1 Ora il popolo cominciò a mormorare e questo dispiacque all’Eterno; e come l’Eterno li udì, la sua ira si accese, il fuoco dell’Eterno divampò fra loro e divorò l’estremità del campo. 2 E il popolo gridò a Mosè; Mosè pregò l’Eterno, e il fuoco si spense. 3 E a quel luogo fu posto nome Tabera, perché il fuoco dell’Eterno era divampato fra loro.

4 E l’accozzaglia di gente raccogliticcia che era tra il popolo fu presa da concupiscenza; e anche i figli d’Israele ricominciarono a piagnucolare e a dire: "Chi ci darà da mangiare della carne? 5 Ci ricordiamo dei pesci che mangiavamo in Egitto per nulla, dei cocomeri, dei meloni, dei porri, delle cipolle e dell’aglio. 6 Ma ora l’anima nostra è inaridita; non c’è più nulla! gli occhi nostri non vedono altro che questa manna". 7 Ora la manna era simile al seme di coriandolo e aveva l’aspetto della resina gommosa. 8 Il popolo andava attorno a raccoglierla; poi la riduceva in farina con le macine o la pestava nel mortaio, la faceva cuocere in pentole o ne faceva delle focacce, e aveva il sapore di una focaccia con l’olio. 9 Quando la rugiada cadeva sul campo, la notte, vi cadeva anche la manna. 10 E Mosè udì il popolo che piagnucolava, in tutte le famiglie, ognuno all’ingresso della propria tenda; l’ira dell’Eterno si accese gravemente e la cosa dispiacque anche a Mosè. 11 Allora Mosè disse all’Eterno: "Perché hai trattato così male il tuo servo? perché non ho trovato grazia agli occhi tuoi, che tu mi abbia messo addosso il carico di tutto questo popolo? 12 L’ho forse concepito io tutto questo popolo? l’ho forse dato alla luce io, che tu mi dica: ‘Portalo sul tuo seno’, come la balia porta il bimbo lattante, fino al paese che tu hai promesso con giuramento ai suoi padri? 13 Dove prenderei io della carne da dare a tutto questo popolo? Poiché piagnucola dietro di me dicendo: ‘Dacci da mangiare della carne!’. 14 Io non posso, da solo, portare tutto questo popolo; è un peso troppo grave per me. 15 E se mi vuoi trattare così, uccidimi, ti prego; uccidimi, se ho trovato grazia agli occhi tuoi; e che io non veda la mia sventura!". 16 E l’Eterno disse a Mosè: "Radunami settanta uomini degli anziani d’Israele, conosciuti da te come anziani del popolo e come aventi autorità su di esso; conducili alla tenda di convegno e si presentino con te. 17 Io scenderò e parlerò lì con te; prenderò dello spirito che è su te e lo metterò su loro, perché portino con te il carico del popolo, e tu non lo porti più da solo. 18 Quindi dirai al popolo: ‘Santificatevi per domani, e mangerete della carne, poiché avete pianto agli orecchi dell’Eterno, dicendo: Chi ci farà mangiare della carne? Stavamo bene in Egitto! Ebbene, l’Eterno vi darà della carne, e voi ne mangerete. 19 E ne mangerete, non per un giorno, non per due giorni, non per cinque giorni, non per dieci giorni, non per venti giorni, ma per un mese intero, 20 finché vi esca per le narici e vi provochi nausea, poiché avete respinto l’Eterno che è in mezzo a voi e avete pianto davanti a lui, dicendo: Perché mai siamo usciti dall’Egitto?’". 21 E Mosè disse: "Questo popolo, in mezzo al quale mi trovo, conta seicentomila adulti, e tu hai detto: ‘Io darò loro della carne, e ne mangeranno per un mese intero!’. 22 Si sgozzeranno per loro greggi e mandrie in modo che ne abbiano abbastanza? o si radunerà per loro tutto il pesce del mare in modo che ne abbiano abbastanza?". 23 E l’Eterno rispose a Mosè: "La mano dell’Eterno è forse accorciata? Ora vedrai se la parola che ti ho detto si adempirà o no". 24 Mosè dunque uscì e riferì al popolo le parole dell’Eterno; e radunò settanta uomini degli anziani del popolo e li dispose intorno alla tenda. 25 E l’Eterno scese nella nuvola e gli parlò; prese dello spirito che era su lui, e lo mise sui settanta anziani; e avvenne che, quando lo spirito si fu posato su loro, quelli profetizzarono, ma non continuarono. 26 Intanto, due uomini, l’uno chiamato Eldad e l’altro Medad, erano rimasti nell’accampamento, e lo spirito si posò su loro; erano fra gli iscritti, ma non erano usciti per andare alla tenda; e profetizzarono nell’accampamento. 27 Un giovane corse a riferire la cosa a Mosè, e disse: "Eldad e Medad profetizzano nell’accampamento". 28 Allora Giosuè, figlio di Nun, servo di Mosè fin dalla sua giovinezza, prese a dire: "Mosè, signor mio, non glielo permettere!". 29 Ma Mosè gli rispose: "Sei tu geloso per me? Oh! fossero pur tutti profeti nel popolo dell’Eterno, e volesse l’Eterno mettere su di loro il suo Spirito!". 30 E Mosè si ritirò nell’accampamento, insieme con gli anziani d’Israele. 31 E un vento si alzò, per ordine dell’Eterno, e portò delle quaglie dalla parte del mare, e le fece cadere presso l’accampamento, sulla distesa di circa una giornata di cammino da un lato e una giornata di cammino dall’altro intorno al campo, e a un’altezza di circa due cubiti sulla superficie del suolo. 32 E il popolo si alzò, e tutto quel giorno e tutta la notte e tutto il giorno seguente raccolse le quaglie. Chi ne raccolse meno ne ebbe dieci omer; e se le distesero tutto intorno al campo. 33 Ne avevano ancora la carne fra i denti e non l’avevano neppure masticata, quando l’ira dell’Eterno si accese contro il popolo, e l’Eterno percosse il popolo con una gravissima piaga. 34 E a quel luogo fu dato il nome di Chibrot-Attaava, perché vi si seppellì la gente che era stata presa dalla concupiscenza. 35 Da Chibrot-Attaava il popolo partì per Aserot, e ad Aserot si fermò.

