1 L’Eterno parlò ancora a Mosè, dicendo: 2 "Fatti due trombe d’argento; le farai d’argento battuto; ti serviranno per convocare la comunità e per far muovere gli accampamenti. 3 Al loro suono tutta la comunità si raccoglierà presso di te, all’ingresso della tenda di convegno. 4 Al suono di una tromba sola, i prìncipi, i capi delle migliaia d’Israele, si raduneranno presso di te. 5 Quando suonerete con squilli lunghi e forti, i campi che sono a levante si metteranno in cammino. 6 Quando suonerete una seconda volta con squilli lunghi e forti, i campi che si trovano a mezzogiorno si metteranno in cammino; si suonerà con squilli lunghi e forti quando dovranno mettersi in cammino. 7 Quando deve essere convocata la comunità, suonerete, ma non con squilli lunghi e forti. 8 E i sacerdoti figli di Aaronne suoneranno le trombe; sarà una legge perenne per voi e per i vostri discendenti. 9 Quando nel vostro paese andrete alla guerra contro il nemico che vi attaccherà, suonerete con squilli lunghi e forti con le trombe, e sarete ricordati davanti all’Eterno, al vostro Dio, e sarete liberati dai vostri nemici. 10 Così pure nei vostri giorni di gioia, nelle vostre solennità e al principio dei vostri mesi, suonerete con le trombe quando offrirete i vostri olocausti e i vostri sacrifici di ringraziamento; ed esse vi faranno ricordare davanti al vostro Dio. Io sono l’Eterno, il vostro Dio".

11 Avvenne che, il secondo anno, il secondo mese, il ventesimo giorno del mese, la nuvola si alzò dal tabernacolo della testimonianza. 12 E i figli d’Israele partirono dal deserto del Sinai, secondo l’ordine fissato per le loro marce; e la nuvola si fermò nel deserto di Paran. 13 Così si misero in cammino la prima volta, secondo l’ordine dell’Eterno trasmesso per mezzo di Mosè. 14 La bandiera del campo dei figli di Giuda, diviso secondo le loro schiere, si mosse per prima. Nason, figlio di Amminadab, comandava l’esercito di Giuda. 15 Netaneel, figlio di Suar, comandava l’esercito della tribù dei figli d’Issacar, 16 ed Eliab, figlio di Chelon, comandava l’esercito della tribù dei figli di Zabulon. 17 Il tabernacolo fu smontato, e i figli di Gherson e i figli di Merari si misero in cammino, portando il tabernacolo. 18 Poi si mosse la bandiera del campo di Ruben, diviso secondo le sue schiere. Elisur, figlio di Sedeur, comandava l’esercito di Ruben. 19 Selumiel, figlio di Surisaddai, comandava l’esercito della tribù dei figli di Simeone, 20 ed Eliasaf, figlio di Deuel, comandava l’esercito della tribù dei figli di Gad. 21 Poi si mossero i Cheatiti, portando gli oggetti sacri; quelli che avrebbero eretto il tabernacolo prima dell’arrivo degli altri. 22 Poi si mosse la bandiera del campo dei figli di Efraim, diviso secondo le sue schiere. Elisama, figlio di Ammiud, comandava l’esercito di Efraim. 23 Gamaliel, figlio di Pedasur, comandava l’esercito della tribù dei figli di Manasse, 24 e Abidan, figlio di Ghideoni, comandava l’esercito della tribù dei figli di Beniamino. 25 Poi si mosse la bandiera del campo dei figli di Dan, diviso secondo le sue schiere, formando la retroguardia di tutti i campi. Aiezer, figlio di Ammisaddai, comandava l’esercito di Dan. 26 Paghiel, figlio di Ocran, comandava l’esercito della tribù dei figli di Ascer, 27 e Aira, figlio di Enan, comandava l’esercito della tribù dei figli di Neftali. 28 Questo era l’ordine in cui i figli d’Israele si misero in cammino, secondo le loro schiere. E così partirono. 29 Mosè disse a Obab, figlio di Reuel, Madianita, suocero di Mosè: "Noi ci incamminiamo verso il luogo del quale l’Eterno ha detto: ‘Io ve lo darò’. Vieni con noi e ti faremo del bene, perché l’Eterno ha promesso di fare del bene a Israele". 30 Obab gli rispose: "Io non verrò, ma andrò al mio paese e dai miei parenti". 31 E Mosè disse: "Ti prego, non ci lasciare; poiché tu conosci i luoghi dove dovremo accamparci nel deserto, e sarai la nostra guida. 32 E, se vieni con noi, qualunque bene l’Eterno farà a noi, noi lo faremo a te". 33 Così partirono dal monte dell’Eterno e fecero tre giornate di cammino; e l’arca del patto dell’Eterno andava davanti a loro durante le tre giornate di cammino, per cercare loro un luogo di riposo. 34 E la nuvola dell’Eterno era su loro, durante il giorno, quando partivano dal campo. 35 Quando l’arca partiva, Mosè diceva: "Sorgi, o Eterno, e siano dispersi i tuoi nemici, e fuggano davanti alla tua presenza quelli che ti odiano!". 36 E quando si posava, diceva: "Torna, o Eterno, alle miriadi delle schiere d’Israele!".

