim*Deut. 12:5,11.1 Împ. 9:3.2 Cron. 7:12. este locul unde trebuie să se închine oamenii." 21 „Femeie", i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când*Mal. 1:11.1 Tim. 2:8.nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.22 Voi vă închinați la ce*2 Împ. 17:29.nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci*Is. 2:3.Luca 24:47.Rom. 9:4,5.mântuirea vine de la iudei.23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh*Filip. 3:3.și*Cap. 1:17.în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.24 Dumnezeu*2 Cor. 3:17.este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr."25 „Știu", I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne*Vers. 29. spună toate lucrurile." 26 Isus i-a zis: „Eu*Mat. 26:63,64.Marcu 14:61,62. Cap. 9:37., cel care vorbesc cu tine, sunt Acela."

27 Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?" sau „Despre ce vorbești cu ea?" 28 Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29 „Veniți de vedeți un om care mi-a spus*Vers. 25. tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?" 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!" 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți."33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?" 34 Isus le-a zis: „Mâncarea*Iov 23:12. Cap. 6:38;17:4; 19:30.Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care*Mat. 9:37.Luca 10:2.sunt albe acum, gata pentru seceriș.36 Cine*Dan. 12:3.seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor."39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina*Vers. 29. mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut." 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine*Cap. 17:8.1 Ioan 4:14. și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii."

43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44 Căci*Mat. 13:57.Marcu 6:1.Luca 4:24. El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria*Cap. 2:23;3:2. sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci*Deut. 16:16. fuseseră și ei la praznic. 46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde*Cap. 2:1,11. prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă*1 Cor. 1:22.nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!"49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu." 50 „Du-te", i-a zis Isus, „fiul tău trăiește." Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile." 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește." Și a crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.