1 Poporul*Deut. 9:22. a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat*Ps. 78:21.. S-a aprins*Lev. 10:2. Cap. 16:35.2 Împ. 1:12.Ps. 106:18. între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat*Iac. 5:16. Domnului, și focul s-a stins. 3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

4 Adunăturii*Exod 12:38. de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine*Ps. 78:18;106:14.1 Cor. 10:6. ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem*Exod 10:3. aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat*Cap. 21:5. sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta." 7 Mana*Exod 16:14,31. semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul*Gen. 2:12.. 8 Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul*Exod 16:31. unei turte făcute cu untdelemn. 9 Când cădea roua*Exod 16:13,14. noaptea în tabără, cădea și mana. 10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia*Ps. 78:21. Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 și a zis*Deut. 1:12. Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l*Is. 40:11. la sânul tău, cum poartă doica*Is. 49:23.1 Tes. 2:7. pe copil, până în țara pe care ai jurat*Gen. 26:3;50:24.Exod 13:5. părinților lui că i-o vei da’? 13 De unde*Mat. 15:33.Marcu 8:4. să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14 Eu*Exod 18:18. singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă*1 Împ. 19:4.Iona 4:3., Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd*Ţef. 3:15. nenorocirea." 16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci*Exod 24:1,9. de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere*Deut. 16:18. asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. 17 Eu*Vers. 25.Gen. 11:5.Gen. 18:21.Exod 19:20. Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul*1 Sam. 10:6.2 Împ. 2:15.Neem. 9:20.Is. 44:3.Ioel 2:28. care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. 18 Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă*Exod 19:10. pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în*Exod 16:7. auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi*Vers. 5.Fapte 7:39. o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca. 19 Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună*Ps. 78:29;106:15. întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce*Cap. 21:5. am ieșit noi oare din Egipt?»’" 21 Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul*Gen. 12:2.Exod 12:37;38:26. Cap. 1:46. căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ 22 Putem tăia*2 Împ. 7:2.Mat. 15:33.Marcu 8:4.Ioan 6:7,9. oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?" 23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva*Is. 50:2;59:1. s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va*Cap. 23:19.Ezec. 12:25;24:14. întâmpla sau nu." 24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat*Vers. 16. șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul S-a coborât*Vers. 17. Cap. 12:5. în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat*2 Împ. 2:15. peste ei, au început să prorocească*1 Sam. 10:5,6,10;19:20,21,23.Ioel 2:28.Fapte 2:17,18.1 Cor. 14:1., dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu*1 Sam. 20:26.Ier. 36:5. se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără." 28 Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise*Marcu 9:38.Luca 9:49.Ioan 3:26., oprește-i." 29 Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu*1 Cor. 14:5. ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!" 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt*Exod 16:13.Ps. 78:26-28;105:40., care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea*Ps. 78:30,31. era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat*Cap. 33:17. la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.