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Fă-ți două trâmbițe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ți slujească pentru chemarea*Is. 1:13. adunării și pentru pornirea taberelor. 3 Când se va suna*Ier. 4:5.Ioel 2:15. cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la ușa cortului întâlnirii. 4 Când se va suna numai cu o trâmbiță, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii*Exod 18:21. Cap. 1:16;7:2. peste miile lui Israel. 5 Când veți suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc*Cap. 2:3. la răsărit; 6 când veți suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc*Cap. 2:10. la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. 7 Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunați*Vers. 3., dar să nu*Ioel 2:1. sunați cu vâlvă. 8 Din trâmbițe*Cap. 31:6.Ios. 6:4.1 Cron. 15:24.2 Cron. 13:12. să sune fiii lui Aaron, preoții. Aceasta să fie o lege veșnică pentru voi și pentru urmașii voștri. 9 Când veți merge*Cap. 31:6.Ios. 6:5.2 Cron. 13:14. la război, în țara voastră, împotriva vrăjmașului*Jud. 2:18;4:3;6:9;10:8,12.1 Sam. 10:18.Ps. 106:42. care va lupta împotriva voastră, să sunați cu vâlvă din trâmbițe, și Domnul Dumnezeul vostru Își va aduce aminte*Gen. 8:1.Ps. 106:4. de voi și veți fi izbăviți de vrăjmașii voștri. 10 În zilele*Cap. 29:1.Lev. 23:24.1 Cron. 15:24.2 Cron. 5:12;7:6;29:26.Ezra 3:10.Neem. 12:35.Ps. 81:3. voastre de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile noi ale voastre, să sunați din trâmbițe, când vă veți aduce arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, și ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Și aducă*Vers. 9. aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru."

11 În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat*Cap. 9:17. norul de pe cortul întâlnirii. 12 Și copiii lui Israel au pornit*Exod 40:36. Cap. 2:9,16,24,31. din pustia Sinai*Exod 19:1. Cap. 1:1;9:5. după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia*Gen. 21:21. Cap. 12:16; 13:3,26.Deut. 1:1. Paran. 13 Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca*Vers. 5,6. Cap. 2:34. Domnului dată prin Moise. 14 Întâi*Cap. 2:3,9. a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Iuda era mai-mare Nahșon*Cap. 1:7., fiul lui Aminadab; 15 peste oștirea seminției fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Țuar; 16 peste oștirea seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17 Când a fost desfăcut cortul*Cap. 1:51., au pornit întâi fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, ducând*Cap. 4:24,31;7:6-8. cortul. 18 Apoi a pornit steagul*Cap. 2:10,16. taberei lui Ruben, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Ruben era mai-mare Elițur, fiul lui Ședeur; 19 peste oștirea seminției fiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai; 20 peste oștirea seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21 Apoi au pornit chehatiții, ducând Sfântul*Cap. 4:4,15;7:9. Locaș; până la venirea lor ceilalți întinseseră cortul. 22 Apoi a pornit steagul*Cap. 2:18,24. taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai-mare Elișama, fiul lui Amihud; 23 peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur; 24 peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25 Apoi a pornit steagul*Cap. 2:25,31.Ios. 6:9. taberei fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oștirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amișadai; 26 peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran; 27 peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28 Acesta*Cap. 2:34. a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat.

29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel*Exod 2:18., Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l*Gen. 12:7. voi da.’ Vino cu noi, și îți vom face*Jud. 1:16;4:11. bine, căci Domnul*Gen. 32:12.Exod 3:8;6:7,8. a făgăduit că va face bine lui Israel." 30 Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere." 31 Și Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii*Iov 29:15. călăuză. 32 Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele*Jud. 1:16. pe care ni-l va face Domnul." 33 Ei au plecat de la muntele*Exod 3:1. Domnului și au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor*Deut. 1:33.Ios. 3:3,4,6.Ps. 132:8.Ier. 31:2.Ezec. 20:6. și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34 Norul*Exod 13:21.Neem. 9:12,19. Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. 35 Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te*Ps. 68:1,2;132:8., Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi și să fugă dinaintea Feței Tale cei ce Te urăsc!" 36 Iar când îl așezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!"