1 Io dico dunque: Dio ha forse ripudiato il suo popolo? Assolutamente no! Perché anch’io sono Israelita, della discendenza di Abraamo, della tribù di Beniamino. 2 Dio non ha ripudiato il suo popolo, che ha preconosciuto. Non sapete ciò che la Scrittura dice a proposito di Elia? Come egli si rivolge a Dio contro Israele, dicendo: 3 "Signore, hanno ucciso i tuoi profeti, hanno demolito i tuoi altari, e io sono rimasto solo, e cercano la mia vita?". 4 Ma che cosa gli rispose la voce divina? "Mi sono riservato settemila uomini, che non hanno piegato il ginocchio davanti a Baal". 5 Così anche nel tempo presente c’è un residuo eletto per grazia. 6 Ma se è per grazia non è più per opere, altrimenti grazia non è più grazia.

7 Che dunque? Quello che Israele cerca, non lo ha ottenuto, mentre il residuo eletto lo ha ottenuto e gli altri sono stati induriti, 8 com’è scritto:

"Dio ha dato loro uno spirito di stordimento, degli occhi per non vedere e degli orecchi per non udire, fino a questo giorno".

9 E Davide dice:

"La loro mensa sia per loro un laccio, una rete, un inciampo, e una retribuzione.10 Siano gli occhi loro oscurati perché non vedano, e piega la loro schiena per sempre".

11 Io dico dunque: sono forse inciampati perché cadessero? Assolutamente no! Ma per la loro caduta la salvezza è giunta ai Gentili per provocare la loro gelosia. 12 Ora, se la loro caduta è una ricchezza del mondo e la loro diminuzione è una ricchezza per i Gentili, quanto più lo sarà la loro pienezza! 13 Ma io parlo a voi, o Gentili, perché io sono apostolo dei Gentili, onoro il mio ministerio, 14 nella speranza di provocare a gelosia quelli del mio sangue e di salvarne alcuni. 15 Infatti, se il loro ripudio è stato la riconciliazione del mondo, che sarà la loro riammissione, se non un rivivere dai morti?

16 Se la primizia è santa, anche la massa è santa e se la radice è santa, anche i rami sono santi. 17 Sebbene alcuni rami sono stati troncati e tu, che sei olivo selvatico, sei stato innestato al posto loro e sei divenuto partecipe della radice e della grassezza dell’ulivo, 18 non ti insuperbire contro i rami, ma, se ti insuperbisci, sappi che non sei tu che porti la radice, ma è la radice che porta te. 19 Allora tu dirai: "Sono stati troncati dei rami perché io fossi innestato". 20 Bene: sono stati troncati per la loro incredulità e tu sussisti per la fede; non ti insuperbire, ma temi. 21 Perché, se Dio non ha risparmiato i rami naturali, non risparmierà neppure te. 22 Considera dunque la bontà e la severità di Dio: severità verso quelli che sono caduti, ma verso te la bontà di Dio, se perseveri nella sua bontà, altrimenti anche tu sarai reciso. 23 E anche quelli, se non perseverano nella loro incredulità, saranno innestati, perché Dio è potente da innestarli di nuovo. 24 Poiché, se tu sei stato tagliato dall’ulivo per sua natura selvatico, e sei stato contro natura innestato nell’ulivo domestico, quanto più essi, che sono dei rami naturali, saranno innestati nel loro proprio ulivo.

25 Perché, fratelli, non voglio che ignoriate questo mistero, affinché non siate presuntuosi, che cioè, un indurimento parziale si è prodotto in Israele, finché sia entrata la pienezza dei Gentili; 26 e tutto Israele sarà salvato, così come è scritto:

"Il liberatore verrà da Sion;27 Egli allontanerà da Giacobbe l’empietà; e questo sarà il mio patto con loro, quando io toglierò via i loro peccati".

28 Per quanto concerne l’evangelo, essi sono nemici per causa vostra, ma quanto all’elezione, sono amati per via dei loro padri, 29 perché i doni e la vocazione di Dio sono senza pentimento. 30 Come in passato voi siete stati disubbidienti a Dio, e ora avete ottenuto misericordia per la loro disubbidienza, 31 così anch’essi sono stati ora disubbidienti, affinché, per la misericordia a voi usata, ottengano anch’essi misericordia. 32 Poiché Dio ha rinchiuso tutti nella disubbidienza per far misericordia a tutti.

33 O profondità della ricchezza, della sapienza e della conoscenza di Dio! Quanto inscrutabili sono i suoi giudizi e incomprensibili le sue vie! 34 Poiché:

"Chi ha conosciuto il pensiero del Signore? O chi è stato il suo consigliere?35 O chi gli ha dato per primo, e gli sarà contraccambiato?".

36 Poiché da lui, per mezzo di lui e per lui sono tutte le cose. A lui sia la gloria in eterno. Amen.

1 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci și*1 Sam. 12:22.Ier. 31:37.2 Cor. 11:22.Filip. 3:5. eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a*Cap. 8:29. cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne*1 Împ. 19:10,14., pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?" 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am*1 Împ. 19:18. păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal." 5 Tot așa*Cap. 9:27., și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. 6 Și dacă*Cap. 4:4,5.Gal. 5:4.Deut. 9:4,5. este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci, ce urmează? Că Israel*Cap. 9:31;10:9. n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris: „Dumnezeu*Is. 29:10. le-a dat un duh de adormire, ochi*Deut. 29:4.Is. 6:9.Ier. 5:21.Ezec. 12:2.Mat. 13:14.Ioan 12:40.Fapte 28:26,27. ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi." 9 Și David zice: „Masa lor să*Ps. 69:22. li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10 Să*Ps. 69:23. li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită."

11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?" Nicidecum! Ci, prin*Fapte 13:46;18:6;22:18,21;28:24,28. Cap. 10:19. alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt*Fapte 9:15;13:2;22:21. Cap. 15:16.Gal. 1:16;2:2,7-9.Efes. 3:8.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11. apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14 și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să*1 Cor. 7:16;9:22.1 Tim. 4:16.Iac. 5:20. mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? 16 Iar dacă cele dintâi roade*Lev. 23:10.Num. 15:18-21. sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele*Ier. 11:16. din ramuri au fost tăiate și dacă tu*Fapte 2:39.Efes. 2:12,13., care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu*1 Cor. 10:12. te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu." 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu*Cap. 12:16. te îngâmfa dar, ci teme-te*Prov. 28:14.Is. 66:2.Filip. 2:12.! 21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă*1 Cor. 15:2.Evr. 3:6,14. nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și*Ioan 15:2. tu. 23 Și chiar ei, dacă*2 Cor. 3:16. nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?

25 Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți*Cap. 12:16., nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire*Vers. 7.2 Cor. 3:14. care va ține până*Luca 21:24.Apoc. 7:9. va intra numărul deplin al neamurilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni*Is. 59:20.Ps. 14:7. din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta*Is. 27:9.Ier. 31:31.Evr. 8:8;10:16. va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele." 28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți*Deut. 7:8;9:5;10:15. din pricina părinților lor. 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută*Num. 23:19.. 30 După cum voi odinioară*Efes. 2:2.Col. 3:7. n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, 31 tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu*Cap. 3:9.Gal. 3:22. a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. 33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât*Ps. 36:6. de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese*Iov 11:7.Ps. 92:5. sunt căile Lui! 34 Și în adevăr*Iov 15:8.Is. 40:13.Ier. 23:18.1 Cor. 2:16., „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine*Iov 36:22. a fost sfetnicul Lui? 35 Cine*Iov 35:7;41:11. I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?" 36 Din El*1 Cor. 8:6.Col. 1:16., prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui*Gal. 1:5.1 Tim. 1:17.2 Tim. 4:18.Evr. 13:21.1 Pet. 5:11.2 Pet. 3:18.Iuda 25.Apoc. 1:6. să fie slava în veci! Amin.